O echipă internaţională de cercetători a descoperit depozite de magmă în Masivul Ciomatu – Puturosu, din Carpaţii Orientali, o structură a Munţilor Harghitei formată recent – un vulcan stins, care a erupt ultima oară acum 30.000 de ani, dar care nu pare cu totul mort.
Un studiu apărut recent în Earth and Planetary Science Letters arată că între 8 şi 24 de kilometri cubi de magmă încă clocotesc sub Vulcanul Ciomatu – Puturosu, ceea ce nu sugerează neapărat o erupţie iminentă, dar indică un risc ce trebuie evaluat, şi anume unul care, în funcţie de rezultate, poate duce la o schimbare de statut sau, cel puţin, la o apreciere mai bună a gradului de activitate a unor vulcani ce n-au mai erupt de mii de ani. „Verificăm mai ales vulcanii activi – din motive evidente, ei dovedind un risc real, spune coautorul studiului. „Totuşi nu trebuie să trecem cu vederea vulcanii tineri formaţi relativ recent, întrucât aceştia prezintă un risc pe care e necesar să-l evaluăm”, a spus el, potrivit adevarul.ro
Coautorul studiului, Mickael Laumonier de la Universitatea Clermont Auvergne, şi echipa sa din Elveţia, Ungaria şi România s-au bazat pe analize geofizice şi geochimice, precum şi pe simulări numerice ale evoluţiei termale a vulcanului Ciomatu în estimarea cantităţii de magmă depozitate sub vulcan. Rezultatele acestora sugerează că Ciomatu ar adăposti un volum maxim de magmă ce depăşeşte spaţiul ocupat de 20.000 de Mari Piramide din Giza. Janine Krippner, vulcanolog la Programul Global Volcanism al Smithsonian, care nu a participat la studiu, a subliniat că oamenii de ştiinţă nu spun că vulcanul e pe cale să erupă, ci doar că „Avem o mulţime de date care indică că s-ar putea produce aşa ceva.” Noul studiu continuă cercetări anterioare care oferă indicii despre prezenţa unui rezervor ascuns de magnă situat sub Ciomatu.
În februarie 2018, un articol apărut în Journal of Volcanology and Geothermal Research a folosit termenul de „vulcani cu depozite de magmă potenţial activă” pentru a demonstra „potenţialul de retrezire” al unor sisteme inactive de multă vreme. De asemenea, un studiu din 2010 publicat în Radiocarbon a subliniat necesitatea unor studii mai detaliate cu privire la acest vulcan aparent stins pentru a evalua dacă acesta poate redeveni cândva activ. Echipa lui Laumonier a descoperit că rocile din crusta superioară a vulcanului sunt lichide în proporţie de 15 la sută, în medie. În unele zone însă, partea lichidă ajunge şi la 45 la sută – un punct critic al producerii erupţiilor, cred cercetătorii, spune Michale Ackerson de la Muzeul Naţional al Istoriei Naturale al Smithsonian. Sub acest prag, explică expertul, sistemele vulcanice sunt „blocate de cristale” şi nu au capacitatea să erupă.
Expertul spune că imaginea standard a camerei magmatice este a unei gigantice şi ameninţătoare mase de magmă încinse din crustă „ce stă să erupă şi să ne ucidă pe toţi”.
În realitate, scrie Wei-Haas de la National Geographic, rezervoarele de magmă „îşi petrec cea mai mare parte a existenţei lor fierbând în interiorul crustei…formând un fel de supă poroasă ce conţine cristale în diferite proporţii”. Mecanica precisă a acestui fenomen, inclusiv felul în care variază de la un vulcan la altul, astfel încât să putem ajunge la o clasificare mai exactă a vulcanilor în activi şi inactivi, rămâne necunoscută. Echipa de cercetători avertizează asupra acestei clasificări instabile, mai ales că, recent, şi alţi vulcani consideraţi inactivi, precum Bolshaya Udina din peninsula Kamceatka, dau semne de trezire şi nu se ştie ce anume le provoacă activitatea: „Unii vulcani se trezesc, devenind potenţial ameninţători, mai ales că avem puţine date despre modul în care aceştia se păstrează inactivi ca apoi să revină la viaţă”.
„Faptul că un vulcan aparent mort precum Ciomatu de fapt ar putea erupe la un moment dat ne indică că trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra vulcanilor inactivi şi poate chiar să le redefinim statutul de activi, respectiv inactivi”, au concluzionat oamenii de ştiinţă. În 2015, o echipă de cercetători din Budapesta susţinea că masivul vulcanic Ciomatu are potenţialul de a se reactiva, afirmaţii contrazise la vremea respectivă de Institutul Geologic din România, care susţine că nu prezintă semne de reactivare.
