La sfârşitul anului trecut Tribunalul Cluj condamna pe Moş Gabriela, cetăţean italian de origine română, la opt ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Aceasta era acuzată că, în perioada martie – iunie 2010, a vândut proprietăţi imobiliare ce nu îi aparţineau, folosind un act de identitate falsificat. Completul de judecată al Curţii de Apel a decis, în cadrul procesului în apel, în urma unor probe noi aduse în instanţă de Gabriela Moş şi a reevaluării probatoriului existent, eliberarea Gabrielei Moş din închisoare sub supraveghere judiciară şi trimiterea dosarului la instanţa de fond spre rejudecare.
Gabriela Moş a fost acuzată că în perioada martie – iunie 2010, s-ar fi folosit de un act de identitate falsificat în faţa mai multor notari din Cluj-Napoca pentru a întocmi actele necesare pentru vânzarea unui teren din Feleac şi a unei cădiri în construcţie aflată pe acesta în valoare totală de 85.000 de euro. Terenul se afla în proprietatea Aureliei Prigoană, care, ca şi Gabriela Moş, locuia în Italia. Copiile existente la notari şi la dosarul cauzei arată că s-a folosit un act de identitate cu seria AN 44xxxxx, cu numele şi semnătura Aureliei Prigoană pe el, dar având aplicată poza Gabrielei Moş. Gabriela Moş spune că, dimpotrivă, ei i s-a furat identitatea. Ea precizează că în 2009 i-a dispărut cartea de identitate. A considerat atunci că pur simplu a pierdut-o, aşa că a dat o declaraţie în acest sens la poliţia din Lombardia. În procesul verbal sunt consemnate numărul şi seria cărţii de identitate pierdute, AO 90xxxxx, altele decât cele de pe cartea de identitate falsificată cu care s-a perfectat tranzacţia din România. Procurorii români au acuzat-o că ar fi simulat pierderea pentru a putea să îşi folosească fotografia pe cartea de identitate folosită în România.
Noi dovezi despre cărţi de identitate falsificate
Gabriela Moş aduce însă dovada faptului că în Italia circulă cel puţin încă două acte de identitate cu acelaşi număr şi serie ca cele folosite în România. Actul de identitate cu seria AN 44xxxxx a fost folosit la întocmirea unei procuri speciale între Ponsi Andrea, care se legitimează cu acea carte de identitate, şi Prigoană Aurelia, procură ce are ca subiect tocmai terenul şi imobilul din Feleac. O carte de identitate cu aceeaşi serie şi număr a fost folosită de o bandă implicată în crimă organizată care vindea, în România, maşini furate din spaţiul european. Cele două cazuri sunt în atenţia poliţiei italiene. Moş Gabriela spune că, în opinia ei, i s-a furat cartea de identitate pentru a i se lua fotografia, care urma să fie aplicată pe una dintre copiile în alb ale cărţii de identitate cu seria AN44xxxxx.
La data semnării actelor în România, se afla în Italia
Gabriela Moş arată că la două din datele la care se susţine că ar fi fost în România şi s-ar fi prezentat la notar pentru semnarea unor documente legate de tranzacţie, ea se afla de fapt în Italia şi are dovezi clare în acest sens. În primul rând, este vorba despre un proces verbal de inspecţie personală al carabinierilor din Lombardia, care atestă că, pe 18 mai 2010 la ora 2.50 (noaptea) Gabriela Moş a fost percheziţionată în timpul unui control de rutină de prevenire şi reducere a infracţiunilor, fiind consemnat faptul că percheziţia a avut un rezultat negativ. Conform procesului verbal, Gabriela Moş a plecat din sediul poliţiei italiene la ora 8 dimineaţa, deci nu avea cum să fie în aceeaşi zi la ora 10 în fața notarului, aşa cum se arată în dosarul din instanţă.
De asemenea, la cea de a doua dată la care se pretinde că ar fi fost în România, ea dovedeşte că era în Italia, serbând ziua de naştere a fiicei mai mici. Pentru aceasta ea a depus la dosarul iniţial un act oficial, semnat şi parafat de deţinătorul localului la care s-a ţinut petrecerea şi a propus audierea ca martori a unor persoane care au fost de faţă. Interesant este că de pe actul din dosarul de instanţă lipseşte parafa oficială a localului, în timp ce pe actul original aceasta există, ceea ce ar însemna că cineva a falsificat actul din dosar, făcând să dispară ştampila, aşa încât declaraţia să nu mai aibă valoare oficială.
Gabriela Moş arată că ea cunoştea persoanele implicate în tranzacţia din România, că s-a întâlnit cu Aurelia Prigoană la italianul pe care aceasta din urmă îl îngrijea deoarece, ca agent de asigurare al italianului, îl vizita când avea poliţe la scadenţă. De asemenea spune că o cunoaşte bine pe Diana Teodorescu, cea de a doua persoană condamnată în dosar în postura de complice. Băiatul ei şi unul din gineri a lucrat în Italia la herghelia pe care Gabriela Moş o are acolo. Astfel, ar fi existat ocazii în care cartea ei de identitate ar fi putut să ajungă în mâna celor care o acuză de furt de identitate. Ea precizează că nu ştie cine şi în ce fel e vinovat, că este treaba justiţiei să facă lumină în acest caz, e doreşte doar să îşi demonstreze nevinovăţia.
Judecată şi condamnată în lipsă
Gabriela Moş a fost condamnată fără să fi fost adusă vreodată în faţa procurorilor sau a instanţei, pe motiv că nu ar fi fost de găsit, deşi adresa ei din Italia era cunoscută în România de către martorii din dosar. A fost identificată numai pe baza mărturiilor depuse de cei implicaţi în tranzacţie. Ea spune că, atunci când a studiat dosarul, i-a sărit în ochi faptul că acestora li s-a cerut un semn particular în descrierea sa, dar niciunul nu a fost în stare să spună că o cicatrice destul de mare îi acoperă practic jumătate din sprânceana dreaptă.
Prin mandat de arestare internaţional, Gabriela Moş a fost ridicată de carabinierii din Italia şi dusă la închisoare, în vederea extrădării. Conform art. 303 al vechiului cod penal, în vigoare la data judecării procesului, “în cazul în care, potrivit legii, se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală, instanţa pe rolul căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecăţii până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare”. Arestarea Gabrielei Moş a avut loc pe 1 noiembrie 2012, dată de la care procesul a mai avut 13 termene, timp de încă un an, fără să fie suspendat şi fără ca Gabriela Moş să participe la judecată.
Binecuvântată fii, închisoare
Despre experienţa din închisoarea din România, Gabriela Moş spune că nu are ce le reproşa agenţilor de poliţie penitenciară, care s-au purtat impecabil din momentul în care a fost preluată, la Bucureşti, până a ajuns în arestul de la IPJ Cluj. Le mulţumeşte celor de la penitenciar pentru demnitatea cu care a fost tratată. Însă condiţiile din închisorile româneşti sunt de neimaginat, spune ea. O lună întreagă a trebuit să stea în celula de la IPJ Cluj de opt metri pătraţi, fără ferestre, pe care o împărţea cu alte două deţinute. Nu ştia dacă e noapte sau zi decât după schimbarea turelor. Spune că a resimţit ca o tortură psihică faptul că nu se stingea lumina peste noapte. Continuu, fără odihnă, era sub ochiul unui neon aprins.
