Numirea Domnului Profesor Doctor Andrei Marga in funcţia de Ministru al Afacerilor Externe evidenţiaza in mod concret continuitatea influenţei Berlinului la Bucureşti. Chiar daca Domnia Sa nu are experienţa in diplomaţie, in privinţa relaţiilor romano-germane Domnul Marga ar putea sa fie garantul avanpostului german in sud-estul Europei, fiind printre cei mai decoraţi romani de catre statul german.
Ar putea concura datorita teoretizari fundamentaliste a integrarii europene cu oricare governor-general al Coroanei Britanice din Empire al secolului al 19-lea. Premiul Herder şi Crucea de Fier a Germaniei sunt distincţii culturale la cel mai inalt nivel, insa cu o relevanţa politica cel puţin la nivelul studiilor nomenclaturiştilor comunişti la Academia Militara Frunze şi Universitatea Lumumba de la Moscova. Receptarea conservatorului Habermas in discursul Domnului Marga il pune astazi in ciuda apartenenţei la un guvern social-liberal in linia elitisto-conservatoare a lui Andrei Pleşu şi Teodor Baconschi.
Intr-o lucrare a lui Rupert von Schumacher din 1937 despre soarta şi destinul etnie germane la graniţele Reichului, Cancelarul Adolf Hitler preciza urmatoarele: "Nu intr-o achiziţie coloniala, avem de a vedea rezolvarea acestei probleme, ci in special prin caştigarea unui Hinterland pentru colonizare, care mareşte suprafaţa ţarii-mama in care totodata noii colonialişti pastreaza strans legaturile de comunitate cu ţara-mama şi care prin unitate lor ca urmare vor asigura avantajele intregului spaţiu."
Terminus tehnicus al politicii de promovare a germanitaţii in sud-estul Europei al geopoliticienilor germani se numeşte "colonialismul de frontiera". Acesta consta in mod special in identificarea germanitaţii, radacinilor şi originilor germane pe meleaguri sud-est europene pentru justificarea unei stranse şi naturale legaturi a Germaniei cu aceste meleaguri roditoare. Devotamentul liderilor noştri faţa de Germania este vechi de secole şi bine infipt in concepţia arhaica de a venera o putere politica straina şi de a se supune de buna voie in maniera credincioasa de patruped unui suzeran. Ambiţiile politice proprii se supun politicii suzeranului, de parca suveranitatea naţionala ar fi un handicap şi nu o glorie. Este mecanismul politic al unui anumit tip de elita romaneasca care datorita educaţiei şi capacitaţii intelectuale identifica un beneficiu in supunerea sa altei forţe politice externe in schimbul conducerii neloiale a poporului, subordonand interesul naţional intereselor straine. Fie ca a fost lovitura de stat a boierilor impotriva lui Cuza pentru curajoasele reforme agrare şi punerea unui Hohenzollern pe tronul Romanie de catre Bismarck, sau Junimea şi greco-catolicismului finanţate de Vatican pentru consolidarea spirituala a elitelor germanofile şi sacrificarea lui Eminescu, sau politica de supus a lui Antonescu de care pana şi Hitler se minuna cat era de dornic de o alianţa cu Germania, chiar daca ne-a obligat sa renunţam la Basarabia, Cadrilater şi Ardeal, toate se inscriu in parametrii acestei politici.
Diferitele distincţii din partea Pontificatului acordate carturarului clujean Andrei Marga nu sunt calatorii in timp ci o dovada de continuitate care ni-se arata intr-un mod apasator. Contrastul este cat se poate de plastic, de la mareţia viziunii unui Reich catolic milenar la o micuţa cetate de nisip ortodoxa adesea spalata de spumele marii. Intr-o publicaţie mai recenta aparuta pe Cotidianul a unor geopoliticieni germani din anii patruzeci am citit ca una din motivele subdezvoltarii Romaniei ar fi insaşi religia ortodoxa. Oare este chiar nevoie de carte ca sa inţelegem ca la baza integrarii europene sta şi un misionarism? Fara a elogia legionarii, insaşi sacrificarea lor de catre Antonescu in favoarea unei politici previzibile şi receptiva la directivele Berlinului a dat dovada de acest mecanism transpartinic şi mereu in voga de-a lungul secolelor. In opinia geopoliticienilor germani, legionarii erau degeaba de dreapta daca erau şi ortodocşi.
