Așa cum am promis în numărul anterior, în rândurile care urmează vom faceo trecere în revistă a celor mai celebre cazuri de trafic de persoane, care au fost instrumentate de-a lungul timpului pe raza județului Bistrița-Năsăud, a persoanelor implicate și a modului în care au răspuns în fața legii, cu mențiunea că aceste dezvăluiri constituie doar o infimă parte din dimensiunea fenomenului. Conform unor surse avizate din sistem, la ora actuală în județul Bistrița-Năsăud și acest lucru este valabil pentru toate județele din România, din amploarea fenomenului este cunoscut mai puțin de 5%, iar cazurile trimise în judecată se învârt undeva în jur de 1%. Iar despre condamnări definitive și irevocabile nici nu mai are rost să vorbim.

În problematica traficului de carne vie, prostituție și proxenetism, mai ales în ultima perioadă de timp, în județul Bistrița-Năsăud, ca de altfel peste tot în România, s-a acționat după principiul devenit celebru în timpul loviturii militare de stat din Decembrie 1989, ”să ne facem că lucrăm”. Din toată gama infracțiunilor specifice fenomenului de crimă organizată desfășurate de grupări infracționale specializate, pe cele legate de traficul de persoane, procurorii în multe situații ezită să le instrumenteze, deoarece au un grad de complexitate ridicat, dar mai ales sunt extrem de volatile, în sensul că un rechizitoriu poate fi oricând aruncat în aer din cauza schimbării declarațiilor victimelor. Acestea, de regulă fie cad la pace cu inculpațiidupă ce li se oferă anumite sume de bani, fie cedează în fața unor amenințări și șantaje și din această cauză dosarele care ajung pe masa judecătorilor aproape că nu mai au obiect, iar soluțiile pronunțate, nu numai că nu descurajează asemenea fapte, ci mai mult le încurajează.

Cuiul lui Pepelea: lipsa de informații

Cauza cea mai importantă, care practic a generat explozia fenomenului pe plan local dar și național, este lipsa de informații privind activitatea infracțională din acest domeniu. În mod normal,dosarele cu greutate întocmite de procurori au la bază informații provenite de la structurile informative, în special de la SRI (de ”doi și un sfert” nu mai vorbim, acest serviciu practic a fost anihilat la propriu de către guvernul Cioloș) sau de la alte servicii care acționează legal în România, inclusiv de la SIE. De regulă informația despre un caz de trafic de persoane ajunge la procurorii DIICOT sub forma unei note, care constituie prima piesă a viitorului dosar penal. Desigur un dosar penal poate fi deschis și în baza unei autosesizări sau pe informații provenite de la poliție, în special de la cei din serviciile județene de combatere a crimei organizate. Procurorii DIICOT lucrează cot la cot cu ofițerii de poliție judiciară de la Crimă organizată, greul muncii fiind dus de polițiști. Cazurile în care procurorii se implică în cazurile anchetate pot fi numărate pe degete, activitatea acestora rezumându-se la delegarea ofițerilor de poliție judiciară de la crimă organizată care fac practic ancheta.

La ora actuală, cel puțin asta este senzația percepută de opinia publică, conducta cu informații s-a înfundat,serviciile sunt paralele cu subiectul, evident că documentarea spionilor și teroriștilor ce mișună prin Bistrița le ocupă tot timpul. Despre poliție și culegerea de informații specifice, recrutarea de rețea informativă, adică de ”sifoane”, ce să mai vorbim, materia respectivă se pare că nu se mai studiază nici în școlile de poliție. Seceta de informații nu e numai în acest domeniu, al traficului de ”carne vie”, ci este generalizată în tot sistemul. Ca să ne convingem de acest lucru, nu trebuie decât să consultăm site-urile oficiale ale judecătoriilor din județ, respectiv Bistrița, Beclean și Năsăud, dar și al Tribunalului Bistrița-Năsăud, acolo unde vedem materializată activitatea structurilor informative, a poliției și a structurilor de parchet de pe lângă instanțele bistrițene. Există cantitate, dar calitatea lipsește.

