În calitate de medic solicitat să ajute în această criză epidemică, aș dori să vă împărtășesc ceea ce se întâmplă în spitale, care răspund orbește tuturor injoncțiunilor ordonate de guvern. În primul rând, trebuie să știți că toate spitalele publice și private din teritoriu sunt goale. În acest mare război purtat împotriva Covid-19, toate celelalte patologii sunt retrogradate pe planul doi, chiar al treilea. Ce înseamnă: toate spitalizările și intervențiile chirurgicale programate pentru persoanele care au nevoie de îngrijiri au fost anulate.
Oamenii care sunt somați de guvern și mass media să rămână acasă, ajung să moară tot acasă din cauza insuficienței cardiace, de exemplu, pentru care nu vor primi tratamentul necesar într-un anumit interval de timp. Pentru că ar trebui să se știe că această panică generalizată întreținută artificial, pentru a opri propagarea unui virus care există oricum, este dublată de directive oficiale menite să împiedice o acțiune reală și organizată pe plan național, face ca toți medicii liberali, precum și generaliștii și specialiștii, să-și închidă cabinetele.
Prin urmare, pacienții nu mai văd un medic și nimeni nu poate evalua o posibilă deteriorare la pacienții cu boli cronice și, ca atare, dacă nu mor acasă, ajung prea târziu într-un serviciu spitalicesc. Așadar, de trei săptămâni, în Franța, toți medicii și chirurgii sunt șomeri!
Niciunul dintre noi nu înțelege în prezent ce se întâmplă. Cu toții ne întrebăm: unde au dispărut pacienții? Iată un exemplu care să vă arate absurditatea acestei situații: dacă un pacient sună la numărul de urgență 15 pentru că simte o ușoară durere toracică în baza dreaptă cu o ușoară tusă și puțină febră, i se va spune că acestea sunt semne frecvente ale Covid- 19 și că trebuie să rămână acasă, va trece peste câteva zile. Ghinion, este de fapt o embolie pulmonară, iar pacientul se poate găsi în șoc hipovolemic în orice moment, pe lângă necroza plămânilor.
Acum să vorbim despre singurele servicii spitalicești care continuă să funcționeze la „capacitate maximă”: urgențele sunt utilizate pentru a analiza pacienții cei mai suspectați de infecție cu Covid-19 sau pacienții care pot avea urgențe reale care pot pune viața în pericol, care trebuie îngrijiți foarte repede, ca de obicei. Rețineți că în aceste unități va fi internat un pacient infectat care este considerat a fi un „individ fragil” (fie sub 70 de ani cu antecedente semnificative, fie peste 70).
Am fost rechiziționat cu ceva timp în urmă să lucrez într-una din aceste unități. Cum arată? Serviciile spitalului sunt goale, fiind rechiziționate pentru a pacienții Covid-19. Înainte de a fi transferați de la serviciile de urgență în aceste unități, pacienții sunt etichetați: fie au sub 70 de ani și sunt etichetați ca „resuscitabili” (dacă starea se deteriorează, vom face tot ce se poate pentru salvarea lor), sau au peste 70 de ani și sunt etichetați „LATA”, ceea ce înseamnă Limitarea și întreruperea terapiei intensive. Voi încerca să explic pe scurt ce facem pentru un pacient resuscitat și ce facem pentru un pacient LATA în acest tip de situație.
Vă reamintesc că tabloul clinic al unei infecții severe „coronavirus” corespunde pneumoniei, o infecție a plămânilor care atacă alveolele pulmonare. Faza terminală a acestui tip de infecție corespunde, în general, cu ceea ce se numește șoc septic cu punct de plecare pulmonar, germenul inițial prezent în plămâni și tractul respirator trece în sânge și atacă toate organe vitale: inimă, creier, ficat, rinichi. Toate acestea duc la o comă care interferează mai mult cu respirația, tensiunea arterială scăzută, deoarece inima nu mai poate funcționa corect, o creștere a toxicității în organism (fie din cauza medicamentelor, fie din cauza deșeurilor produse de corpul nostru permanent) ) deoarece ficatul și rinichii nu mai funcționează.
