TEMNIŢĂ GREA PENTRU BANI MĂRUNŢI!
Justiţia bihoreană, mai rea ca pe vremea lui Stalin
Când un tânăr încalcă legea, dacă este pentru prima dată, e firesc, şi însuşi doctrina juridică o spune, să i se dea o şansă să se îndrepte. Însă din dorinţa de a se afirma în ochii şefilor sau din alte motrive ştiute numai de ei, unii magistraţi fac exces de zel şi pentru fapte fără o gravitate deosebită, acuză şi condamnă la ani grei de închisoare adolescenţi, distrugându-le astfel întreaga viaţă cu o uşurinţă condamnabilă. În cazul în care-l prezentăm mai jos, procurorul Viorel Gavra, care a ajuns în atenţia presei şi pentru alte abuzuri şi greşeli profesionale, a ignorat pur şi simplu probele din dosar, iar judecătorul care a judecat cauza a comis aceeaşi greşeală. Consecinţele sunt însă prea serioase pentru cei condamnaţi şi greşelile celor doi magistraţi, prea grave, pentru a fi trecute sub tăcere.
Pe scurt, povestea sună aşa: doi tineri fără ocupaţie, abia trecuţi de vârsta majoratului, fiind într-o veşnică lipsă de bani, încep să aibă idei nu prea „ortodoxe” despre cum să-i procure. Unul dintre ei propune să intre în curtea unei şcoli şi să smulgă un lănţişor de la gâtul unui elev. Cel de-al doilea refuză să se implice în afacere, dar intră şi el totuşi în curtea şcolii. După ce prietenul său îşi pune planul în aplicare, cei doi vând lanţul cu 630.00 lei şi îşi împart banii. Cam puţin, pentru 5 ani de închisoare, la cât i-a condamnat pe amândoi, fără deosebire, o judecătoare de la Tribunalul Bihor. Pentru început, să urmărim varianta procurorului Viorel Gavra, care a instrumentat cazul.
Supoziţiile lui Gavra
„În data de 16 octombrie 2002, în jurul orelor 07.15, inculpatul Bodnar Ştefan s-a întâlnit cu inculpatul Luczo Attila Zsolt la intersecţia străzilor M. Antonescu cu Bdul Decebal, după care, la propunerea celui din urmă s-au îndreptat spre Piaţa Decebal, unde acesta a primit o datorie de la un cunoscut, după care cei doi s-au deplasat spre strada Sovata cu intenţia de a găsi posibile victime cărora să le smulgă lănţişoare de la gât sau telefoane mobile din mână. Întrucât cei doi inculpaţi nu au găsit pe stradă nici o persoană de la care să poată fura, inculpatul Luczo Attila Zsolt i-a propus inculpatului Bodnar Ştefan să meargă la Şcoala Generală nr 17 de pe strada Aluminei, unde primul inculpat absolvise 8 clase şi cunoştea locul pentru a putea fura ceva. Pătrunzând în curtea şcolii şi ajungând pe terenul de sport, inculpatul Luczo Attila a observat-o pe partea vătămată Cicortaş Alina Camelia în vârstă de 13 ani care era la ora de sport, că avea un lănţişor la gât, atrăgându-i atenţia şi inculpatului Bodnar Ştefan cu privire la lănţişor. În continuare, inculpatul Luczo Attila i-a propus inculpatului Bodnar Ştefan să o urmărească pe partea vătămată când va termina ora de sport, după care să o acosteze şi să o atragă într-un loc mai puţin vizibil şi să o întrebe cu privire la numitul «Levente», moment în care să-i şi smulgă lănţişorul de le gât.
