Un fizician de la UTCN implicat în falimentarea Romvelo, unul dintre cei mai mari producători de anvelope din Transilvania

Claudiu Lung, șef lucrări doctor inginer în cadrul UTCN, a fost implicat, alături de Aurelia Lung, mama lui, în falimentarea unuia dintre cei mai mari producători de anvelope din România, fabrica Romvelo. Afacerea s-a terminat cu o condamnare a lui Ioan Borda, fostul director al fabricii de anvelope, și cu executarea silită a câtorva foști angajați ai fabricii, care și-au girat la bancă locuințele pentru a susține demersurile familiei Lung. În schimb, familia Lung a băgat Romvelo în faliment și oamenii au rămas fără locuri de muncă.

Claudiu Lung, cadru didactic (șef lucrări doctor inginer) la Universitatea Tehnică Cluj Napoca, a fost implicat alături de mama lui, Aurelia Lung, fost director comercial la Romvelo, în căpușarea, preluarea și, ulterior, falimentarea, producătorului de anvelope.

Romvelo producea anvelope și avea 26 de reprezentanți în județele din România. Potrivit informațiilor deținute de Gazeta de Cluj, Aurelia Lung, fost director comercial la Romvelo a înființat împreună cu fiul ei, Claudiu Lung, societatea Rocam, o societate care căpușa producătorul de anvelope. Prin intermediul unor contracte, marfa pe care Romvelo trebuia să o trimită reprezentanțelor din țară ajungea la firma familiei Lung, care o vindea.

Ulterior, familia Lung a ajuns să dețină un pachet de acțiuni pe aproximativ 45% din acțiunile companiei prin intermediul directorului Ioan Borda. Acest lucru a generat un dosar penal instrumentat de procurorii DNA Târgu Mureș. Ulterior, Borda a fost condamnat la patru ani.

Dosarul a fost instrumentat de procurorul Marius Vartic care, până anul trecut a fost șef la DLAF.

Borda a decis, fără consultarea salariaților, să vândă firmei Rocam 45% din acțiunile firmei. În paralel, el a încheiat cu familia Lung o înțelegere prin care, dacă schema de preluare a pachetului de acțiuni se va concretiza, Borda va primi jumătate din pachetul de acțiuni, adică aproximativ 20%. Familia Lung a preluat, prin Rocam, pachetul respectiv de acțiuni, dar nu s-a mai ținut de cuvânt față de Borda, ci i-au făcut o plângere penală pentru a fi scos din peisaj.

Dosar a fost construit pe baza plângerii depuse de Aurelia Lung, fostă prietenă de familie a lui Ioan Borda, care a lucrat aproape două decenii în același birou cu soția lui Ioan Borda. Atât rechizitoriul întocmit de procurorii anticorupție, cât și motivarea sentinței pronunțate de Tribunalul Mureș arată că Ioan Borda ar fi primit că mită de la Aurelia Lung o serie de bunuri și servicii. Numai că majoritatea acestor bunuri au fost date de Aurelia Lung în perioadă în care oferirea de astfel de foloase managerilor firmelor private nu era considerată infracțiune, ci cel mult plată nedatorata, sancționată de Codul Civil cu restituirea bunurilor. 

Expedieri nocturne

După acest episod, conducerea Romvelo a fost preluată de familia Lung și celălalt acționar, Constantin Zaharia, care deținea restul acțiunilor prin intermediul firmei ZRC Invest SRL. Între cei doi acționari au apărut o serie de tensiuni pe fondul administrării dividentelor și a banilor producătorului de anvelope.

Produsele erau scoase din fabrică pentru a fi trimise reprezentanțelor din țară, dar contravaloarea lor nu mai revenea la Romvelo. Marfa era expediată noaptea, cu avize de însoțire și factură, ajungea la destinație, adică la reprezentanțe, însă avizele erau returnate către Romvelo pentru a fi anulate. Marfa figura ca neexpediată, chiar dacă banii erau încasați.

Ulterior, Zaharia a fost îndepărtat din conducerea Romvelo și funcția de director a fost atribuită unei persoane fără experiență, Monalisa Dan, una dintre persoanele apropiate de Zaharia. Fără avizul departamentului juridic, Monalisa a introdus o cerere de insolvență în numele Romvelo. Cererea a fost acceptată și producătorul de anvelope a intrat în faliment.

Astfel, unul dintre cei mai mari producători de anvelope a fost falimentat chiar dacă afacerile nu aveau nicio problemă.

După câțiva ani, banii au fost investii în imobiliare în Cluj Napoca.