In aceiaşi parametrii se prezinta şi politica postdecembrista de promovarea a spiritului german in Romania unde numarul de vorbitori de limba germana este astazi mai mic decat cel al albilor in fosta Rhodesie. Totuşi la toate recepţiile oficiale romano-germane nu lipseşte un reprezentant al minoritaţii germane din Romania sau nu se evita ocazia de a solicita binecuvantarea Domnului Johannis de la Sibiu. O astfel de reprezentanţa impusa politic am mai intalnit doar in timpul tranziţie in Republica Africa de Sud, unde deja inainte de alegeri Mandela insista sa-l insoţeasca peste tot pe ultimul preşedinte alb, Frederik Willem de Klerk. Cetaţenii romani nu realizeaza proporţia de politica trufaşa a Berlinului la adresa Romaniei: In timp ce limba germana este in afara de Germania limba oficiala (sau una din limbile oficiale) in Austria, Elveţia, Luxemburg, Belgia şi Liechtenstein, germani se gasesc in afara de Germania aproape mai numai la noi. Acei vorbitori de limba germana care au populat meleagurile Transilvaniei cu opt sute de ani in urma, sute de anii inaintea infiinţarii statului naţional german (1872) sunt ori nemţi prin definiţia politica a Berlinului, ori sunt romani precum mai sunt şi alţi vorbitori de germana austrieci sau elveţieni. Dea dreptul caraghios ar fi ca Londra sa numere englezii in Canada sau SUA şi chiar revizionist ar fi sa mai acorde premii pentru promovarea limbii engleze in Africa, precum a acordat Berlinul Crucea de Fier Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea ”profunde inţelepciuni a culturii germane şi a limbii germane in Romania”, precum a precizat fostul preşedinte al Germaniei, Johannes Rau.
Deloc ofensiv pentru omul de rand este in schimb acordarea acestei distincţii Domnului Prof. Dr. Marga pentru promovarea limbii şi culturii germane in Romania. Cui foloseşte aceasta politica de promovare a uni relaţii bazate pe o holograma a elementelor comune, a unei legaturi politice in veşmant cultural şi etnic?
Doar pe scurt sa trecem in revista meritele altor predecesori ai Domniei Sale, ale Domnului Andrei Pleşu, primul ministru de externe a Romaniei postdecembriste, beneficiar mai al tuturor premiilor literare germane (Goethe, Herder, Schiller, Lessing) Teodor Baconschi, care a stralucit prin elogierea spiritul german de subordonare a Europei, deghizat in umanism ştiinţific şi prin infiinţarea mişcarii (a)populare la ordinul geopoliticii germane promovate de Fundaţia germana Konrad Adenauer la Bucureşti. Fara discernamant a transpus in politica ţarii obiectivele geopolitice ale Berlinului de transformare a Romaniei intr-o regiune europeana fara statalitate populata de europeni sau germani şi mai puţin de romani. Misiunea acestui avanpost de propaganda este promovarea unui pseudou-umanism, al carui mesaj consta in motivaţia integraţionista a Germaniei in Europa deghizata pe un fond cultural. Mitul popularizat de Germania consta in scoaterea in evidenta a clişeului harniciei şi virtuţilor germane, expuse in mod concret prin mijloacele MAE Berlin intr-un Walt Disney al Romanie numit Sibiu.
Bilanţul de aliat de mana a doua care nu este nici pe piedestalul egal cu hegemonul şi nici scutit de obiectivele sale politice a fost in toate angajamentele comune din trecut echivalentul uni faliment politic. Dupa doi miniştrii postdecembrişti şi filogermani, Andrei Pleşu şi Teodor Baconschi, care nu au reuşit sa incheie un parteneriat strategic romano-german, ramane de vazut daca al treilea crai, Andrei Marga, va reuşi in aceasta ambiţie.
Radu Golban
