Guvernul Tariceanu-2 s-a trezit dupa euforia din aprilie a.c. si a constatat ca nu dispune de ragazul necesar ca sa-si subordoneze justitia. Alungarea Monicai Macovei de la cârma Ministerului Justitiei nu le-a adus niciun câstig real. Liberalii s-au luptat din greu, cât pentru cucerirea unei teribile cazemate, dar, dupa ce au înfipt drapelul pe reduta din Apolodor 17, au descoperit ca trofeul este un banal tablou de comanda deconectat de la retea. Batalioanele fostei Justitii erau deja re-cuplate, fiecare pe la alte comenduiri. Parchetele au ombilicul înnodat la Cotroceni. Consiliul Superior al Magistraturii a fost ales în epoca tatucului Iliescu, dupa principiul ca important este si ramâne cel care numara voturile. Instantele sunt revendicate, pe felii si zone geografice, de cercurile de interese economice. Serviciile secrete s-au retras din prim-plan si prefera discutiile discrete, punctuale, ca de la om la om, cu dosarul magistratului pe/sub masa. Tudor Chiuariu a fost instalat peste un sistem care-si râde de el. Cine sa-l mai asculte? Ce poate bietul baiet sa mai faca? Sa dea foc la sandrama.
Fara un asemenea background framântat, stirea despre noul proiect al Codului de procedura penala ar fi fost bine primita. Însa, pe acest fundal agitat, comentariile din presa de a doua zi au fost scurte, putine si departe de obiect. A treia zi, nu a mai scris nimeni despre extraordinara initiativa legislativa. Nici macar oficioasele de partid. Dimensiunile potentialului incendiu i-au speriat pe toti, indiferent ca sunt de partea puterii sau în opozitie. Cine poate anticipa ce fel de monstri incontrolabili se vor ridica din cenusa fostei Justitii?
De vreo 18 ani, postdecembristi, plus 21 sub Ceausescu, sistemul introdus de Codul de procedura penala din 1968 a fost cârpit periodic. În unele zone, esentiale, peteceala repetata a dat nastere la niste încheieturi hidoase, diforme si nefunctionale. Legiuitorul actual e obligat sa insufle un aer tonic, voios si mereu proaspat – fortat de exigentele imperative ale recomandarilor CEDO – unei mumii. Chiuariu vrea sa schimbe sistemul, dar semnele arata ca împotriva lui se vor coaliza toti nostalgicii si profitorii modelului de sorginte sovietica, toti conservatorii pe motive de lehamite, prostie sau neîncredere. Îi vor reprosa promotorului noului cod ba ca nu are caciula, ba ca e peltic, ba ca a suferit de enurezis pâna târziu.
În 2 decembrie 2007, Tudor Chiuariu a sustinut o conferinta de presa la sediul Ministerului Justitiei pe tema proiectului noului Cod de procedura penala. Pentru prima data dupa aproape 40 de ani se preconizeaza altceva decât frecventele cârpeli. Ciudat, dar pâna si initiatorului Chiuariu i-a fost frica sa anunte citet intentia de trecere definitiva la un nou model de proces penal, respectiv de la cel autoritar, de tip sovietic, caracterizat de o retorica a drepturilor omului fara acoperire în practica si cultura procesuala, la un hibrid continental-anglo-american, sub grila CEDO. În rest, sunt detalii. Tânarul ministru nu trebuia sa insiste pe „intentia de a evita pornirea sau exercitarea unor proceduri abuzive”, ca sa nu sune a pledoarie pro domo. În schimb, o adevarata revolutie o reprezinta instituirea „Procedurii din Camera Preliminara”. Potrivit acesteia, daca nu sunt suficiente probe sau nu au fost obtinute legal, instanta nu trebuie încarcata inutil cu o cauza ce nu ar putea duce la condamnare. Prin eliminarea posibilitatii de a cere restituirea dosarului la parchet pentru refacerea urmaririi penale, se mareste responsabilitatea procurorului. În plus, se recunoaste principiul oportunitatii exercitarii actiunii penale, care-i va permite procurorului sa si gândeasca. El va avea posibilitatea sa renunte la urmarire în cazul în care aceasta nu este justificata de existenta unui interes public, spre deosebire de actuala „indisponibilitate a actiunii penale”, care-l obliga sa continue acuzarea si dupa stingerea luminilor din sala. Vor fi introduse institutii noi, precum judecatorul de libertati si judecatorul de camera preliminara. Judecatorul de libertati va fi singurul responsabil cu luarea tuturor masurilor ce afecteaza drepturile si libertatile individuale (arestare, interdictii, perchezitie, supraveghere tehnica, masuri asiguratorii). Ca ne e simpatic sau nu, eu sustin ca de data aceasta trebuie sa ne rugam pentru reusita demersului anuntat de Chiuariu.
Alexandru Lele