Orgii sexuale în week-end-uri! Taximetriștii, pe post de cărăuși

Din această cauză, dar și din altele, socio-economice în special, Bistrița a devenit un adevărat mini ”paradis” al sexului pe bani și funcționează fără nici un fel de opreliști, tolerat sau dacă nu, chiar protejat. Sfârșiturile de săptămână se transformă, mai ales nopțile respective, în adevărate orgii sexuale, zeci și sute de prostituate fiind transportate de anumiți taximetriști bistrițeni sub supravegherea ”peștilor” dintr-o locație în alta, inclusiv hoteluri, unele cu multe stele, sau în apartamente închiriate în funcție de comenzile făcute, pentru clienții cu bani și dornici de plăceri.

Nu vorbim de amărâtele care prestează pe centură pentru sume derizorii, în funcție de serviciul oferit șoferilor de TIR grăbiți, aflați în tranzit prin Bistrița și nu numai. Activitatea acestora a fost intens mediatizată în sensul că știri de genul depistării în plină activitate pentru satisfacerea clienților ținea de multe ori prima pagină a unor publicații locale. Celebra Vandana a devenit cunoscută prin nenumăratele amenzi care i-au fost aplicate de bravele patrule de jandarmi aflați la datorie pe linia apărării ordinii și liniștii publice, care au depistat-o pe ea și pe alte practicante ale sexului în natură, în ”flagrant-delict”, în timp ce își exercitau meseria aproape la vedere. Amenzile primite și niciodată achitate, după unele estimări au depășit 100.000 lei. Poate mai celebră decât Vandana este o prostituată din Dipșa, în vârstă de 38 de ani, care singură a acumulat suma de 92.000 lei, din peste 100 de amenzi încasate de la jandarmi, ajungând să prejudicieze bugetul Primăriei Galații-Bistriței, prin neplata acestora.

Aici vorbim de traficul de carne vie derulat de către grupuri infracționale organizate care din sexul pe bani au făcut adevărate afaceri, cu profit maxim. Este un ”serviciu”, de multe ori considerat de lux, adresat fiind oamenilor cu bani, care nu se practică pe centură sau în boscheți, ci în camere de hotel cu multe stele sau apartamente anume închiriate acestui scop, sau în cazuri mai speciale ”marfa” este livrată  chiar la domiciliul clientului. Traficul de carne vie în această variantă este practicat ca o afacere de succes, iar în Bistrița în ultimii ani a luat o amploare deosebită, aducând celor implicați, grupări organizate, formate din pești și curve, gazde și fel de fel de intermediari, cei care transportă fetele dintr-o locație în alta, respectiv taximetriști, venituri impresionante. Este de la sine înțeles că ”afacerea” nu ar merge dacă nu ar avea o susținere și protecție din umbră, oameni din structuri de informații, polițiști, procurori și avocați și, mai ales, dacă nu ar exista cerere pe piață, oameni potenți financiar și amatori de distracții fără limite și perdea.

Nu există o comandă unică, pe piață funcționează zeci de grupuri și grupulețe cu o organizare proprie, cu un ”pește” lider, capul afacerii, cu locații pentru întâlnirile amoroase, apartamente închiriate, camere de hotel și bineînțeles tinere recrutate, dispuse și conștiente de ceea ce fac de cele mai multe ori.

Fenomen existent și înainte de 89, exploatat de comuniști

Prostituția s-a practicat în Bistrița, inclusiv în anii de dinainte de 1989. Imediat, după preluarea puterii de către comuniști, prin anii ‘50, guvernul popular a desființat prin decret această meserie, profesionistele de la ”7 Hornoaie”, un stabiliment existent undeva pe locația fostului Institut de Proiectări din Bistrița, din str. Ursului, un altul care a funcționat vis-a-vis de complexul comercial Winmarkt, și-au pierdut locul de muncă, fiind angajate ca funcționare la Consiliul Popular, actuala primărie de astăzi și la diferite instituții de interes local, devenind femei onorabile, cu familie și servici. S-au pensionat prin anii 1975-1980.

