În Cluj-Napoca, achiziționarea unei locuințe de 55 metri pătrați necesită, în medie, 11 ani de economisire a întregului salariu, fără a lua în calcul cheltuielile de subzistență sau ajutorul financiar din partea băncilor. Această perioadă este semnificativ mai lungă comparativ cu alte regiuni din România. De exemplu, în București, sunt necesari aproximativ 6,5 ani pentru a cumpăra o locuință, datorită salariilor mai mari și prețurilor medii mai scăzute. La nivel național, media este de puțin sub 7 ani, ceea ce face ca județul Cluj să fie cel mai scump din acest punct de vedere. În contrast, în județe precum Giurgiu, indicatorul nu depășește șase ani.
Aceste date provin dintr-un capitol al Raportului de Stabilitate publicat de Banca Națională a României, care analizează poziția țării noastre pe piața imobiliară comparativ cu alte țări din regiune. Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR, explică că Housing Affordability Index (HAI) măsoară numărul de ani de muncă necesari pentru ca o persoană dintr-o anumită regiune să-și permită achiziționarea unei locuințe. La Cluj, acest indicator este mult mai mare decât în alte județe din țară și depășește chiar și valorile din capitalele unor țări vecine.
În context internațional, achiziționarea unei locuințe fără a contracta un credit imobiliar necesită aproximativ 12 ani în Viena, 18 ani în Praga și 15 ani în Budapesta și Varșovia. Comparativ, în România, deși prețurile sunt relativ mai scăzute, lipsa unei politici de locuințe accesibile în Cluj a dus la creșterea semnificativă a costurilor, mai ales în contextul în care cererea de locuințe este în continuă creștere, iar oferta este insuficientă.
Dascălu aduce aminte și de situația dinaintea crizei imobiliare din 2008, când pentru achiziționarea unei locuințe era nevoie de aproximativ 22-23 de ani de muncă, semnificativ mai mult decât în prezent. Cu toate acestea, situația din Cluj rămâne îngrijorătoare, având în vedere că prețurile continuă să crească, iar autoritățile locale nu implementează politici pentru a stimula construcția de locuințe accesibile.
În Cluj-Napoca, autoritățile locale nu se implică în mod activ în dezvoltarea unei politici care să sprijine construcția de locuințe accesibile. Există doar câteva inițiative izolate, cum ar fi achiziționarea de locuințe pentru familii extrem de sărace, însă nu există un plan coerent care să abordeze această problemă. În absența unui astfel de plan și pe fondul unei cereri mai mari decât oferta, prețurile locuințelor au continuat să crească. În același timp, s-a observat o dezvoltare rapidă a zonelor rezidențiale din localitățile limitrofe Clujului, însă această extindere nu este însoțită de o planificare adecvată în ceea ce privește infrastructura de transport, serviciile educaționale sau spațiile de agrement. Această lipsă de coordonare urbanistică a generat probleme suplimentare legate de trafic și calitatea vieții în noile comunități.
În concluzie, situația din Cluj-Napoca este una alarmantă pentru tinerii care doresc să își achiziționeze o locuință. Deși în alte zone ale țării perioada necesară pentru a economisi pentru o locuință este mai scurtă, în Cluj acest proces este mult mai dificil, iar autoritățile nu par să fie dispuse să intervină pentru a face locuințele mai accesibile. Prețurile locuințelor continuă să crească, iar lipsa unui plan de acțiune coerent alimentează o dezvoltare haotică în zonele din jurul orașului.
4o