Au girat și au rămas cu datoriile

Pentru a putea cumpăra pachetul de acțiuni Rocamul nu avea fonduri așa că a apelat la o serie de salariați care au girat cu locuințele. 24 de persoane au garantat cu apartamentele la bancă pentru ca Rocamul să poată cumpăra pachetul de acțiuni. În schimb oamenii au primit promisiunea că își vor păstra locurile de muncă. Creditele erau obținute personal, de angajații care și-au pus casele la bătaie. Timp de aproximativ doi ani, firma Rocam a plătit creditele luate de salariați, dar după aceea plata ratelor a început să ”șchiopăteze” unii dintre oameni fiind somați de bănci cu executarea locuințelor, câțiva dintre ei pierzându-și casele.

Claudiu Lung spune că în afacerea Romvelo nu a fost nimic ilegal. Ulterior, Lung a radiat firma Rocam.

”Nu a fost nimic în regulă în legătură cu Rovelo. În legătură cu executările silite de care spuneți firma mea și-a plătit toate datoriile”, a declarat Lung pentru Gazeta de Cluj.

Pe de altă parte, unul dintre cei care au girat cu casa pentru afacerea Rocam spune că se află în situația ca BCR să îi ia locuința.

”La solicitarea Rocam Comprod SRL Banca Comercială Română a radiat o serie din garanțiile imobiliare instituite prin contractul 19/11.11.2003, fără ca subsemnații reclamanți să fim înștiințați, respectiv fără ca noi să ne dăm acordul expres cu privire la modificarea în acest mod a contractului. (…) Pentru a evita procedura executării silite  subsemnații reclamanți am achitat pârâtei (BCR, n.red.) suma de 25.366 lei”, arată soții Magdalena și Ștefan Major, foști angajați la Romvelo.

Rechizitoriul fostului șef DLAF făcut cu dedicație

Procurorul Marius Vartic arăta în rechizitoriu că Aurelia Lung a cumpărat, prin Rocam, mai multe bunuri pe care le-a oferit drept mită lui Ioan Borda. Este vorba de o canapea cu două fotolii – oferite pe 17.12.1998, de un telefon Nokia – cumpărat pe 04.03.1999, precum și mai multe obiecte electrocasnice, cum ar fi o friteuză, o hotă, o mașină de spălat, un televizor și altele – cumpărate și oferite, toate, pe data de 18.03.1999. Aurelia Lung susține că toate acestea ar fi fost mită pentru că Ioan Borda să favorizeze Rocam.

În denunț, ea mai scrie că Rocam a oferit, pe 14.08.2000, dreptul de a utiliza o mașină Renault pentru ginerele lui Ioan Borda, Lucian Blaga. De asemenea, o altă probă invocată de Aurelia Lung a fost faptul că, împreună cu alte două persoane și cu Măria Borda, au făcut o excursie de două zile în Turcia, iar cazarea la Istanbul și masă au fost plătite de Aurelia Lung. La fel, cele două femei și alte două persoane au mai fost în Turcia trei zile, în septembrie 2002, iar cea mai mare parte a cheltuielilor a fost efectuată de Aurelia Lung. Rechizitoriul mai face referire la faptul că Ioan Borda a coordonat cumpărarea de acțiuni la Romvelo în contul Rocam, precum și la faptul că familia să ar fi primit mai multe sume de bani de la Aurelia Lung. Însă singură dovadă a plătii acestor bani este mărturia Aureliei Lung. Pe bază acestor probe, Ioan Borda a fost trimis în judecată și condamnat. La prima vedere, facturile emise pe numele Rocam pentru bunuri găsite în casă lui Ioan Borda sunt niște dovezi zdrobitoare. Numai că toate bunurile găsite acasă la fostul director au fost oferite înainte de anul 2000, când a intrat în vigoare legea referitoare la înființarea PNA. Practic, înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, care asimila anumite categorii de manageri cu funcționării publici, chiar dacă Ioan Borda a primit bunurile cu pricină de la Aurelia Lung, faptă să nu era infracțiune! Cel mult Aurelia Lung ar fi putut cere restituirea bunurilor, printr-un proces civil. Celelalte probe din dosar, referitoare la faptele comise după anul 2000, sunt mult mai „subțiri”. Este vorba despre niște sume de bani pentru care nu există o altă dovadă decât declarația Aureliei Lung, apoi despre o mașină care nu a fost oferită în proprietate, ci doar în folosință temporară, și despre două excursii. Împrumutul gratuit al mașinii și excursiile sunt singurele fapte de după anul 2000 pentru care există documente. Numai că nici una nu a fost comisă de Ioan Borda, ci de rudele acestuia. 

Cu toate acestea, fostul director a fost singurul condamnat.