Urmasii marilor scriitori romani urmaresc penal un clujean

Ştefan Trandafir

Andrei Voiculescu, moştenitorul drepturilor de autor ale operei scriitorului Vasile Voiculescu, se luptă de circa 10 ani pentru opera bunicului său. Conform Copyro (Societatea de Gestiune a Drepturilor de Autor) şi ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) el este moştenitorul
legal al drepturilor care provin din publicarea poetului. Andrei Voiculescu l-a dat în judecată pe Alin Tarţa pentru că acesta din urmă, prin intermediul unor edituri clujene a piratat vreme de câţiva operele marilor scriitori. Alături de Andrei Voiculescu s-au constituit ca părţi civile şi moştenitorii drepturilor de autor ale marilor scriitori români precum Rebreanu, Preda sau Arghezi.
“Când am aflat că Tarţa se foloseşte de opera bunicului meu, i-am cerut să-mi plăteasca 20.000 de lei. A refuzat, aşa că eu am depus o plângere penală pe numele lui. Editura lui, Odyseea, a scos pâna acum 2 volume semnate de Vasile Voiculescu, 2 semnate de Marin Preda, unul care-i apartine lui Mihail Sadoveanu, o carte a Mitzurei Arghezi şi multe romane şi volume de poezii ale clasicilor români, fără să le plătească urmaşilor acestora drepturile care li se cuveneau. În cazul editurii Odyseea, s-a început acţiunea de urmărire penală pe numele administratorului şi proprietarului acesteia, Alin Tarţa, "pentru săvârşirea infracţiunilor de reproducere şi distribuire pe piaţa internă fără acceptul titularilor de opere", se arată într-o adresă a Inspectoratului de Poliţie Cluj. Cu toate acestea, conform lui Andrei Voiculescu, acest lucru nu pare să-l incomodeze pe Tarţa, care prin intermediul altei edituri la care este administrator, Editura Sinapsis, continuă să publice din opera lui Voiculescu fără a plăti drepturile de autor. "Am aflat că Tarţa, cu toată urmărirea asta penală, publică în continuare din opera lui Voiculescu fără a-mi fi plătit ceea ce mi se cuvine şi, ca să nu mai fie deranjat de procesul de la Cluj, şi-a deschis o altă editură în Alba Iulia", spune Andrei Voiculescu. Pe numele Editurii Odyseea, au mai depus plângeri şi Alexandru Preda, Nicolae Preda şi Elena Preda, pentru opera lui Marin Preda, Sorin Alexandrescu pentru scrierile lui Mircea Eliade, Ilderim Rebreanu în numele lui Liviu Rebreanu, toti reclamând nerespectarea drepturilor de autor.

“Drumurile noastre” ajunse pe drumuri

Pe de altă parte, nici măcar statul român nu respectă drepturile de autor, în instanţe existând mai multe procese în care moştenitorii sau beneficiarii de drept ai unor opere se chinuie să îşi recupereze drepturile care li se cuvin. Pentru retrocedarea unei statui semnată de Constantin Brâncuşi, unul dintre descendenţii colecţionarului care a cumpărat statuia de la sculptor a murit când instanţele au prelungit un simplu proces de retrocedare. În alt caz, soţia lui Dan Spătaru, Sida, este trimisă de ani pe drumuri când cere banii pentru compoziţiile soţului ei. Se pare că şi de numele lui Dan Spătaru s-au legat discuţii privitoare la nerespectarea drepturilor de autor. Sida Spătaru, soţia cântăreţului a declarat în trecut că pentru melodia "Drumurile noastre", Spătaru nu a primit niciodata vreo remuneraţie de când melodia a fost lansată. "Drumurile noastre" este o prelucrare făcută după un cântec popular sârbesc iar textul a fost compus de Spătaru. "Drepturile pentru textul melodiei "Drumurile noastre" nu i-au fost plătite niciodată soţului meu de când melodia a fost lansată, adica de vreo 25 de ani",  a declarat Sida Spătaru, în presa centrală.
Un alt caz asemănător este cel legat de moştenirea dreptului de proprietate asupra operei brâncuşiene, "Cuminţenia Pământului". Lucrarea evaluată la 30 de milioane de dolari este revendicată de moştenitorii fostului proprietar, colecţionarul de artă Gheorghe Romaşcu. Acesta o cumpărase de la Brâncusi în 1911, dar în 1957, Miliţia a confiscat statuia care a intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României. În 2000, descendenţii lui Romaşcu au cerut retrocedarea lucrării. Între timp, Irina Voicilă, una dintre moştenitoarele colecţionarului, moare în 2004 după ce află că procesul se amână cu încă un an, iar fiica ei, Alina Şerbănescu îi continuă "lupta" cu Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional de Artă al României. În cadrul procesului, instituţiile statului invocă existenţa unei chitanţe prin care soţia lui Gheorghe Romaşcu, Margareta, ar fi vândut statului român "Cuminţenia Pământului", contra sumei de 25.000 lei. Interesant este ca Ministerul Culturii nu a prezentat acest act în instanţă.

LEGILE ARTIŞTILOR
Oficiul Român pentru Drepturi de Autor include:
1. Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia Drepturilor de Autor – gestionează drepturile autorilor de muzică;
2. Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – gestionează drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi;
3. COPYRO – gestionează drepturile autorilor de opere literare;
4. Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – gestionează drepturile producătorilor de fonograme;
5. Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual – Societatea Autorilor Români din Audiovizual – gestionează drepturile autorilor de opere audiovizuale;
6. Societatea de Gestiune Colectivă a Dreptului de Autor în domeniul Artelor Vizuale – gestionează drepturile autorilor din domeniul artelor vizuale;
7. Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România – gestionează drepturile producătorilor de opere audiovizuale.

În 1996, România a fost obligată să adopte o lege a drepturilor de autor în acord cu prevederile europene. Aceasta a fost dorită mai mult de companiile de software pentru a stopa piratarea programelor informatice, şi nu de artişti, care beneficiază şi ei de prevederile legii.
Obiectul dreptului de autor constă în scrierile literare si publicistice, operele stiinţifice, compoziţiile muzicale, operele dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele, etc. Potrivit articolului 25 din Legea nr. 8 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, "drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunostinţa publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vietii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creatie".