Ucisă de „Bolidul de la Rohia”

Tăinuirea episcopului-vicar Iustin Sigheteanul şi Omerta Crucii

Cătălin Vischi

În "Sartor Resartus", Thomas Carlyle spunea, la începutul secolului al XIX-lea, că Biblia este o maşină de convertit păgâni. Un om al Bisericii încalcă cea de-a şasea poruncă a Decalogului: Să nu ucizi! Înalte feţe ale clericilor au tăinuit uciderea unei bătrâne de 67 de ani. Tăinuirea îi implică pe slujitorii lui Dumnezeu într-unul dintre cele mai murdare scandaluri din România. Legea tăcerii Bisericii devine "Omerta Crucii". Nimeni nu trebuie să afle nimic. Enoriaşii clatină din cap, dezgustaţi. Chimirul preoţesc se goleşte. "Părţile s-au înţeles". Cât poate costa viaţa unui om? Contează? "Să nu te îndoieşti de cuvântul Domnului şi el să fie lege pentru tine".

Doamne-ajută! Stau în faţa unui mormânt acoperit de gheaţă. Dintr-un sloi de cristal se înalţă o cruce de lemn. Ornată cu un Iisus de metal şi încununată cu trandafiri roşii, crucea nu are semne distinctive, părând un mormânt al unui anonim, al unui necunoscut. Aici îşi "doarme" somnul veşnic Maria Ileana Neuhoff, o femeie de 67 de ani ucisă pe trecerea de pietoni de o maşină neagră. În căutarea unei certitudini, săpăm cu mâinile zăpada îngheţată. Totul e ascuns, orice urmă a fost ştearsă! Groparul are mai mult decât o certitudine. "Aici e Neuhoff-neni, vă zic sigur, sută pe sută. Io am săpat groapa şi am fost aici şi când a înmormântat-o. O fost doi popi atunci, că o venit şi Protopopul ortodox de la noi din Carei, da' bătrâna era greco-catolică. Nu mai săpaţi, domnu', că poate o fi căzut placa ş-o fi ascunsă prin zăpadă. Da' sigur-sigur aci îi
Neuhoff-neni, că doar io ştiu tot cimitirul ăsta, fiecare unde-i şi cum. Aci şi locuiesc, uitaţi, în casa aia de după gard. Placa, o fo sigur şi se poate să o fi luat familia, că în primăvară îi sigur că se face mormânt cu beton, frumos. Acuma n-or mai avut vreme că or început cu zăpezile. Or să fie căzută placa? Nu ştiu, da' sigur o fo pusă," spune încurcat groparul. În zăpadă
rămân urme de paşi, o cruce îngheţată pe un mormânt anonim şi tăcerea oraşului, cumpărată cu bani mulţi. "Să fie linişte, în numele Domnului".
 
Reconstituirea Neagră

Marţi, 22 octombrie 2002, Carei. În calendarul ortodox sunt sărbătoriţi Sfinţii 7 tineri din Efes şi Sfântul Averchie, Episcopul Ierapolei. Pentru Episcopia Ortodoxă, pentru Episcopul-vicar Iustin Sigheteanul şi pentru Mănăstirea Rohia aveau să urmeze ceasuri rele. Nu trei, ci mai multe. Pe artera de legătură Satu Mare-Oradea, în intersecţia semaforizată din centrul oraşului Carei, un automobil intră în plin într-o bătrână care traversa pe trecerea de pietoni. Impactul este de o violenţă rară. Maşina nu frânează decât după 30 de metri. Femeia moare instantaneu. Cel care coboară din maşină e Mihai Gheduţ, student în anul patru la Teologie. Fratele Mihai conducea un "Mercedes" clasa E, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare MM 03 EOR, maşina aparţinând Mănăstirii Rohia. Maşina Sfântă a ucis. Sacrificiu uman în numele Domnului sau în numele Satanei?  "În declaraţiile pe care le-a dat după producerea accidentului, şoferul a motivat că tocmai atunci a trecut pe lângă el un T.I.R., că acesta ar fi intrat într-o groapă şi i-ar fi stropit tot parbrizul cu noroi. În aceste condiţii, a motivat că n-ar mai fi văzut nimic. La faţa locului nu au existat urme de frânare. Domnule, a lovit-o în plin! Şoferul a oprit maşina după 30 de metri, atâta a dus-o pe capotă", a spus unul dintre poliţiştii care s-au aflat la faţa locului.
 
