Publicația Buciumul semnalează o situație cu adevărat halucinantă, care ne amintește de anii ’50, când însă România era ocupată de bolșevicii sovietici. Cum au ajuns urmașii lor să dea din nou legi astăzi în România și, mai, ales, unde au dispărut românii? Cei care trebuiau să stopeze astfel de acte de terorism intelectual și nu să le promoveze și impună cu forță, prin „lege”. Unde sunt românii?
Ministra „României (re)educate” lovește din nou! Simbolurile identitare, interzise în universități, odată cu antisemitismul și legionarismul
Pare greu de crezut, și totuși este real. De acum, promovarea simbolurilor identitare în spațiul universitar este interzisă, oficial.
Potrivit noului „Cod de conduită pentru prevenția și sancționarea xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură”, care a fost emis de Ministerul Educației, intrând în vigoare miercuri, 17 aprilie 2024, terorismul intelectual este oficializat în întregul învățământ universitar românesc. Și în acest caz, sub pretextul combaterii antisemitismului, xenofobiei, fascismului și legionarismului (faptul că aceste două noțiuni sunt menționate și aici separat este dovada cea mai clară a diferenței ideologice dintre ele!), este interzisă practic promovarea românismului, a patriotismului și a iubirii de neam, adică naționalismul, și nu în ultimul rând a creștinismului.
Iată care sunt faptele interzise prin Articolul 6 al Codului:
„a) promovarea simbolurilor identitare, imaginilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob (de remarcat că lipsește tocmai comunismul – nota red.);
b) promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război (și știm că aici se perpetuează sentințe fantasmagorice sovietice, antiromânești și anticreștine – nota red.);
promovarea unor idei, simboluri sau doctrine care susțin și promovează regimuri cu caracter totalitar, antisemit, extremist, fascist, iredentist, rasist, șovinist sau xenofob, dovedite a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului, cu excepția situației în care acestea sunt conținute de o disciplină/un material de studiu;
d) activitățile membrilor comunității universitare care presupun radicalizarea și promovarea discursului instigator la ură. (aici intră și mișcările LGBT? – nota red.)”
De remarcat modul perfid în care, primul aliniat al Articolului 6 al Codului, tocmai pentru a crea confuzie, amestecă simbolurile identitare cu rasismul, xenofobia, fascismul sau legionarismul. Interesant, nu?
Documentul, publicat deja în Monitorul Oficial, nu menționează despre ce simboluri identitare este vorba.
Astfel, se creează o marjă nelimitată de interpretare prevederilor, dând posibilitatea comiterii unor abuzuri din partea conducerii unităților de învățământ superior și mai ales a cerberilor corectitudinii politice, cei ce au luat locul în universități activiștilor de partid și informatorilor Securitășii de altă dată.Practic, se va putea sancționa foarte bine și tricolorul, care este un simbol al identității naționale, sau crucea, simbol al identității creștine. Despre formule precum „Basarabia e România!”, pentru care recent a fost sancționat un elev de 16 ani la un liceu din Baia Mare, ori „Ardealul, pământ românesc”, nici nu mai vorbim. Exact ca în anii 1950, astfel de mesaje vor ajunge să fie taxate drept fasciste și sancționate ca atare.
Da, pentru că același Cod de conduită „încurajează” turnătoria, numită eufemistic „raportare”: „Membrii comunității universitare care asistă sau împotriva cărora sunt îndreptate faptele asociate antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură sunt încurajați să le raporteze și să solicite sprijin comisiei de etică din cadrul instituției de învățământ superior” (Art. 4, alin (2)). Citind acest aliniat, gândul m-a dus la studenții care, în mai 1948, ca informatori ai Siguranței, au condus, cu listele în mână, echipele de securiști prin camerele căminelor studențești, indicând care erau studenții ce urmau a fi arestați. Și ce cariere fulminante au mai cunoscut aceste iude în deceniile ce au urmat… Ei au fost viitorii profesori universitari, decani, rectori și academicieni
Articolul 5 schițează și cadrele poliției gândirii care trebuie să se instituie la nivelul fiecărei facultăți: „La nivelul instituției de învățământ superior se iau măsuri pentru prevenirea, identificarea, analizarea și soluționarea situațiilor asociate faptelor de antisemitism, xenofobie, radicalizare și discurs instigator la ură, înainte ca acestea să devină o problemă pentru instituția de învățământ superior. În acest sens, instituția de învățământ superior poate organiza periodic activități de evaluare anonimă a experienței membrilor comunității universitare, în vederea identificării faptelor interzise în spațiul universitar.” Formula „evaluare anonimă” este, trebuie să recunosc, savuroasă, și reflectă capacitatea inepuizabilă a minților îmbâxite de ideologia corectitudinii politice de a furniza un limbaj de lemn pentru care comuniștii de altă data ar fi putut fi invidioși.
Iar Art. 5. prevede că universitățile trebuie să ia măsuri pentru a preveni, identifica și soluționa astfel de fapte „înainte ca acestea să devină o problemă pentru instituția de învățământ superior”. Același articol prevede că „în acest sens, instituția de învățământ superior poate organiza periodic activități de evaluare anonimă a experienței membrilor comunității universitare, în vederea identificării faptelor interzise în spațiul universitar”
Aliniatul 2 al Articolului 7 prevede că orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară cu privire la fapte de acest tip, iar când se constată săvârșirea acestora „comisia de etică universitară se autosesizează și are obligația de a analiza și soluționa sau, în cazul în care soluționarea excedă sferei de competență, de a sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale”. Adică, de a da pe mâna Poliției și Procuraturii pe cei considerați vinovați de a fi încălcat acest cod.
Evoluțiile iau o turnură amețitoare în muribunda noastră democrație, iar repetarea experienței totalitare nu face decât să arate consecințele incapacității societății românești de după 1990 de a realiza un proces al comunismului și de a asuma memoria ororilor acelui regim. Suntem condamnați să repetăm și noi aceleași orori, desigur în forme și cadre noi, adecvate actualei paradigme politice în care România se află. Dar faptul că bleumarinul a înlocuit roșul, ori că secera și ciocanul a fost schimbată cu o cunună de stele, nu înseamnă că suferințele unei noi generații de victime ale delictului de opinie vor fi mai mici decât ale celei de acum 70 de ani.
sursa activenews.ro
Ligia nu conduce nimic. E o prostuță ce habar n-are pe ce lume trăiește, e o fațadă.
Nu știu cum se împacă aceste ordine cu Constituția ce interzice orice formă de cenzură.
„Articolul 30(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa.”
Deca? O DOBITOACA marxisto-securistoida! QED!