În perioada socialistă fenomenul era ținut sub însă sub control, fiind supravegheat de către securitate și miliție, sub ochiul vigilent al organelor locale ale PCR. El se practica mai ales în zona centrală, la hotelul ”Coroana de Aur”, la ”Codrișor”, peste Podul Budacului, fetele care prestau aici erau majoritatea informatoare ale securității sau miliției și erau folosite pentru rezolvarea unor sarcini informativ-operative, mai ales în rândurile cetățenilor străini, turiști sau specialiști care lucrau pe platforma industrială a municipiului Bistrița. Fetele lucrau în regim part-time, acestea aveau și un serviciu în numeroasele întreprinderi industriale bistrițene. Cele care se aventurau să lucreze pe cont propriu, pe la diferitele cofetării și baruri din oraș, la ”Tineretului”, din str. Ghe. Șincai, lângă fostul cinematograf cu același nume, sau la cofetărie de pe Pietonal, unde funcționează acuma Perla, cu o cafea și o țigară în față, așteptând să fie agățate de cineva, erau depistate urgent, sancționate și dacă nu aveau un serviciu erau încadrate urgent în câmpul muncii.

În anii de după 1989, prostituția a crescut  exponențial, la început timid, în prezent absolut spectaculos, ascunsă vederii și opiniei publice. Pentru acoperirea prostituției de lux, activitatea amatoarelor de pe centură era acoperirea perfectă că Bistrița este un oraș cu o moralitate ireproșabilă, opiniei publice îi era indusă ideea că ceea ce se întâmplă acolo era o activitate a unor femei de o moralitate îndoelnică, majoritatea de etnie romă. De fapt lucrurile stăteau și stau complet invers, adevărata prostituție, traficul de ”carne vie” nu se desfășoară pe Centură, ci în oraș, în locații scumpe și la care sunt părtași oamenii din straturile superioare ale societății.

După revoluție, o adevărată explozie

În primii anii de după 1990, a fost o adevărată explozie de cluburi în care prostituția se practica aproape la vedere. Asemenea cluburi cu program de streptease, pentru acoperirea activității reale, au funcționat pe str.Odobescu, într-o clădire situată în spatele Casei de Cultură a Sindicatelor, pe DN17, între Bistrița și Unirea, la Casa Agronomului, la o cabană silvică pe str. Ghinzii, la ”Ștefan”, complexul Diana, un local de noapte gestionat de celebrul Bașa, inclusiv pe str. V. Lupu, într-un local dărăpănat, din apropierea punții care face legătură cu str. Ghinzii.

Patronii acestor stabilimente au simțit pulsul vremii și cererea de pe piață și au adus din R. Moldova sute de tinere în calitate de ”artiste”, dansatoare la bară, în realitate prostituate, ”carne vie”, pentru amatorii din Bistrița și nu numai. Acestea erau cazate în apartamente de 2 sau 3 camere, închiriate, înghesuite câte 8-10 într-un asemenea spațiu. În același timp tinerele din Bistrița, amatoare de asemenea îndeletniciri erau duse în Occident și prestau în stabilimente din Germania, Austria, Elveția și Franța.

”Afacerea” a funcționat o perioadă de timp, apoi a căzut, patronii stabilimentelor respective, au fentat legea fără nici o problemă. În acest gen de afaceri treburile merg șnur, fără sincope, exceptând cazurile când tinerele sunt sechestrate și forțate să se prostitueze sau sunt folosite minore. De obicei, oamenii legii intră pe fir în momentul când o prostituată este nemulțumită de suma de bani cu care este plătită, sau din alte motive și depune o plângere la autorități. Cazurile respective, de obicei nu au nici o șansă în instanță, din diverse motive declarațiile se schimbă pe parcursul anchetei penale sau în instanță, iar peștii sunt achitați.

