Consilierul prezidențial pe probleme economice, Cosmin Marinescu, susține că în relansarea economiei vital va fi să rezolvăm criza de sănătate, iar apoi vor fi luate o serie de măsuri pentru a ajuta mediul economic să repornească motoarele.

”Aceasta este cea mai frecventă întrebare în dezbaterile economice actuale. Problema este că repornirea economiei nu se poate face întocmai precum a avut loc „oprirea” acesteia, dacă putem spune așa. De fapt, economia nu a fost oprită, cu excepția unor sectoare a căror activitate a fost explicit suspendată prin decizia autorităților, cum ar fi turismul, Horeca, organizarea de evenimente etc.

Problema cu repornirea economiei ține de faptul că economia nu funcționează asemeni unui computer sau motor, înzestrat cu buton start/stop și a cărei funcționare este identică după fiecare sesiune de shutdown.

Economia funcționează prin acțiunile pe care oamenii le întreprind, în funcție de anticipările pe care ei le fac, de riscurile pe care sunt sau nu dispuși să și le asume, de încrederea pe care o au în funcționarea predictibilă a piețelor etc. De aceea, economia nu poate „reporni” ca întreg, în mod nealterat, în parametrii de dinaintea crizei.

În acest sens, unele sectoare vor avea continuitate în funcționare, altele vor avea nevoie de mai mult timp pentru a se trezi la viață, altele vor fi complet reconfigurate după trecerea actualei crize. Mai concret, economia post-corona va fi diferită de cea de dinaintea epidemiei. Ceea ce spunem acum că vrem să „repornim” va ajunge să reprezinte, de fapt, o altă (nouă) economie, după cum și realitatea socială se va schimba semnificativ, probabil pentru mult timp de acum înainte.

Dar cum va arăta economia în viitor, în toată profunzimea ajustărilor sale? De răspunsul la această întrebare va depinde viabilitatea pe termen lung a soluțiilor de relansare.

Nimeni nu poate desluși, cu acuratețe deplină, dinamica schimbărilor structurale din lunile următoare sau chiar din anii următori. Sunt însă deosebit de importante tendințele pe care le putem anticipa în planul evoluțiilor economice și sociale.

Probabil că, în următoarea etapă a vieții noastre, economia va fi într-o mai mică măsură una a mobilității și mai mult o economie a securității – sanitare, alimentare, energetice. Vom avea mai puțin o economie a interacțiunii personale și mai mult una a comunicării digitale. Chiar dacă se va renunța în curând la „stay at home”, acesta va fi înlocuit cu „stay safe”, iar telemunca, videoconferințele, măsurile de protecție și de distanțare socială vor continua să facă parte din viața noastră cotidiană. Poate că unele vor deveni chiar oportunități de afaceri sau noi paradigme în viața socială.

Care sunt soluțiile de relansare economică?

Orice discuție despre relansare ar trebui să pornească de la preocuparea de a înțelege cât mai bine natura crizei economice actuale, pentru a nu stârni conflicte și contradicții la nivelul direcțiilor asumate și al mijloacelor utilizate. Înainte de enunțarea acestora, se cuvine a schița câteva elemente de context, pentru o cât mai corectă punere în pagină a posibilităților curente, dar și a responsabilităților trecute și viitoare:

• criza-corona economică nu este o criză standard, ciclică, ale cărei cauze să provină din sfera dezechilibrelor financiare, precum a fost criza economică din 2008-2009, în ciuda coincidenței flagrante cu epuizarea etapei de expansiune a ciclului economic actual, așa cum arătau prognozele macroeconomice încă de la începutul anului 2019;.

• date fiind cauzele, soluțiile trebuie gândite nu doar în raport cu economia de dinaintea crizei, ci cu privirea ațintită cât mai departe în viitor, la economia și societatea care vor fi să fie post-coronavirus, pentru ca ajustările necesare și efectele disruptive să fie valorificate și ca oportunități economice;.

• criza-corona a găsit România dezarmată ca spațiu bugetar de intervenție, date fiind politicile pro-ciclice hazardate ale fostei guvernări, care au făcut din România campioana europeană a deficitelor bugetare, așa cum am anticipat în repetate rânduri, culminând cu solicitarea Președintelui României de reexaminare a bugetului pentru anul 2019;.

• România este singura din UE care a evoluat în ultimii ani pe contrasensul echilibrelor economice, atât în planul responsabilității fiscal-bugetare, cât și prin deficitele externe care s-au adâncit continuu, în ciuda creșterii economice. În prezent, după „deficite gemene” record de 4,6% din PIB în 2019, deteriorarea perspectivei economice include și nota de plată pentru politicile proaste din ultimii ani..

• spațiul de intervenție în 2020 este limitat la deficitul pe care statul îl poate finanța în contextul suspendării regulilor privind deficitul din Tratatul de Stabilitate și Creștere, însă această capacitate de finanțare nu trebuie niciodată împinsă până dincolo de limite, în special în contextul macroeconomic actual, marcat de volatilitate și riscuri;

• în plan global, nu există soluții standard dar merită susținute instrumente comune, în special la nivelul Uniunii Europene, în care economiile naționale beneficiază de un grad înalt de integrare, ceea ce reclamă armonizare și un mix (național) adecvat între politicile fiscal-bugetare și politicile monetare..

Date fiind aceste premise contextuale la nivel de fenomen și pentru România, soluțiile economice la criza-corona trebuie axate pe câteva direcții sau obiective imperative:.