Casa Mariei

Pentru a afla unde locuia Maria Neuhoff se spune că trebuie să ai mai mulţi bani decât "ei". Care "ei"? În locul precizării, primim un "nu vă băgaţi". Până la urmă, un truc ne ajută să descoperim adresa. Calea 25 Octombrie, nr. 10. O casă cu tencuiala căzută şi jaluzelele pe jumătate trase, care este acum doar loc al amintirilor pentru Anton Neuhoff, soţul celei ucise.
Bătrânul nu vrea să vorbească despre cumplita întâmplare din luna octombrie 2002, vrea doar să uite. Sparge gheaţa de pe trotuarul din faţa casei şi priveşte în gol. "S-a înţeles cu popii ăia, de aia nu vrea să zică nimic. I-au dat bani, da' nu ştiu cât. În tot cazul, înmormântarea ei i-au plătit-o. Când s-a întâmplat accidentul, ştiu că Neuhoff-neni mergea să cumpere lapte. O trecut pe trecerea de pietoni şi atunci o izbit-o maşina. Toată lumea a văzut, era în centrul Careiului. Conducea un popă tânăr, sau ce-o fost ăla, nu ştiu. Era singur în maşina de la ortodocşi din Baia Mare", a spus una dintre vecine. Dintre fostele vecine. Acum, Maria Neuhoff  este vecină cu alte cruci.
 
Judecata de apoi

"Dosarul nu a stat prea mult timp la noi. L-am înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei în 5 noiembrie 2002, cu propunerea de trimitere în judecată pentru ucidere din culpă. Accidentul mortal a avut loc pe trecerea de pietoni, şoferul se numeşte Gheduţ Mihai şi conducea un Mercedes cu numărul de înmatriculare MM 03 EOR", ne lămureşte repede comandantul Poliţiei Carei.
Procesul s-a desfăşurat cu rapiditatea unei probe de 50 de metri plat. "Dacă nu mă înşel, în data de 3 februarie a fost dată sentinţa definitivă, chiar eu am fost preşedintele completului de judecată. E vorba de studentul ăla, nu? Teologul. A fost condamnat la doi ani cu suspendare, iar cu privire la latura civilă, părţile s-au împăcat. La dosar există un act notarial din care rezultă că soţul victimei nu are nici o pretenţie", a declarat Radu Ţenter, preşedintele Judecătoriei Carei. Pentru că despre astfel de probleme Preasfinţiile lor nu vor accepta niciodată un dialog, după două săptămâni în care am încercat să aflăm poziţia oficială a Episcopului-vicar Iustin Sigheteanul ("a doua treaptă" în Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului şi stareţ al Mănăstirii Rohia, ambele "pătate" în urma acestui eveniment), am fost "pasaţi" părintelui Nifon, diaconul lui Iustin Sigheteanul, "un fel de purtător de cuvânt" – cum s-a autodefinit. "Nu ştiu de ce vă interesaţi, pentru ce? Vreţi să-l aresteze, asta vreţi? Maşina nici nu era a Episcopiei şi Mihai nu face parte din Episcopie, nici din Mănăstire. E student la teologie, la Sibiu, atât. Conducea maşina în locul meu, pentru că eram în sesiune. De ce are maşina numărul EOR? Nu ştiu, oricum au atâtea alte maşini numărul ăsta şi nu fac parte din Episcopie. Sigur e că maşina e înregistrată pe Mănăstirea Rohia, până acum câteva zile aveam şi actele la mine. De altfel, puteţi să vă interesaţi la Poliţie. Preasfinţitul nu a intervenit deloc în cazul ăsta, nici măcar nu era în maşină. Şoferul era singur. Reparaţiile maşinii le-au plătit asigurările. A fost spart parbrizul din faţă şi a trebuit reparată caroseria la una dintre aripi, atât. Acum maşina e la Mănăstire, n-o ascunde nimeni. Preasfinţitul a fost cu ea chiar şi în Grecia după aceea (adică Iustin Sigheteanul continuă să folosească maşina cu care a fost ucis un om? – n.red.). Despre Mihai Gheduţ, ce să vă spun? Întrebaţi-l pe el, că îi acasă, în Târgu Lăpuş. El ştie ce are de făcut, ştie ce canoane i-a dat Preasfinţitul. Cu dispensă de la Episcop poate să mai fie preot, iar călugăr sigur poate să fie, doar sunt atâtea exemple, foşti ucigaşi care au devenit călugări, de ce să nu poată?", se întreabă Nifon, diaconul lui Iustin Sigheteanul.
Am părăsit lumea celor "sfinţi", regretându-l pe cel care a fost cunoscut sub numele Nicolae de la Rohia. "Moartea e pedeapsă, nu e destin. Dumnezeu n-a creat moartea. Moartea a intrat în lume prin diavol şi păcat. Aşa ne învaţă Biserica şi Sfinţii Părinţi, aşa cred", spunea Nicolae Steinhardt.

