Una din trei românce, victimă a violenței domestice. România încă nu a ratificat Convenția pentru Combaterea Violenței Împotriva Femeilor.

În luna septembrie, România a făcut primul pas către semnarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice. Mai mulţi oameni politici români au atras atenţia asupra importanţei ratificării acestei convenţii deoarece România, deşi are un cadru legal pentru pedepsirea acestor fapte, rămâne una din ţările europene cu cele mai îngrijorătoare statistici la acest capitol.

Guvernul României a adoptat la Memorandumul privind semnarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerului Afacerilor Externe. Acesta face parte din parcursul stabilit de Planul de Măsuri al Strategiei Naţionale pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie 2013-2017, aprobată prin HG nr.1156/2012, care la punctul 2.1. prevede ratificarea Convenţiei de la Istanbul pentru prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, având termen limită anul 2015.

În vederea asigurării implementării efective a dispoziţiilor sale convenţia stabileşte un mecanism de monitorizare special, obligând statele ratificante să aloce fondurile bugetare necesare respectării drepturilor femeilor şi de a lua măsurile legislative şi administrative pentru implementarea adecvată a politicilor, măsurilor şi programelor integrate pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor de violenţă.

Definirea termenului de „violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată; iar prin „violenţa domestică” va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima.

Statistici înfiorătoare

Convenţia introduce, de asemenea, şi o serie de infracţiuni noi, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, hărţuirea, avortul forţat sau sterilizarea forţată, infracţiuni şi fapte neincriminate până în prezent. În Uniunea Europeană sunt înregistrate peste 500.000 de cazuri ale  mutilării genitale, marea majoritate a victimelor fiind din Marea Britanie, Franţa şi Germania. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe glob fiecare a treia femeie a fost sau este supusă violenţei corporale, în cea mai mare parte din cazuri de către partenerul de viaţă.

În România, cele doar 1000 de apeluri de ajutor înregistrate în decursul unui singur an nu ar reprezenta decât a zecea parte din numărul real al agresiunilor împotriva femeilor. Un viol este raportat în medie la fiecare 10 ore în România, dar din numărul total de plângeri ajunse la Poliţie, foarte puţine se finalizează cu o condamnare. În 2011 s-au soluţionat de către Poliţie 780 de cazuri de viol dar trimise în judecată au fost numai aproximativ jumătate dintre cazuri: 468, din care 3 cu moartea victimei, iar în 2012 s-au soluţionat de către Poliţie 895 de cazuri şi au fost trimise în judecată 440 din care 158  victime sub 15 ani şi 2 cazuri cu moartea victimei, arată un raport de activitate din 2012 al Ministerului public.

Violenţa împotriva femeilor, în cifre

(sursa: http://www.dspct.ro)

În lume:

• cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii, conform unei cercetări bazate pe 50 de sondaje din întreaga lume
• o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani
• anual 500.000 de femei mor ca urmare a sarcinii sau a naşterii – un număr care a variat prea puţin în ultimii 20 de ani
• violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună, conform estimărilor Băncii Mondiale
• aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă, arată Organizaţia Mondială a Sănătăţii
• procentul femeilor din ţările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii variază între 4% şi 20%, conform European Journal of Public Health
• crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii şi în unele părţi din sudul Asiei

În România:

• una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004
• în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural, conform datelor Poliţiei Române
• violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de 9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007 dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei, conform datelor ANPF
• 69 de femei au murit din cauza violenţei în familie numai în 2006 şi 69 în 2007, tendinţa fiind în creştere, conform datelor ANPF
• numai în Bucureşti în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti

Diana Gabor