„Doamna Doina Cornea a intrat de peste trei decenii în Istoria adevăratei Românii, alături de martirii greco-catolici Iuliu Hossu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu etc. În primăvara anului 1990, plimbându-mă, cu doi prieteni, prin cartierul din ClujNapoca unde locuia, am zărit-o udându-şi straturile de flori. Am salutat-o şi am întrebat-o dacă o putem vizita. Cu o simplitate dezarmantă şi-a scos mânuşile de „grădinar” şi ne-a poftit în casă. Unul din prieteni era jurnalist francez… de stânga. Ne-am întins la vorbă până spre miezul nopţii. După un ceas, amicul francez devenise „de centru”, iar la despărţire, se declara „creştin de dreapta”, el, „ateul convins”, admirator fanatic al lui Léon Blum. Pe lângă această convertire cvasispontană (care sper să conteze la procesul de beatificare), doamna Cornea a mai produs un miracol. De data aceasta cu mine. Faţă în faţă cu făptura ei firavă, aproape imponderabilă, am înţeles, pentru prima dată sensul cuvintelor lui Isus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu. Amin vă zic, cine ar spune acestui munte: Ridică-te şi aruncă-te în mare!, şi nu ar şovăi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se împlineşte, i se va da”. Doina Cornea s-a suit la cer, după ce a mutat munţii pe pământ”, scrie Cristian Bădiliţă.
