Trei greșeli pe care useriștii nu le mai pot repeta (dacă mai vor în politica mare)

Mihnea Dumitru

Congresul USR este pe 17 iunie. Uniunea Salvați România vrea să se revalideze drept organizație politică europeană, serioasă, de opoziție, dar și drept partid național și românesc. Spun național și românesc, nu bulgăresc sau leșesc, pentru că n-a fost niciodată o mișcare cu adevărat națională. La un moment dat, putea sa aibă succes ca partid de nișă, dar s-a pierdut în proiect. Graba de a obține puterea este una dintre principalele greșeli ale USR.

USR s-a născut printr-o căpușare a unui ONG, Uniunea Salvați Bucureștiul, de niște interese politice care vedeau copiatul mișcării USB în alte centre urbane. Consensul ar fi venit din faptul că problemele tânărului IT-ist de Iași sunt aceleași cu ale ONG-istului de București. Și au încercat-o p-aia cu „o țară ca afară” într-o țară cu nivelul bine-cunoscut de educație civică, incluziune și toleranță (spre zero). Prima lor mare greșeală: ideologic, nu toată România voia să fie salvată. Trebuia un asterisc la coadă și spus, frumos, că oferta e supusă unor termene și condiții, iar cei care refuză nu sunt „aceeași mizerie”. Polarizarea asta între cei curați și cei murdari, când ești la început merge. Când primești și tu bani de la stat și practici cam aceleași strategii de imagine ca puterea nu e bine.

Istoricește, prima lovitură a fost poziționarea față de CpF, o dezbatere pe care USR-ul nu avea ce să caute, în plină dezvoltare în teritoriu. Unii oameni educați peste medie, degrabă useriști în majoritatea ideilor, dar crescuți în România, erau profund intoleranți față de minoritățile vizibile și invizibile. Nicușor Dan a avertizat pe teme asta, dar nu l-a înțeles nimeni, așa că s-a retras din USR, probabil camuflat într-un tufiș. Partidul a luat-o în vrie și cu greu s-a definit ideologic, abia în grupul ALDE, în 2019.

Lipsa de răbdare politică s-a manifestat și în intoleranța și dorința accelerată, aproape violentă, de schimbare politică azi, acum (nu mâine!). Trădate și de insistența protestelor din Piața Victoriei, ele au fost folosite de propaganda puterii, care ridică acum paralele cu AUR. USR n-a încercat niciodată să-și educe electoratul și a preferat polarizarea, în ciuda faptului că masa societății civile a fost de partea lor. Aveau cu ce să facă oamenii să înțeleagă statul român și instituțiile lente, dar au preferat ONG-urile ca masă de manevră la demonstrații.

În acest weekend al anului 2023, Dan Barna este ales vicepreședinte al grupului ALDE și, poate mai important, consiliul familiei europene este anunțat că va avea loc la noi. USR nu poate rămâne un partid european, de Bruxelles, care-și exportă oameni acolo, pentru că n-are unde să-i țină, așa că-i mai aduce pe aici. Capitala va fi probabil și atunci blocată de categorii profesionale protestându-și soarta, în baza negocierilor din PNRR, la care USR-ul a fost parte chiar definitorie. E bine. Bravo! Super! Să aducă Europa în țară, să se poziționeze USR agresiv în fața unui electorat din ce în ce mai eurosceptic. A doua mare greșeală este că USR are consultanți slabi. Se doresc slabi de conducere și se cere activism inutil pe Facebook, să întărească bula și să se auto-valideze prin sfinții luptători anti-sistem. Gândirea critică lipsește, iar „vocile” de pe Facebook adaugă la toxicitatea platformei sociale.

Observând evoluția AUR prin subsolurile internetului românesc, ca partid antisistem, nu putem să nu ne întrebăm cum de USR nu a reușit o performanță similară în popularitate, având Facebook-ul și societatea civilă la dispoziție („lumea bună”, dacă vreți s-o numim astfel). Și ei au intrat în Parlament cu aproximativ 9%, și ei au făcut scandal pe holurile legislativului. Și ei au stârnit enervare. AUR stârnește emoții mult mai puternice, chiar o frică neașteptată despre viitorul politic al României. USR n-a însemnat niciodată asta, în cel mai rău caz era doar imaginea unui viitor incompetent.

USR s-a dat afară de la guvernare în 2021, în speranța că va crește în opoziție. Partidul n-a crescut, ba chiar a rămas în istoria comună a electoratului drept o dezamăgire. În 2024, nu va fi vorba doar de procente, ci de vot negativ. La locale și parlamentare, mai mulți români vor vota împotriva USR, în comparație cu cei care votează anti-AUR.

