Înaintea vizitei lui Xi Jinping la Moscova, Putin a publicat un editorial în presa chineză, unde a setat cadrul discuțiilor, lucru pe care și Xi l-a făcut în mod concomitent și complementar, dar în presa rusă. Agenda fixată prin cele două editoriale a fost respectată în cadrul negocierilor ruso-chineze, multe dintre înțelegeri fiind comunicate public, dar cele cu adevărat importante au fost în mod previzibil omise mediatizării. În editorialul lui Putin a apărut însă un element deosebit, ce n-a fost comentat. Acesta a evocat prietenia veche dintre el și Xi Jinping, menționând că aceasta a debutat încă de-atunci când Xi nu era președintele și liderul Chinei, la Moscova, când Putin l-a primit pe chinez și ”au discutat afaceri fructuoase pentru cele două țări”. Acest lucru mi-a reamintit comentariile din presa internațională de-acum 10 ani, ce sugerau un sprijin consistent al lui Putin pentru accederea la putere a lui Xi, cumva pe modelul prin care rusul l-ar fi sprijinit pe Trump spre a ajunge președintele SUA.
În emisiunile de la GOLD FM din ultimele săptămâni Aurelian Popa, vorbitor de chineză și cititor asiduu al presei de la Beijing, a devoalat ascultătorilor că Putin și Xi sunt la a-40-a (!) întâlnire oficială bilaterală față-n față, cu fiecare prilej aceștia declarându-și nu doar intențiile de dezvoltare și consolidare a parteneriatului Rusia-China, ci și prietenia personală care-i leagă, și pe care și-au dovedit-o reciproc și publicului prin decorații și onoruri de stat, discuții îndelungi între patru ochi și fără asistență, mese festive unde găteau împreună mâncăruri tradiționale. Și cu prilejul întâlnirii recente de la Moscova cei doi au reconfirmat PARTENERIATUL FĂRĂ LIMITE pe care l-au construit între Rusia și China, dar au regizat și o scenă de final ce evocă prietenia dintre ei ca bază a dezvoltărilor geopolitice viitoare. La plecarea liderului chinez, pe treptele Kremlinului, Xi îi zice lui Putin, ”Prieten drag, urmează o schimbare în lume cum n-a mai fost în ultimii o sută de ani, iar noi doi vom conduce împreună această schimbare”, la care liderul rus îi răspunde simplu și clar, ”Sunt de acord!”.
Așadar, parteneriatul fără limite dintre Rusia și China, concept complex la care s-a ajuns și va fi implementat în baza prieteniei dintre Putin și Xi, este cel care va vectoriza marile mișcări geopolitice următoare. SUA nu vor ști să răspundă la o asemenea provocare, în primul rând pentru că ideea de parteneriat cu alte state nu mai există demult la nivelul americanilor, aceștia obișnuindu-se, în baza statului de hegemon câștigat după prăbușirea URSS, să-și administreze relațiile externe doar în baza unor impuneri, ascunse sub sintagma falsă de parteneriate strategice. Mai mult, prietenia e un concept demult uitat în SUA și lumea occidentală, măcinat și apoi distrus de cinismul rezultat din interese economice și lăcomie. Valențele și foloasele prieteniei, mai ales între doi lideri politici, nu mai pot fi înțelese deci de către liderii de carton și robotizați de tip Biden&Company, iar cei care-i asistă sunt la fel de nepregătiți în a le explica cum se poate manifesta un ”parteneriat fără limite clădit pe baza prieteniei”, așa cum e cazul azi între Rusia și China, respectiv Putin și Xi.
Lumea eurasiatică răspunde ofensivei transumaniste occidentale prin implementarea exact a unor concepte umaniste, de tip parteneriat și prietenie, și aici va fi diferența specifică a războiului actual dintre cele două lumi. Dacă Rusia și China n-ar fi atât de bine pregătite azi din punct de vedere militar, tehnologic, economic, asistate în politicile lor de cei mai valoroși geopoliticieni, probabil că pronosticul deznodământului acestei lupte între lumi ar fi unul favorabil Occidentului, cinismul și cruzimea bine echipate militar și tehnologic s-a dovedit în istorie că pot fi imbatabile. Tocmai de-aceea, prognoza mea este că va fi pe dos, anume că lumea noastră occidentală, golită de resurse umane valoroase la conducere, secătuită de tradiții, idei novatoare și productive, repere cultural-religioase, se îndreaptă înspre o mare înfrângere la care cei mulți, ce nu pot pricepe, vor asista în mod perplex și tragic. Celorlalți, care pricepem, ne rămâne doar satisfacția amară,de tip intelectual, bine exprimată de cinica urare chineză, ”să (nu) îți fie dat să trăiești vremuri interesante”!
Cozmin Gușă
