Tribunalul Cluj l-a ”taxat” pe Stelian Ilea cu patru ani cu suspendare

Tribunalul Cluj a decis joi, 15 octombrie, să-l condamne pe omul de afaceri Stelian Ilea, fost patron Superforța, societate care a asigurat paza la Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, la patru ani de închisoare cu suspendare. Ilea a fost condamnat în baza codului penal vechi. Acesta a fost acuzat că între octombrie 2009 şi octombrie 2010 a ascuns sursa impozabilă, respectiv venitul realizat din contul de investiţii al asigurărilor pe care le-ar fi acordat salariaţilor ca venit salarial fără a-l supune impozitării în prealabil. Sumele pe care speră să le recupereze statul de la Ilea se ridică la aproape un milion de euro.

Procesul a început în aprilie 2012 şi de atunci cauza a fost amânată de zeci de ori. Partea responsabilă civilmente este SC Superforţa SRL Cluj-Napoca, al cărei administrator a fost Stelian Ilea, prin administratorul judiciar H&B Insolv SRL, de la care Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice, încearcă să recupereze peste un milion de euro.

Documentele de la dosar, în baza calculelor realizate în 2011 de specialiştii de la Finanţe, arată că debitul datorat din impozite şi contribuţiile aferent bugetului de stat este de 2.719.137 lei, iar restul sumei reprezintă majorări, de 1.614.658, şi penalităţi de întârziere, de 407.872 lei.

În anul 2010, s-a început urmărirea penală pentru Stelian Ilea, sub suspiciunea că între octombrie 2009 şi octombrie 2010 a ascuns sursa impozabilă, respectiv venitul realizat din contul de investiţii al asigurărilor pe care le-ar fi acordat salariaţilor ca venit salarial fără a-l supune impozitării în prealabil.

În 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a extins cercetarea penală pentru perioada februarie 2007-decembrie 2010 şi a adăugat acuzaţia de fals în declaraţii în formă continuată suspiciunii de evaziune fiscală sub care era urmărit Ilea.

Procesul etapei

În rechizitoriul urmăririi penale împotriva lui Stelian Ilea, procurorul Gabriela Iancu arată că actele de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în speţă Contractele Individuale de Muncă, menţionează mult mai puţine ore lucrate şi un salariu mult mai mic decât cele realizate, respectiv primite de către angajaţii societăţii, astfel că Superforţa plătea contribuţii mai mici decât prevede legea pentru respectivele venituri salariale. În plus, diferenţa dintre cele două sume de bani era virată sub forma unei asigurări de sănătate şi de viaţă, răscumpărată lunar de bancă. Fişele care arată orele concrete de pontaj au fost realizate de şefii de post, dar nu au fost semnate de angajaţii care erau plătiţi în baza acestora.

În anul 2006, societatea Superforța, patronată exclusiv de Stelian Ilea, printre altele și acționar al ziarului Foaia Transilvană, câștiga contractul pentru paza Aeroportului Cluj-Napoca pe o sumă frumușică. În tot timpul acesta, profitul nu i-a ajuns lui Ilea, care a intrat într-o schemă deja celebră cu BCR Asigurări, prin care achita o parte din salariul angajaților, după care nu mai plătea contribuții și impozite.

Problema este că această șmecherie a devenit deja celebră în România, fiind demarate zeci de urmăriri penale în cauze similare. Garda Financiară de la Cluj i-a făcut o vizită şi lui Ilea, care se credea la adăpost de mâna lungă a legii, şi a constatat, încă din urmă cu trei ani, că acesta nu îşi îndeplinea obligaţiile fiscale. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj l-a cercetat penal, iar în prezent se judecă pe rolul instanţei clujene cu statul român, care vrea peste un milion de euro, reprezentând prejudiciul, majorările şi penalizările.

Salarii oferite drept asigurări

Rechizitoriul arată că societatea Superforţa a încheiat două contracte de asigurări în grup care fac posibilă răscumpărarea poliţei. Prima dintre acestea a fost încheiată în februarie 2007 la Omniasig şi prevede două componente: una de protecţie şi o alta de pensie cu capitalizare. În baza unei fişe lunare, se efectua în fiecare lună răscumpărarea pensiei. În august 2008, firma a încheiat un contract similar cu BCR Asigurări. Şi aceasta avea două componente: de asigurare în caz de accident sau deces şi una de valoare a contului de investiţii. Prima componentă reprezenta plata a 6550 de lei anual, iar a doua, prin acte adiţionale, răscumpărările prin care erau plătiţi parţial angajaţii.

Procesul Verbal din 27 decembrie 2010, întocmit de Garda Financiară, şi raportul de inspecţie fiscală întocmit de ANAF, prin DGFP Cluj, arată că orele de lucru din fişele de pontaj sunt mai multe decât cele declarate la Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar salariile sunt de asemenea mai mari. În plus, o greşeală făcută de cei de la BCR care se ocupau de acest contract de asigurări a fost de a trece la descrierea operaţiunilor de răscumpărare, când banii erau viraţi în contul angajaţilor „salariu luna …”. Astfel, arată cele două rapoarte, sumele de 2.606.349 de lei de la BCR şi 712.956 plătite în contul asigurărilor de la Omniasig şi ulterior răscumpărate, erau de fapt drepturi salariale.

Lui Ilea i s-a pus sechestru asiguratoriu pe imobile, motiv pentru care a şi depus propria expertiză contabilă judiciară la Curtea de Apel Cluj, sperând să scape de presiunea angajaţilor de la Finanţe, pentru că el considera că aceste cheltuieli sunt deductibile şi nu reprezintă drepturi salariale, exemplificând cu cazul unei firme din Sibiu care a procedat similar.

Mărturii nefavorabile

Stelian Ilea a fost iniţial cercetat şi pentru fals în declaraţii în formă continuată, dar procurorii au cerut scoaterea sa de sub urmărirea penală pentru acest capăt de acuzare. Concret, Ilea a depus la ITM mai multe declaraţii pe proprie răspundere în care angajaţii cereau intrarea în şomaj tehnic, pentru a scăpa de plata contribuţiilor şi a impozitului pe venit. La scurt timp, însă, societatea a renunţat la mişcarea cu şomajul tehnic, realizând probabil că este una periculoasă. În instanţă, niciun martor nu confirmă că ar fi fost vreodată în şomaj tehnic sau că ar fi redactat o asemenea declaraţie.

Soţia lui Stelian Ilea, care potrivit mărturiilor întocmea evidenţele financiar-contabile şi se ocupa de fişele de pontaj şi calcularea salariilor pe liste pentru ambele bănci prin care se făcea viramentul, nu a fost suspusă urmăririi penale pentru că, spun procurorii, nu se poate dovedi că l-a sprijinit sau că a facilitate sustragerea de la plata sumelor datorate statului de către Stelian Ilea.

mărturiile foştilor angajaţi ai Superforţa arată că modul de operare identificat de Garda Financiară şi verificat de procurori se confirmă din comportamentul economic al firmei. Fostul inspector resurse umane al firmei, de exemplu, arată că fiecare angajat primea salariul minim pe economie, şi uneori se plângeau că salariul nu le-a fost virat în totalitate, la aceeaşi dată calendaristică. Potrivit acesteia, angajaţii i-au spus că primeau o parte din bani sub formă de asigurări de viaţă, accident şi de sănătate, iar în cazul în care primeau bonuri, acestea se scădeau din salariu, şi nu erau în plus faţă de suma stabilită prin contract. De toate aceste evidențe s-ar fi ocupat soția lui Stelian Ilea.