Unde ajung bătrânii clujeni rămași fără posibilități? pe „veșnica” listă de așteptare

Persoanele vârstnice reprezintă un capitol care poate duce ușor la controverse în funcție de cât de active și de importante sunt acestea în viața noastră.  În România conform ultimelor date statistice, aproximativ 18 % din populația țării are peste 65 de ani, adică aproximativ 3,4 milioane de persoane.

În județul Cluj, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, peste 170.000 de mii de persoane au vârsta menționată, speranța medie de viață fiind de 77 de ani. Nu de puține ori, vârstnicii, sunt dați la o parte atunci când nu își mai pot desfășura singuri activitățile cotidiene. În aceste cazuri există mai multe soluții cum ar fi asistența la domiciliu, un supraveghetor, mutarea alături de familie sau accesul într-un centru de bătrâni. Orientarea către aceste centre, cel puțin în țara noastră reprezintă un subiect delicat care de cele mai multe ori este asociat cu abandonul. 

Conform ultimei statistici, județul Cluj are cele mai multe centre de bătrâni din țară, 27, majoritatea fiind private. În ceea ce privește accesul într-un centru privat, pe lângă actele necesare, trebuie bineînțeles achitată o taxă lunară cuprinsă între 1.000 și 5.000 de lei, în unele cazuri chiar și mai mult. Având în vedere că în România există foarte mulți vârstnici cu o pensie medie care nu depășește cu mult 1.000 de lei și că pensia minimă se situează în jurul celei de 800 de lei ne vom concentra analiza către centrele de bătrâni de stat din Cluj-Napoca.

Astfel în Cluj-Napoca, există în prezent trei centre care pot găzdui bătrâni și un Centru de primire în regim de urgență, cu o capacitate de 12 locuri. În acest centru, conform descrierii oficiale, “este asigurată protecția împotriva agresorului, găzduirea, îngrijirea și consilierea victimelor violenței în familie, asistență familială atât victimei, cât și minorilor aflați în îngrijirea acestora, pe o perioadă determinată (între 5 și 120 de zile)”. Cu alte cuvinte, putem spune că în situații excepționale pot fi găzduiți și vârstnici aici pe o perioadă limitată, dar din informațiile obținute, de cele mai multe ori aici nu sunt locuri disponibile nici măcar pentru scopul real al instituției. Dintre aceste trei centre, două sunt în regim de zi, adică bătrânii vin, desfășoară activități și apoi revin la domiciliu, nu rămân peste noapte. Centrul 1 și Centrul 2 de zi, în acest moment sunt închise pe fondul pandemiei, reprezentanții acestora ne-au transmis că furnizează consiliere online și că se mândresc cu faptul că au reușit să angreneze aproximativ 200 de vârstnici în mediul digital.

Centrul de îngrijire din administrația Consiliului Județean

Tot în municipiul Cluj-Napoca, este și Centrul de Îngrijire și Asistență, acesta aparține Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Cluj, adică intră în administrația Consiliului Județean. 

Regimul este de cămin-spital pentru bolnavi cronici, este singura instituție de stat în sistem rezidențial, scopul  acestuia fiind  îngrijirea persoanelor vârstnice cu handicap, cu probleme sociale și medicale.

Conform informațiilor găsite pe platforma oficială, centrul dispune de o capacitate de 110 locuri iar în ultimii 20 de ani s-au internat în medie 25 de persoane pe an.

Lista de așteptare cuprinde în general circa 100-150 de persoane. Practic lista de așteptare este mai mare decât numărul de locuri disponibile în centru. Pe lângă actele clasice de identificare și verificare a istoricului medical, solicitantul trebuie să depună o declarație “din care să reiasă că nu are copii sau întreținători legali, dacă aceștia există, se vor specifica motivele pentru care nu pot îngriji persoana în cauză”. Cei care nu au efectiv nicio sursă de venit, primesc acces gratuit în cămin. Situația se schimbă în cazul celor care beneficiază de o sursă de venit, aceștia trebuie să achite lunar 602 lei, reprezentând, conform instituției, 25% din totalul cheltuielilor necesare pentru o lună a unei persoane, adică 2408 lei. În cazul în care rezidentul nu are o pensie suficientă, 20% îi rămân pentru cheltuială iar restul este acoperit de către rudele de gradul I. 

Care este soluția? înființarea de noi centre? 

Primăria Cluj-Napoca a primit avizele necesare de la Ministerul Educației anul trecut pentru reconvertirea unei foste școli. Imobilul se află pe strada Calea Baciului, nr.18 și a funcționat ca Școală Generală cu clasele I-VIII până în anul 2010. Conform referatului de aprobare, se schimbă destinația imobilului pe o durată de 10 ani, unde se va construi un cămin pentru bătrâni cu 70 de locuri. 

