Ministrul actual al educației ține cu orice preț să finalizeze clasificarea universităților (incluzând ierarhizarea domeniilor de studii). Dânsul și-a exprimat deja public viziunea și așteptările de la un astfel de demers în momentul în care a afirmat că Universitatea din București nu merită gradul de încredere ridicat și că Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca nu este nicidecum competitivă, așa cum se crede. În acest proces și-a luat ca partener principal ARACIS și a găsit un gup de „experți internaționali” care să-i implementeze viziunile politice.
Din păcate, metodologia propusă este una complet greșită. Dacă a rezultat din neștiință, este îngrijorător, dar lucrurile încă pot fi corectate. Dacă a rezultat însă din rea-intenție, atunci acest demers este unul care vizează siguranța națională!
Oricât respect am avea pentru ARACIS și colegii de acolo, unii provenind chiar de la UBB, această instituție poate excela eventual în acreditarea universităților, nicidecum în clasificare/ierarhizare (care presupune elemente de competitivitate-excelență academică). Atrăgând ARACIS în acest demers, ministrul îi face acestei instituții importante în mediul academic românesc un deserviciu imens. Ca urmare a acestei confuzii, metodologia propusă pentru clasificare/ierarhizare este contaminată cu criterii de acreditare. Într-adevăr, dacă în clasamentele internaționale de referință ale universităților (și ierarhia domeniilor de studii) (ex. ARWU/QS/THE/USNews, etc.) peste 80% dintre indicatori sunt legați de competitivitate-excelență, în metodologia propusă de minister acest procent se situează în jurul valorii de 27% pentru clasificarea universităților și de aproximativ 20% pentru ierarhizarea domeniilor de studii, restul fiind indicatori de acreditare (ex. numărul de săli de clasă) congruenți cu filosofia ARACIS și/sau invenții locale (ex. publicații comerciale), ambele seturi de indicatori atenuând și chiar inversând diferențele de competitivitate-excelență academică dintre universități. La rândul lor, experții străini implementează viziunea/cerințele ministerului, cerințe care au făcut ca doar aproximativ 22% dintre indicatorii propusi pentru clasificare/ierarhizare să se regăsească între indicatorii din clasamentele/ierarhizările internaționale de referință ale universităților.
Urmând și recomandările din Rezoluția Consorțiului Universitaria reunit în perioada 22-24 iunie 2018 la Cluj-Napoca, solicităm Guvernului României să nu permită un astfel de demers care urmărește înlocuirea realității academice cu clasamente/ierarhii politice. Riscul nu este atât pentru universitățile tradiționale din marile centre academice ale țării – care, așa cum au supraviețuit de-a lungul vremurilor persecuțiilor unor regimuri totalitare, vor supraviețui și acestui asalt efemer, trist și dezamăgitor -, cât pentru competitivitatea României și imaginea acesteia în spațiul european/internațional. De asemenea, le reamintim experților internaționali care servesc viziunile ministerului, că România nu este un teren în care să-și testeze experimental propriile metodologii și îi avertizăm să nu propună metodologii care nu ar fi congruente cu bunele practici internaționale (și care nu ar fi acceptate în propriile lor țări). Nu avem nevoie în mediul academic românesc de un nou scandal, similar celui legat de alimentele de calitate scăzută trimise în Europa de Est. Nu avem nevoie de metodologii experimentale pentru clasificarea universităților românești. Universitățile românești se luptă să pătrundă și să fie respectate în aria europeană/internațională a educației și cercetării, nu să se raporteze unele la altele, după o măsură dată de factorul politic intern. Solicităm Băncii Mondiale, sub auspiciile căreia lucrează acești experți, să nu-și asocieze numele și reputația cu un astfel de demers.
UBB va fi un partener constructiv și serios al oricărui demers de clasificare și ierarhizare care corespunde bunelor practici internaționale. Spre exemplu, în logica autonomiei universitare, ar trebui să stabilim în România trei clase de universități – locale/regionale/naționale -, fiecare clasă definită prin indicatori (chiar dacă un subset de indicatori ar fi comun tuturor claselor) și roluri academice/sociale specifice, iar apoi fiecare universitate din România poate alege clasa în care să fie analizată/ierarhizată pe baza misiunii pe care și-a asumat-o voluntar în propria Cartă. Dacă UBB, ca instituție publică, va fi forțată de minister să intre într-un demers de clasificare/ierarhizare absurd din punct de vedere academic, o va face, deoarece este constrânsă legal, dar va protesta public și academic (și prin alte mijloace), iar cu prima ocazie va avea grijă ca aceste derapaje să fie corectate și modificate ireversibil în direcția academică corectă. Acest mesaj se aplică și metodologiei de clasificare a școlilor doctorale (aflată de asemenea în lucru, în aceeași formulă, minister-ARACIS).