Situația pacientului etichetat „resuscitabil” din departamentul nostru: ajunge cu oxigen pur în mască pentru a-l ajuta să respire, noi adaptăm fluxul de oxigen în funcție de nevoile sale (estimat prin saturarea oxigenului) și în majoritatea cazurilor: nu-i schimbăm deloc tratamentul! Aceste servicii, care sunt prezentate ca zone de război total copleșite, sunt de fapt unități de supraveghere unde nu facem aproape nimic. Nu am avut niciodată zile atât de pașnice ca de la începutul acestei crize. Dacă unul dintre acești pacienți începe să se decompenseze, pentru a intra într-o stare de detresă respiratorie acută cu hipotensiune arterială, pseudo-coma etc. protocolul ne spune să intuim, să infuzăm acest pacient cu 2 până la 3 L de soluție salină timp de 3 ore pentru a crește tensiunea arterială și a iriga astfel organele vitale, să băgăm antibiotice și noradrenalină pe cale intravenoasă dacă soluția salină nu a funcționat cum trebuie. Toate acestea pentru a stabiliza funcțiile vitale pentru a oferi timp antibioticelor să-și facă treaba.
Am petrecut suficient timp de mai multe ori în secții de urgență și reanimare, așa că știu că vârsta nu este întotdeauna factorul determinant atunci când decidem dacă resuscităm un pacient sau nu. Am văzut deja încercări de resuscitare la pacienții cu vârsta de 80 de ani, pentru că există o maximă pe care ne place să o repetăm pentru conștiință: avem o obligație de mijloace, dar nu de rezultate. Ceea ce înseamnă că pentru orice pacient care ajunge în mâinile noastre, trebuie să facem tot ce putem pentru a-l salva, chiar dacă se dovedește că a pornit prost din start.
Acum să vorbim despre pacienții LATA din Unitatea Covid-19: prin urmare, ei au adesea vârsta de peste 70 de ani. La fel ca tinerii, ajung în serviciile noastre cu Oxigen pe nas, cel mai adesea cu un debit de 2 până la 3 L / min. Dacă vreodată acești pacienți bătrâni încep să necesite un flux mai mare de oxigen, de la 6 la 7 L / min (ceea ce poate fi explicat prin faptul că acești bătrâni și-au târât pneumonia de aproximativ 7 zile, de când li s-au spus să rămână acasă), se consideră că nu vor supraviețui infecției lor. 6 sau 7 L / min de oxigen este limita dintre viață și moarte în aceste Unități. Odată atinsă această etapă, va intra în joc eticheta LATA. Având în vedere că acești bătrâni vor muri oricum (din moment ce nu îi vom resuscita, salut, obligația mijloacelor…), îi injectăm cu un cocktail de Morfină și Hypnovel intravenos.
De asemenea, folosim aceste două molecule în îngrijirea paliativă: ele induc o comă artificială, un efect bine cunoscut și au și un efect depresiv respirator. Acestea au un efect relaxant muscular, în special în mușchii respiratori (diafragmă, mușchi intercostali, mușchi faringieni etc.) și, prin urmare, provoacă asfixie medicamentoasă. Medicii, dacă sunt dedicați eticii, o numesc „moarte ușoară”. Prin urmare, în aceste unități, ucidem în mod artificial pacienți care sunt condamnați imediat ce părăsesc situația de urgență. În niciun moment nu căutăm să practicăm medicină cu ei. Aceste decese sunt considerate apoi victime ale Coronavirusului, când sunt de fapt victimele medicilor francezi.
Familiile acestor victime nici măcar nu pot realiza nimic din ce se întâmplă pentru că, nu au dreptul la nicio vizită. Pacienții pe sfârșit de viață (cei care au beneficiat de cocktailul LATA) au dreptul la o singură vizită pe zi. Așadar, rudele trebuie să se aranjeze să decidă cine va merge pentru a vedea viitorul mort. Iar acest vizitator nu va avea voie să viziteze din nou în săptămâna curentă. Prin urmare, nu au cum să aprecieze progresul clinic al persoanei dragi, pentru că mai rar avem pacienți care rezistă mai mult de o săptămână pe Morfină și Hipnovel. Prin urmare, politicienii noștri orchestrează morți cu lopata în spitale și folosesc aceste decese pentru a crea o psihoză generală pentru un scop pe care încă nu îl pot înțelege?…
Traducerea Mihnea Codrescu – justitiarul.ro.