Și totuși? De ce nu sunt construite mai multe centre? dezinteres din partea instituțiilor statului? lipsă de spațiu? legislație defectuoasă? raportul cheltuieli-beneficiu defavorabil? cred că și de această dată nu greșesc dacă afirm “câte puțin din fiecare”. În primul rând să presupunem că toate instituțiile statului sunt de acord, care este cadrul legal de înființare a unui centru rezidențial pentru vârstnici?

Legislația în vigoare dă bătăi de cap doar la o simplă lecturare

Căminul pentru persoane vârstnice este instituția de asistență socială cu personalitate juridică, înființată, organizată și finanțată potrivit dispozițiilor prezentei legi, adică Legea 17 din 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice. În această lege sunt prezentate pe scurt condițiile, atribuțiile și celelalte aspecte necesare, până aici, toate bune, dar lucrurile nu se opresc acum.

Intervin în cele din urmă, Standardele Minime din 3 ianuarie 2019 de calitate pentru serviciile sociale cu cazare, organizate ca centre rezidențiale destinate persoanelor vârstnice, aici treaba se complică. Cu doză de ironie necesară, să se înființeze un cămin de bătrâni, nu este departe de înființarea unui penitenciar.

Am selectat o serie de standarde minime cum ar fi, de cel puțin 3 ori pe săptămână, deserturile asigurate beneficiarilor vor fi preparate în bucătăria centrului. Se asigură condiții de trai adecvate pentru cuplurile formate în centru și care vin formate din afara centrului. Ferestrele dormitoarelor/camerelor personale sunt astfel dimensionate încât să permită iluminatul și ventilația naturală. Alimentația zilnică a beneficiarilor conține fructe și legume proaspete, specifice fiecărui sezon. Se întocmesc dosare, planuri, fișe individuale precum și multe alte aspecte birocratice care pot fi consultate în documentul menționat. Toate aceste standarde pe hârtie, arată foarte bine dar intervine alt aspect, oare poate fi “puțin” simplificate cu respectarea și asigurarea unui confort corespunzător bătrânilor, ca să încurajeze administrațiile publice să construiască mai multe centre? 

Directorul DGASPC, Nicoleta Molnar „explică” situația 

Întrebată de ce în Cluj Napoca există doar un astfel de centru, aceasta ne-a transmis “în cadrul DGASPC Cluj funcționează servicii rezidențiale specializate, centre pentru persoanele cu dizabilități și cămine pentru persoane vârstnice. În municipiul Cluj-Napoca funcționează un centru pentru persoanele cu dizabilități. La nivelul județului sunt 3 cămine pentru persoane vârstnice în Municipiul Gherla, în municipiul Câmpia Turzii și în comuna Recea Cristur. În acord cu legislația în vigoare și în urma analizei nevoilor, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a demarat activitățile necesare în vederea construirii unui cămin pentru persoanele vârstnice prin DASM”.

La întrebarea dacă în cadrul DGASPC există proiecte pentru un nou centru, am primit următorul răspuns “la nivelul DGASPC Cluj sunt în derulare proiecte care vizează restructurarea a două centre rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități din Cluj-Napoca și Luna de Jos în sensul amenajării și construcției de spații tip locuințe protejate care să ofere condițiile necesare acordării de servicii de găzduire la standarde de calitate. De asemenea se va înființa un Centru Respiro pentru persoanele cu dizabilități în scopul sprijinirii familiei de a beneficia de perioade de repaus, adică perioade în care centrul va oferi serviciile necesare”

Întrebată care ar fi soluția pentru această situație, directorul a adăugat “în funcție de nevoile identificate la nivelul județului pentru această categorie de servicii DGASPC Cluj analizează împreună cu reprezentanții serviciilor sociale de la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor dezvoltarea unor astfel de servicii cunoscând faptul că existența lor în comunitatea de unde provin beneficiarii este cea mai potrivită dând posibilitatea menținerii legăturilor cu familia și/sau membrii comunității. Prioritară în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale rămâne însă dezvoltarea de servicii de îngrijire la domiciliu, instituționalizarea fiind ultimul serviciu care să fie accesat de către persoanele vârstnice și persoanele cu dizabilități”.

Practic în urma celor declarate, ne întoarcem de unde am plecat, tot nu știm de ce un municipiu precum Cluj-Napoca are un singur centru de bătrâni, promisiuni există dar nici acestea nu sunt ceva nou. În ceea ce privește realizările DGASPC declarate, apreciem efortul dar acestea nu prea făceau subiectul întrebărilor. Ni se confirmă în final că nu instituționalizarea este prioritară în ceea ce privește vârstnicii.