Capetele acuzării pe baza cărora Robert Ekaireb a fost condamnat pe viaţă
Aş începe acest serial prin a spune ceva care te lasă mut!! Mă refer la ceea ce de fapt a constatat Curtea Penală Centrală cu Juraţi, respectiv, „Pentru acuzare acest caz s-a bazat pe dovezi circumstanţiale”!!! Perfect adevărat, atâta timp cât, aşa cum v-am mai spus, cadavrul soţiei lui Robert nu a fost găsit niciodată şi nu există dovezi criminalistice privind locul sau cauza decesului şi în condiţiile în care au apărut martori care pretind că au întâlnit-o pe doamna Li, soţia legitimă a lui Ekaireb Robert, mult după data satabilită de Curte că s-ar fi produs crima propriu-zisă, undeva după data de 23 octombrie 2006, când ar fi fost şi ultima convorbire telefonică pe care a avut-o cu fratele ei din Danemarca, I Bin Cao.
Acuzarea a făcut cererea de condamnare pe viaţă pentru crimă după ce au fost audiaţi mai mulţi martori, inclusiv fratele şi cele două surori ale soţiei lui Robert, cei care au cunoscut-o în Irlanda, membri ai comunităţii chineze din Londra, precum şi cei care au investigat şi au ţinut-o sub observaţie pe doamna Li în timpul sarcinii, existând şi varianta unui posibil avort. Au fost audiaţi, de asemenea, toţi detectivii particulari care au lucrat pe proprietatea Mount Vernon, precum şi cei care au închiriat apartamentul 9 – spaţiul conjugal al soţilor Robert şi Li Ekaireb, începând cu anul 2006, dată când ar fi dispărut victima. Totodată, au fost audiaţi şi poliţiştii şi procurorii care au condus anchetele, în 2007 şi 2012, privind persoana dispărută.
Acuzarea, pentru a dovedi moartea soţiei lui Robert, s-a bazat în primul rând pe lipsa de contacte cu familia şi prietenii după ce a vorbit cu fratele ei pe 23 octombrie 2006, ceea ce era neobişnuit atâta timp cât fratele ei din Copenhaga, I Bin Li, a susţinut că era foarte apropiat de sora lui Li, cu care ţinea legătura prin telefon şi SMS destul de des. Mai mult, acuzarea susţine că după ultima convorbire a victimei cu fratele eu, atât telefonul fix, mobilul, contul de e-mail şi conturile bancare, nu au mai fost folosite. De asemenea, s-a ţinut cont şi de faptul că doamna Li a încetat orice legătură cu clinica şi medicii care urmăreau evoluţia sarcinii care ajunsese aproape de 19 săptămâni, apropriindu-se de termenul legal până la care ar fi putut face întrerupere de sarcină, ceea ce nu s-a mai întâmplat având în vedere că data pentru o astfel de intervenţie chirurgicală a fost stabilită pe 19 septembrie 2006, termen depăşit de doamna Li.
Mai mult, acuzarea face o eroare atunci când îşi asumă, fără echivoc, faptul că „toate anchetele încercau să găsească dovezi că ar fi fost vie, au eşuat”, ceea ce, evident, este o blocare / stopare / a unei cercetări mai profunde şi eventual a unei anchete judiciare care să rezolve problema şi sub aspectul celor câţiva martori din diverse colţuri ale lumii, oameni cu un anumit grad de moralitate şi credibilitate, care ne spun azi că doamna Li e bine mersi şi trăieşte cu băiatul ei de 8 ani undeva în Ukraina, mai precis în Kiev, fără ca cineva din justiţia londoneză să verifice dacă se confirmă susţinerile martorilor, cu atât mai mult cu cât, atunci când a existat Comisia rogatorie în România, atât poliţia, cât şi Parchetul londonez, au confirmat veridicitatea declaraţiilor date de martori, aşa cum reiese din dosarul aflat în arhiva Tribunalului Bucureşti.
Voi continua cu datele acuzării în serialul următor.
PREŞEDINTE FONDATOR OADO
Prof.univ.dr.(av.) Florentin SCALEŢCHI
08 februarie 2016
