Într-o situație neobișnuită și tot mai întâlnită, un client a fost surprins când ospătarul a refuzat să accepte un bacșiș de 20 de RON, pe motiv că suma era „prea mică” în comparație cu nota de plată. Incidentul s-a petrecut la un restaurant din oraș (numele nu a fost divulgat), unde clientul a revenit pentru a doua oară în aceeași săptămână. Acesta și-a povestit toată pățania pe Reddit.
Joi, clientul și soția sa au consumat produse în valoare de 270 de RON și au lăsat un bacșiș de 20 de RON, sumă acceptată fără obiecții de ospătar. Totuși, duminică, când clientul a revenit la restaurant însoțit de alte două persoane, nota de plată a fost mai mare, 493 RON. Deși clientul a dorit să adauge 20 RON la suma finală pentru bacșiș, ospătarul a refuzat, motivând că din acești bani, statul și banca iau 12.5%, ceea ce ar lăsa o sumă insuficientă pentru efortul său. Ospătarul a indicat procentele sugerate pe bonul de plată (7%, 10%, 15%) ca standard pentru bacșiș, lăsând clientul cu impresia că bacșișul oferit nu a fost considerat suficient.
„Ospatarii au ajuns să se creadă stăpâni pe procentele de pe nota de plată și au impresia că li se cuvine 10% din totalul notei,” a declarat clientul, exprimându-și dezamăgirea. „De acum înainte, nu voi mai lăsa nici măcar 1 RON bacșiș la restaurant.”
Acest incident ridică întrebări cu privire la cultura bacșișului în restaurantele din România și cum aceasta poate afecta relația dintre clienți și personalul de servire. Pe măsură ce astfel de situații devin tot mai frecvente, mulți se întreabă dacă nu cumva este nevoie de o reevaluare a așteptărilor legate de bacșiș și a modului în care acestea sunt comunicate clienților.
Mi se pare că ăla e totuși angajat acolo pentru un salariu, iar eu las bacșiș doar dacă am fost PE DEPLIN mulțumit de servire (vezi acolo, gen : atenție acordată, timp de așteptare, amabilitate, etc). Și da: las bacșiș atâta cât cred EU că face „prestația”, nu cât crede chelnerul!