Urmărind să-şi pună în aplicare rezoluţia infracţională (ce exprimare doctă, păcat că nu corespunde realităţii!-n.n.), cei doi inculpaţi au aşteptat-o pe partea vătămată până a terminat ora de sport, inculpatul Bodnar Ştefan a întrebat-o dacă nu îl cunoaşte pe numitul «Levente», timp în care inculpatul Luczo Attila se găsea la circa 1,5 metri de aceştia şi-l îndemna să-I smulgă lănţişorul. Profitând de neatenţia părţii vătămate, inculpatul Bodnar Ştefan i-a smuls lănţişorul de la gât, după care au fugit amândoi din curtea şcolii, iar ulterior au umblat amândoi pe la mai multe case de amanetr pentru a vinde lănţişorul, în final ajungând la o bijuterie de pe strada Republicii, unde l-au vândut cu suma de 630.000 lei. De menţionat faptul că lănţişorul a fost vândut de căte inculpatul Luczo Attila Zsolt, care i-a dat inculpatului Bodnar Ştefan 250.000 lei şi un bon valoric de alimente de 50.000 lei, după care s-au despărţit”.
Probe ignorate
În urma plîngerii depuse de părinţii victimei la poliţie, cei doi au fost prinşi după trei zile de cercetări. Pe 19 octombrie 2002, băieţii au fost introduşi în arest. Lănţişorul a fost recuperat şi reclamanţii nu au mai avut alte pretenţii, însă tinerii arestaţi au trebuit să dea socoteală în faţa legii pentru fapta lor. Dacă în privinţa lui Ştefan Bodnar, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie nu poate fi pusă la îndoială, în cazul lui Luczo Attila chestiunea trebuie nuanţată şi pedeapsa diferenţiată, ceea ce nici procurorul Viorel Gavra şi nici judecătorii care au primit spre soluţionare cauza nu au făcut-o.
Deşi procurorul consemnează în rechizitoriu că Luczo Attila se găsea la un metru şi jumătate de prietenul său în momentul în care acesta îi smulgea fetei lănţişorul, chiar din declaraţia acesteia reiese cu totul altceva.
„…În momentul în care mi-a smuls lănţişorul de la gât, acesta (Bodnar Ştefan-n.n.) era singur, celălalt tânăr pe care l-am observat la ora de sport nu se afla în apropiere. În momentul în care mi-a fost smuls lănţişorul, la o distanţă de aproximativ 15 metri se aflau colegele mele Cadar Ioan şi Mălan Claudia, care au văzut cele întâmplate”.
Ca să nu existe dubii, victima face şi o descriere a agresorului: „Tânărul care mi-a smuls lănţişorul avea circa 18 ani, 1.65–1.70 m înălţime, păr vopsit blond, tuns scurt, faţă rotundă, purta un cercel în urechea stângă, îmbrăcat cu o geacă neagră, pantoloni negri”. Adică, un portret destul de exact al lui Bodnar. Martora Ioan Cadar arată şi ea, suficient de clar, faptul că Luczo Attila nu a luat parte la tâlhărie: „Am văzut când tânărul cu care Alina stătea de vorbă a întins mâna spre gâtul colegei mele şi i-a smuls lanţul de la gât, după care a fugit spre ieşirea din şcoală. După colţul clădirii din curtea interioară se găsea un tânăr care în momentul în care primul i-a smuls lanţul colegei mele, a pornit şi el în fugă spre poarta de la ieşirea din şcoală. Cel care aştepta după colţul clădirii avea aproximativ 1.80–1.86 m înălţime, părul şaten sau blond tuns scurt, iar pe faţă avea mai multe pete (vărsat de vânt)”. Aceste semnalmente îi corespund lui Luczo Attila. Şi declaraţia celeilalte colege a victimei, Claudia Mălan, confirmă faptul că Luczo nu s-a aflat aproape de locul faptei:
„Am văzut când colega mea, Cicortaş Alina, la intrarea în sala de sport, a fost oprită de unul din cei doi tineri pe care i-am văzut anterior în curtea şcolii. Nu cunosc ce au discutat, dar am observat că i-a smuls lănţişorul de la gât fără să o lovească, după care a fugit pe poarta din spate. Pe cel de-al doilea tânăr nu l-am văzut în momentul în care celălalt i-a smuls lănţişorul”. În plus, Ioana Cadar a indicat anchetorilor fotografia lui Luczo Attila, precizând că acesta este cel care a stat după colţul clădirii în timp ce Bodnar săvârşea tâlhăria. Procurorul Gavra a ignorat însă toate declaraţiile amintite şi o reţine doar pe cea a lui Bodnar Ştefan din timpul confruntării cu Luczo Attila, convenabilă acuzării, şi în care susţine că „în momentul sustragerii lănţişorului, Luczo Attila se afla la circa 1,5 metri de mine şi-mi făcea semn să-i smulg lănţişorul”.