Oamenii – neimportanţi!

"Din moment ce sunt din Maramureş, fac parte din Episcopie, dar nu ca angajat al Episcopiei. Auziţi, nu am ce să vă spun, eu am ajuns aşa cum am ajuns (să conducă maşina mănăstirii –  n.red.), nu dezgropaţi dumneavoastră morţii. Ce a fost, a fost. Am dat declaraţii la Poliţie, la Procuratură, faţă de cine să mă apăr? Faţă de oameni? Eu faţă de Dumnezeu am cu ce să mă apăr pentru ceea ce am făcut, nu faţă de oameni. În faţa lor nu am de ce să mă apăr, că oricum lumea a vorbit. Lumea-i lume, nu discutăm noi despre lume. Mie îmi pare rău, eu am pătat mănăstirea. Eu sunt student la teologie la Piteşti, mai multe amănunte puteţi să aflaţi de la Poliţie, că am înţeles că deja aţi fost acolo. Eram în Carei, că am avut nişte probleme, dacă aţi fost şi aţi vorbit cu părintele Nifon, el ştie ce s-a întâmplat. Mai mult de atâta nu ştiu ce să vă spun. Urma să alimentez la Peco de la ieşirea din Carei şi apoi urma să mă întorc acasă, în Baia Mare. Eu trebuia să iau nişte documente că a doua zi trebuia să le trimită la Bucureşti. Era pur şi simplu o chestie de zi cu zi", a spus Mihai Gheduţ, cel care părea convins că "n-are de ce să se explice în faţa oamenilor".
Spusele maestrului Nicolae Steinhardt, poate mai sfânt decât toţi sfinţii de la "mănăstirea din deal", pot fi explicative pentru modul de gândire a tânărului teolog care a ucis. "Mă nelinişteşte faptul că foarte mulţi tineri care dau examen la Teologie socotesc preoţia ca pe o profesiune, mai avantajoasă decât celelalte. Nu tu condică, nu tu ore fixe… Vocaţia celor mai mulţi e funcţionărească şi calculată, hedonistă, pragmatică. Merg la Seminarul teologic ori la Institut din spirit gregar, ca oile, convinşi că preoţia e o treabă mai uşoară, mai rentabilă (precum şi este). Această atitudine aduce cu sine meschinărie, duh negustoresc, grija pentru părăluţe şi zecimale. Creştinismul este o religie a incertitudinii, depinzi numai şi numai de har, dar n-are a face. Dumnezeu îşi are aleşii săi, pe care-i cunoaşte".
Finalul acestei poveşti cu gust amar, cu credincioşi care-şi rup de la gură pentru a pune "ceva" în cutia milei şi cu călugări şi preoţi care-şi cumpără maşini de zeci de mii de dolari, mi-a amintit de Paul Claudel, care a observat că am încheiat un pact cu iadul. Acolo unde nu mai e libertate nu mai încape decât Legea, o dreptate strictă, o dreptate totodată penală şi matematică. Amin.