La televiziunea publica, într-o editie speciala, presedintele a schitat câteva dintre proiectele tarii aratând ca nu considera alegerile anticipate una dintre acestea. Surprinzator despre aprobarea Legii bugetului pe 2008 nu a spus nimic. Dupa caderea motiunii de cenzura, nimic nu se poate rezolva fara concursul PSD, chiar daca este fracturat mai mult ca oricând.
Revenind la raportul în fata natiunii ce trebuia sa aiba loc pe 24 septembrie în fata Universitatii, ratarea acestuia îmi prilejuieste câteva consideratii.
Desi nu a mai existat aceasi participare ca la întâlnirea precedenta determinata de votul din Parlament privind suspendarea, vot esuat lamentabil prin referendum, s-au adunat multi bucuresteni. Paralel, o mâna de oameni foarte vocali, sub conducerea lui Emil Constantinescu, si-au manifestat zgomotos dezaprobarea.
Marele lider anticomunist, cel care a marturisit ca a fost înfrânt de securitate, a înfierat cu aplomb si suficienta maculare a clientilor Universitatii.
Nu era de accord nici cu actiunea de condamnare a comunismului dusa la bun sfârsit de Basescu, i-a reprosat trecutul, uitând ca si el a fost ceva secretar de partid pe centrul universitar Bucuresti.
Oameni care nu au simtul ridicolului bântuie în viata publica, preferând sticla televizorului, contribuind astfel nepermis de mult la actuala stare de fapt caracterizata printr-o lista de linii directoare.
De aici, miscarea brauniana…
Daca s-ar aplica propunerea domnului Mircea Mihaes din România Literara, inedita în Europa, nici un parlamentar cu mai mult de doua manadate -nu s-ar schimba mai mult clasa politica.
Revenind la presedintele Basescu si interviurile de televiziune, nici votul uninominal- considerat una dintre prioritati nu este un panaceu universal, dar va fi un filtru ca sa nu intre în Parlament toti nechematii.
Încâncenarea, confuzia, jocurile de culise (vezi cele care au precedat motiunea de cenzura) se combina paradoxal cu abordarile mihaesti. Acestea vad totul în doua ipostaze: cei pro- Basescu, sunt rai cu totii, iar dusmanii presedintelui au toate virtutuile posibile, chiar daca au colaborat putin cu securitatea si mai au unele bube, cum ar fi un usor parfum de antisemitism si o înclinare catre o politica externa aventurista vizavi de Republica Moldova.
Un consecvent încrâncenat este si domnul Dan Ciachir, care si-a facut uceinicia publicistica la “Saptamâna”, cealalta în alta parte îi reproseaza Patriarhului Daniel ca a acceptat sa fie decorat de presedinte cu prilejul intronizarii. Mai mult, revenindu-se la o proorocire de la muntele Athos, se întreaba daca Preafericitul îsi va duce manadatul mai mult de un an (din ziua de 4 octombrie 2007).
Bine ar fi sa plece el la Athos deoarece în conditii de post si rugaciune s-ar putea sa nu mai aiba o minte atât de înfierbântata. Aptitudinea de a face bine este limitata, dimpotriva, ura este nemarginita si irationala. Se confirma, de fiecare data adevarul din Cartea Cartilor ca atunci când Dumnezeu vrea sa pedepseasca pe cineva îi ia mai întâi mintea.
Am consacrat prea mult spatiu tipografic în acest colt de pagina domnului Ciachir. Va rog sa nu ma considerati un fan neconditionat al presedintelui, criticându-l de mai multe ori. A gresit, si probabil, va mai gresi, iar unele exprimari sunt de neacceptat dar ura care îl înconjoara- în pofida simpatiei populare- nu are nimic în comun cu lupta politica. Este pur si simplu dusmanie fara nici o noima. Adversarii îi servesc de fiecare data mingea la plasa…
Adrian Man
