Este cunoscut deja faptul că datele a zeci de milioane de oameni au fost furate şi folosite în ”războiul psihologic” al campaniei lui Donald Trump şi în cea pro-Brexit. Întreaga controversă a fost centrată pe modalitatea în care datele personale şi uneori chiar opiniile sau obiceiurile online ale utilizatorilor Facebook au ajuns pe serverele de consultanţă britanică Cambridge Analytica. Aşa că după îngrijorările oamenilor cu privire la invazia vieţii private, Mark Zuckerberg promite că ”Facebook îşi intensifică eforturile pentru a opri folosirea abuzivă a platformei pentru a influenţa alegerile politice”. A început lupta ”dezinformării” şi astfel o nouă companie – grupul de opinie NATO – a anunţat că lucrează într-un parteneriat cu Facebook pentru a restabili încrederea utilizatorilor prin adoptarea de ”măsuri fiabile”. Sunt încercările lor autentice?
După scandalul Cambridge Analytica, Mark Zuckerberg a jucat cartea umilinţei. Cu ochii umezi şi-a cerut iertare, şi-a recunoscut greşelile şi a promis că va schimba lucrurile. Au trecut câteva luni şi în timp ce alţii stau pe miliarde de seturi de date, Facebook a anunţat recent începerea unui parteneriat cu Atlantic Council, ”pentru a monitoriza independent dezinformarea şi alte vulnerabilităţi în alegerile din întreaga lume. Efortul face parte dintr-o iniţiativă de a contribui la realizarea unei cercetări credibile cu privire la rolul presei sociale în alegeri, precum şi la democraţie în general”.
Despre parteneriatul cu Facebook, preşedintele Atlantic Council, Fred Kempe spune că scopul este de a ”sprijini cea mai mare comunitate din lume în eforturile sale de a consolida democraţia – urmărind să se asigure că instrumentele concepute pentru a ne apropia mai mult împreună nu sunt folosite pentru a ne conduce mai departe. Construim o mişcare de solidaritate digitală, o comunitate condusă de un angajament comun de a proteja democraţia şi de a promova adevărul pe tot globul. Acest parteneriat reprezintă un pas esenţial către realizarea rezistenţei digitale”.
De asemenea, Katie Harbeth, directorul departamentului de management al politicilor globale din cadrul companiei Facebook spune că „Facebook investeşte foarte mult pentru a preveni abuzarea serviciului nostru în timpul alegerilor. Aceasta include o colaborare mai activă cu experţi externi, guverne şi alte companii, deoarece ştim că nu putem rezolva aceste provocări pe cont propriu. Acest parteneriat ne va ajuta echipele de securitate şi echipele să obţină informaţii şi actualizări în timp real despre ameninţările emergente şi campaniile de dezinformare din întreaga lume. De asemenea, va creşte numărul de ”ochi şi urechi” pe care le-am depus pentru a detecta eventualele abuzuri în serviciul nostru – ne permite să identificăm mai eficient lacunele din sistemele noastre, să prevenim obstacolele şi să ne asigurăm că Facebook joacă un rol pozitiv în timpul alegerilor lume”.
Lupul, paznic la oi?
Dar cine sunt ”ochii şi urechile” Facebook? Ei bine, Atlantic Council este descrisă ca fiind independentă şi nepartinică şi este un think tank american creat în 1961, cu rolul de a întări legăturile dintre SUA şi Europa. Primeşte donaţii de la zeci de guverne, printre care şi monarhiile salafiste din Golf, dar şi de la marii producători de armament din SUA. Conducerea companiei este compusă din ofiţeri militari pensionaţi, foşti politicieni şi personalităţi de vârf din elitele de afaceri ale Statelor Unite ale Americii şi ale elitelor occidentale. În SUA are membri din ”aripile internaţionaliste moderate” ale Partidului Democrat şi Partidului Republican. În conducerea Atlantic Council s-au aflat Chuck Hagel, fost şef al Pentagonului în administraţia Obama, Susan Rice, ambasadoare la ONU. Aici a activat şi Richard Holbrooke, reprezentant special al secretarei de Stat Clinton în Afganistan si Pakistan, implicat anterior în războaiele iugoslave, în administraţia Bill Clinton. Acum, organizaţia este condusă de Jon Huntsman, ambasador al SUA în Rusia şi fost ambasador în China.
Televiziunea RT, portavocea Kremlinului spune că decizia Facebook de a apela la Atlantic Council echivalează cu ”a pune un piroman şef peste pompieri”. Aceeaşi sursă spune că dacă Facebook doreşte cu adevărat să ”protejeze democraţia şi alegerile din întreaga lume”, ar construi o coaliţie largă de experţi şi activişti dintr-o gamă largă şi disparată a ţărilor pe care le serveşte. În schimb, gigantul american social media a externalizat sarcina în aripa de propagandă a NATO.
De asemenea, se mai scrie că recenta mişcare a Facebook, dată fiind poziţia sa monopolistă, este mult mai sinistră şi că acum Atlantic Council este poziţionat perfect în spaţiul informaţional Facebook care va colabora îndeaproape pentru a oferi ”informaţii în timp real şi actualizări privind ameninţările emergente şi campaniile de dezinformare din întreaga lume”. În concluzie, Facebook va deveni o platformă de propagandă a NATO.
Portavocea Kremlinului este de părere că ar fi fost bine dacă Facebook ar fi întrunit un grup divers, compus din părţile interesate dintr-o gamă largă de democraţii. Însă, prin selectarea unui actor clar părtinitor, echipa lui Mark Zuckerberg a făcut, în esenţă, din compania lor un instrument al agendei militare americane. De asemenea, se mai scrie că în lume Atlantic Council este în mod clar facţional, deoarece aceasta există pentru a promova, prin intermediul NATO, obiectivele politicii externe a SUA, în special în Europa.
”Şi să fim clari, fără ca Moscova ca duşman, NATO ar înceta să mai existe. Ceea ce înseamnă că Rusia este o problemă existenţială pentru Atlantic Council”, mai precizează RT.com.
Atlantic Council a analizat reţeaua prin care Moscova încearcă să influenţeze politicile europene
În urmă cu doi ani, Atlantic Council, a realizat o radiografie a ”cailor troieni ai Rusiei” – pârghiile prin care Kremlinul încearcă să influenţeze şi să destabilizeze politicile unei Europe pe care Vladimir Putin o vede ca pe o ”ameninţare la agenda sa geopolitică şi la supravieţuirea regimului său”.
ONG-ul arată că, de la criza economică din 2008, care a provocat neîncredere în modelul economic occidental, Kremlinul a identificat oportunităţi prin care îşi poate spori influenţa în cadrul celor trei mari puteri europene – Franţa, Germania şi Marea Britanie, care fac şi obiectul acestei analize.
Astfel, Atlantic Council arată că Rusia şi-a dezvoltat relaţiile cu partidele anti-europene, de extremă dreaptă sau stângă şi cu liderii lor, iar această influenţă este articulată potrivit contextului istoric şi cultural al fiecărei ţări.
Analiza mai arată că scopul pe termen lung al acestor acţiuni este să transforme virtuţile occidentale de deschidere şi pluralitate în vulnerabilităţi care pot fi exploatate. Iar aceste acţiuni încep să dea roade: partidele anti-UE, susţinute de nemulţumirile interne, câştigă procente importante în alegeri; Marea Britanie a votat să părăsească UE; criza migranţilor, facilitată parţial de intervenţia militară a Rusiei în Siria, divide statele europene; încrederea în partidele tradiţionale şi în presă este în declin.