Este curios faptul că deşi tânărul se afla la 1,5 metri de locul infracţiunii, fetele nu au putut să-l vadă.
Conform declaraţiilor sale, Luczo nu cunoştea intenţiile prietenului său de a o tâlhări pe fată. El susţine că Bodnar i-a spus pe tramvai, după comiterea tâlhăriei, că are un lănţişor de aur de la mama lui, pe care vrea să-l vândă şi că au mers împreună la Bijuteria „Venus”, unde Luczo a vândut lănţişorul cu suma de 630.000 lei, lui revenindu-i 230.000 lei, iar lui Bodnar 400.000 lei. Cu toate că Luczo Attila putea fi inculpat eventual pentru complicitate la furt, procurorul Gavra îi bagă pe amândoi în aceeaşi oală, trimiţându-i în judecată pentru tâlhărie, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de până la 15 ani, singurul element care-l indică pe Luczo ca şi complice la tâlhărie fiind declaraţia autorului principal, care e foarte probabil să fie rezultatul „negocierilor” cu procurorul.
Ignoranţă periculoasă
Aceeaşi greşeală de a ignora declaraţiile victimei şi ale martorilor o face, din păcate atât pentru cei doi inculpaţi, cât şi pentru justiţia română, şi judecătorul Corina Popovici de la Tribunalul Bihor, care, în Sentinţa Penală nr 11/2003 din dosarul nr 8626/2002, în loc să analizeze probele din dosar, s-a erijat într-un adevărat avocat al acuzării, reţinând în mod vădit eronat că „în data de 16.10.2002, cei doi inculpaţi, în urma unei înţelegeri prealabile (nedovedită cu probe, dar care agravează situaţia lui Luczo Attila-n.n.) s-au deplasat în curtea Şcolii Generale nr 17, unde, în timp ce inculpatul Luczo se afla la câţiva metri îndemnându-l pe coinculpat să smulgă lănţişorul părţii vătămate (aspect contrazis chiar de declaraţiile victimei şi ale martorilor, restul fiind speculaţii-n.n.), inculpatul Bodnar Ştefan, profitând de neatenţia părţii vătămate Cicortaş Alina, i-a smuls lănţişorul de aur de la gât, după care au fugit amândoi din curtea şcolii”. Judecătoarea se contrazice singură, consemnând, în motivarea sentinţei în care i-a condamnat pe cei doi tineri la câte 5 ani de închisoare, că „interogat fiind, inculpatul Bodnar Ştefan a recunoscut comiterea faptei, cu precizarea că a luat hotărea de a smulge lănţişorul de la gâtul părţii vătămate numai după ce a văzut-o pe partea vătămată şi că a luat această hotărâre de unul singur, fără a-i spune coinculpatului Luczo Attila ce are de gând, recunoscând totuşi că atunci când i-a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate, inculpatul Luczo se afla la 1,5 m de el şi că l-a văzut când a smuls acel lănţişor”.
Luczo Attila a fost condamnat pentru tâlhărie în ciuda declaraţiilor fetelor şi a sa proprie de la interogatoriu, în care „nu a recunoscut comiterea faptei”. Concluzia magistratei a fost însă una bazată pe speculaţii, şi anume că „ne aflăm în prezenţa complicităţii morale din partea inculpatului Luczo, deoarece, acesta, prin simpla prezenţă în apropierea locului săvârşirii faptei, i-a întărit şi susţinut hotărârea infracţională luată deja de inculpatul Bodnar”.
Teoria în materie juridică zice că, dacă nu a existat o înţelegere prealabilă între cei doi şi dacă complicele nu se afla în apropierea locului unde s-a comis tâlhăria, acesta poate fi condamnat eventual pentru complicitate la furt, în acest caz, Luczo Attila fiind la prima încălcare a legii, putând spera la o pedeapsă substanţial mai mică . Să sperăm că în urma recursului declarat, magistraţii Curţii de Apel Oradea vor judeca şi vor da o decizie ireproşabilă, pe baza probelor din dosar.