Partidul care salva România a avut rezultate mai bune la urne, dar le-a obținut la alegeri care nu contau mai departe de validarea conducerii de partid cu posturi bine plătite la Bruxelles. Continui să nu înțeleg care e diferența dintre plasarea activiștilor în posturi la stat, clamat drept corupta practica a l’ancién regime și posturi la Bruxelles pentru performanță în campania useristă. Dar în siajul sentimentului popular anti-PSD din preajma alegerilor europarlamentare, partidul a câștigat 22% din delegația română la PE. La Parlamentare, peste un an, lua 15%. În ultimele sondaje, este pe la 10%.

În 2024 vor lua ceva mai mult la europarlamentare, pentru că lumea se va îmbulzi din nou să voteze anti-sistem. USR și AUR vor avea rezultate net superioare bazinelor electorale adevărate, iar apoi mai mici la locale (cel mai probabil dezastruoase pentru USR în Sectorul 1, la Brașov, Bacău, probabil și Timișoara). În fine, vor lua în jur de 10% la parlamentare, ca estimare de moment. La fel de probabil, candidatul USR, chiar și susținut de FD și PMP, nu ar intra în turul doi la prezidențiale. Cel de la AUR va intra aproape sigur.

Se înțelege de ce e nevoie de un congres. În ultimii patru ani, partidul tot scade. Este condus netransparent și fără vreun lider carismatic. E ok, este cazul tuturor celorlalte partide; diferența e că până și AUR, partid cu legionari și pro-moscoviți, merge mai bine în opoziție. Te întrebi de ce mai există USR, de vreme ce nici de balama politică de 10% nu este dorit, chiar și după o campanie mediatică extrem de dură împotriva actualei coaliții.

Îmi pare rău pentru domnul Barna, care și-a obținut un post bun departe de România. Părea singurul care mai învățase ceva politică, cât timp USR fusese la putere. Per total, mi s-a părut cel mai balansat dintre președinții formațiunii, unul care literalmente s-a specializat la locul de muncă. Cei de după, Dacian Cioloș și Cătălin Drulă, par mai degrabă administratori de sistem, egali competenți în a ține site-ul și a schimba un toner de copiator. Domnul Cioloș nici nu mai trece pe la cafeneaua partidului.

Și asta e a treia mare greșeală: indiferent de cine a fost ales președinte, conducerea reală a partidului tinde să fie aceeași. Dacă te uiți pe comunicarea puterii și prin atacurile media, Drulă este aproape ignorat și Ghinea e înjurat că a vândut țărișoara și neamul. A predat parola de Netflix celor la Bruxelles, știind că vom fi taxați în plus. S-a mai ținut un partid în voința unui om vreme lungă, dar Ghinea nu este Ion Iliescu. Ceva, acolo, ar trebui făcut, când îți duci partidul sub 10%, în plină opoziție.

Ideal ar fi, apoi, să ai și cu cine. Dacă Drulă e păstrat președinte, după acest congres USR, măcar să-și asculte consultanții și să arate curaj, nu doar fapte de imagine de pe vremea când era un vremelnic la Transporturi. Imaginea sa nu este aceeași cu a unui lider de partid, în timp de crize suprapuse, pe vremuri tulburi și cu război la graniță.

Între timp, George Simion, cu un partid mai tânăr și împotriva a tot ce înseamnă idealurile progresiste ale unui USR bine vândut prin orașe, zboară în procente. Până și Forța Dreptei lui Orban pare să aibă puls. La PMP, dacă au găsit ștampila, au și ei de apărat niște mici funcții prin țară. Tot în acest timp, Nicușor bate fără speranțe la ușa PNL pentru al doilea mandat, iar spargerea votului pe dreapta va aduce PSD-ul la PMB (și la toate sectoarele, cu excepția S6). USR lipsește de la orice masă de negocieri pentru adulți.

Dacă Uniunea pare resemnată, doar din greșeală prinsă la putere și cu aceeași conducere de acum ani de zile, așa este! Au pierdut șansa să tacă, s-au retras într-un calcul enorm de prost de la guvernare și nu au leadership. Dacă nu se apucă să arate că au cel puțin un ciclu electoral peste AUR, că sunt maturi și chiar vor să facă ce le spune numele, că au și oameni mai de calitate, vor muri cu validări externe. Până și Cioloș va râde de ei, în timp ce noi ne vom întreba cu cât intră AUR în turul doi al prezidențialelor.

Mihnea Dumitru este analist politic și scriitor de SF-uri. Este specialist în imagine, auto-declarat „anticonsultant” politic prin presă. Are studii în Coreea de Sud, Canada, Marea Britanie și în România. S-a întors în țară în 2005 și de atunci încă meditează dacă nu cumva e mai bine aici.

Citește și: Firmele care se laudă că fac lobby pentru proiectele Primăriei Cluj-Napoca, răsplătite cu sume importante din bugetul local