1. Prima și cea mai importantă direcție este rezolvarea crizei de sănătate publică! Aceasta este soluția „economică” primordială deoarece economia se hrănește din încredere și predictibilitate, de unde nevoia de reducere a incertitudinii și temerilor pe care oamenii le resimt în legătură cu sănătatea și viața lor. De aici ar rezulta doza de optimism și de perspectivă pozitivă care ar susține consumul – deci relansarea cererii.

Este foarte probabil ca problemele de sănătate publică să nu dispară foarte curând iar soluția medicală certă (vaccin și/sau tratament) să întârzie să apară. În aceste condiții, va trebui să învățăm să conviețuim cu acest coronavirus. De aceea vor trebui asigurate resursele financiare pentru ca infrastructura medicală, umană și tehnologică, să poată duce această luptă de anduranță psihologică împotriva Covid-19.

2. A doua direcție vizează asigurarea unui cadru eficient de guvernanță economică, ceea ce se traduce prin măsuri guvernamentale corect fundamentate, transparente și obiective în raport cu problemele identificate, care să ofere soluții eficiente, prin care mediul de afaceri să acumuleze treptat încredere în perspectivele economice iar apetitul antreprenorial să revină în teritoriu pozitiv – deci relansarea ofertei.

În această privință, se impun anumite nuanțe în raport cu mix-ul optimal de măsuri pe partea de ofertă, cele axate pe credite garantate pentru capital de lucru și investiții. Să nu ne imaginăm că întreprinzătorii din sectoarele afectate se vor înghesui să dea curs acum unor noi proiecte de investiții, înainte ca în economie să apară semne clare de revenire. Iar aceasta nu va fi atât de rapidă sau uniformă la scara tuturor sectoarelor.

Din acest motiv, pachetele de finanțare pentru sectorul privat trebuie axate prioritar pe asigurarea capitalului de lucru și, abia ulterior, pe investiții de dezvoltare. Este foarte importantă, în acest sens, implementarea schemei IMM Invest a creditelor garantate, credite destinate IMM-urilor, micilor întreprinzători, meșteșugari sau fermieri, adică tocmai celor mai vulnerabile categorii în fața crizei economice.

3. A treia direcție vizează utilizarea soluțiilor comune care se conturează la nivelul UE, prin care România să mobilizeze capabilități financiare importante, necesare stimulării economice, nu doar în perioada imediată și nu doar pentru sectoarele direct afectate. Este vorba de utilizarea de mecanisme de sprijin și instrumente financiare care să asiste, pe termen scurt și mediu, efortul de redresare economică, în contextul unor politici monetare adaptate rațional momentului.

Din acest punct de vedere, accesarea unor instrumente financiare puternice, cum ar fi inițiativa SURE și Fondul de redresare economică – aflat în prezent pe masa de lucru a Comisiei Europene, ar oferi mediului economic și piețelor financiare garanții cât mai solide privind capacitatea statului de susținere a efortului de redresare – deci încredere economică și instituțională.

Până în prezent, România a aplicat măsurile care se impuneau ca reacție imediată în raport cu sectoarele afectate, în principal prin protejarea angajaților a căror activitate a fost suspendată ca efect al stării de urgență. Aici trebuie amintită și reacția fermă în materie de politică monetară, în linie cu deciziile adoptate de alte bănci centrale.

Pe măsură ce restricțiile administrative vor fi reduse sau eliminate, vor prevala politicile pro-active, de relansare economică, într-un anume mix de tipul protecție – stimulare.

În această abordare s-ar înscrie, de exemplu, inițiativa SURE de la nivelul UE, ca asistență financiară rambursabilă menită să sprijine schemele naționale pentru programul redus de lucru sau alte măsuri cerute de flexibilizarea ocupării forței de muncă. Este evident faptul că, cel puțin pentru anumite sectoare economice, „repornirea” nu se va putea face, în principal din motive de cerere, la nivelul de activitate anterior crizei-corona.

România trebuie să continue să negocieze inspirat toate posibilitățile de relocare a fondurilor europene nerambursabile, care să fie orientate în 2020 către programe majore de dezvoltare, prin accelerarea investițiilor în infrastructura de transport și prin digitalizarea serviciilor publice, cu efecte de antrenare certe în întreaga economie.

Este de bun augur, în acest sens, Programul Operațional de 4,5 miliarde euro dedicat sistemului sanitar, care include construirea și dotarea a trei spitale regionale. Astfel de investiții trebuie rapid operaționalizate și multiplicate și pentru alte domenii.

În plus, într-o viitoare paradigmă a economiei securității – alimentare, energetice, sanitare, România are uriașe oportunități de reașezare strategică pe harta regională a lanțurilor valorice din agricultură și industria alimentară, din energie și din sfera resurselor, precum și în industria dispozitivelor medicale și cea farmaceutică.

Nu în ultimul rând, România trebuie să-și reașeze prioritățile în planul finanțelor publice, date fiind și provocările majore cu care economiile lumii se vor confrunta în următorii ani în materie de stabilitate financiară și sustenabilitate a datoriilor publice.

Odată cu primele îngrijorări asupra implicațiilor economice ale crizei-corona, unele țări au ales să reacționeze cu soluții standard, în principal monetare, precum în cazul crizelor ciclice. Ulterior, a fost evidențiată importanța soluțiilor dedicate economiei reale, în principal structurale, în raport cu cele de factură macro-financiară. Există deci premise majore ca și această criză să își lase amprenta, mai devreme sau mai târziu, asupra sustenabilității datoriilor suverane. Dar prioritară este acum sănătatea oamenilor!”, scrie Cosmin Marinescu, pe blogul personal.

1 COMENTARIU

  1. asa..! si ce legatura are johannis cu ” repornirea economiei”..??!avand in vedere ” pregatirea profesionala ” personala, in domeniu ..!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here