Proxeneți de Bistrița

Unul din numele care a făcut istorie în Bistrița în domeniu a fost Milu Ștefan, fostul patron al complexului cu același nume. Nu se știe cu certitudine, cât a fost legendă și cât realitate în activitatea infracțională a acestuia, dar notorietatea omului și a locului a fost imensă. Inclusiv copii știau că ”La Ștefan” se petrec lucruri necurate. Deși a avut protecție în rândul unor procurori care frecventau stabilimentul respectiv, în luna septembrie 2006, activitatea infracțională a acestuia a fost curmată. La momentul respectiv acesta a fost reținut de procurorii DIICOT, sub acuzațiile de proxenetism, trafic de minore și întreținerea de relații sexuale cu minore, ulterior fiind arestat preventiv pentru o perioadă de 8 luni. Cel care a avut curajul să se atingă de Milu Ștefan, a fost procurorul DIICOT, Romeo Potop, între timp și el ejectat din sistem.

În urma procesului care au urmat, Milu Ștefan a fost condamnat de către judecătorii bistrițeni la trei ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism cu minore și la doi ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de raporturi sexuale cu o minoră.Cele doua pedepse au fost contopite și urma ca Ștefan Milu urma să execute trei ani de detenție. Ulterior Milu Ștefan  a cerut instanței să amâne executarea pedepsei, cerere înregistrată pe rolul instanței Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru motive de sănătate, motivând că în sistemul penitenciar nu sunt condiții pentru tratarea și recuperarea pentru bolile de care suferă. În final acesta nu s-a mai întors după gratii, a rămas în libertate pentru a-și trata bolile de care suferă.

În cazul lui Milu Ștefan a existat o ciudățenie a dosarului, acesta a fost judecat ”pe persoană fizică”, deși la momentul respectiv era evident faptul că acesta nu a acționat singur, mai erau și alte persoane implicate, cei care îi asigurau protecția, dar omul s-a sacrificat și a luat totul pe el. Toată treaba l-a costat 8 luni de libertate, perioada cât a stat în arest preventiv.

Un alt caz de răsunet, care a mai trezit pe bistrițeni la realitate, a fost cel al antrenorului de judo Vasile Bodea, personaj cunoscut în Bistrița și el patronul al unui complex turistic, cunoscut de oameni sub numele ”La cotul Iadului”, situat între Unirea și Livezile. Alături de alții doi complici, după o percheziție a locației respective, a fost acuzat de procurorii DIICOT de constituirea unui grup infracțional, comiterea infracțiunilor de trafic de carne vie, trafic de minori și prostituție.Dosarul a fost deschis în 2011 și s-a pronunțat o decizie definitivă în februarie 2018, Vasile Bodea fiind condamnat la trei ani și două luni de închisoare.

Având în vedere calitatea de antrenor de judo a acestuia, la aflarea sentinței s-a simțit să ia atitudine și Cozmin Gușă, antrenorul Federației Române de Judo care a declarat că decizia juridică îl face pe Bodea incompatibil pentru meseria de antrenor, urmând să ia o decizie în acest sens.În asemenea gen de infracțiuni au fost implicați inclusiv oameni ai legii, cazul stârnind la momentul respectiv perplexitatea opiniei publice, oamenilor nu le venea să creadă că un polițist poate să recurgă la asemenea practici. Agentul de poliție Alin Grigore Orșan, de la Secția de poliție Prundul-Bârgăuluia fost acuzat de procurori pe proxenetism. Acesta a fost condamnat definitiv la doi ani cu suspendare, după ce și-a recunoscut faptele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here