Prezentate în premieră naţională pe marele ecran, cele 12 filme din competiţia oficială a celei de-a 17-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania iau pulsul noii generaţii de cineaşti din întreaga lume.
Nouă debuturi puternice, dintre care două semnate de regizori români, vor concura pentru Trofeul Transilvania alături de alte trei filme realizate de autori aflaţi la cel de-al doilea lungmetraj. ,,Pariurile formale fac casă bună cu poveşti ambiţioase şi profund umane, tumultul politic atotprezent din lumea contemporană lasă loc dramelor personale intime – într-o selecţie echilibrată din care nu lipsesc abordările originale, propunerile radicale, conflictele pe muchie de cuţit, umorul negru şi emoţia pură’’, declară directorul artistic Mihai Chirilov despre programul competiţional al acestui an. La graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală, Nu mă atinge-mă (Touch Me Not) este primul lungmetraj al regizoarei Adina Pintilie şi dublul câştigător al Ursului de Aur şi al Premiului pentru debut la Festivalul de la Berlin. O explorare temerară a ideii de intimitate şi a nevoii umane de contact autentic, filmul ,,şochează prin inteligenţă, siguranţă de sine şi originalitate’’ (The Hollywood Reporter) şi a stârnit deja nenumărate controverse în lumea filmului. Cel de-al doilea debut românesc din competiţia internaţională,Charleston în regia lui Andrei Creţulescu, a avut premiera mondială la Locarno şi este povestea dulce-amară a unui triunghi amoros neobişnuit. Capetele de afiş ale acestui cocktail pop condimentat cu umor negru, melancolie şi un soundtrack eclectic sunt Şerban Pavlu şi Radu Iacoban, iar director de imagine este Barbu Bălăşoiu (Sieranevada). Acelaşi Bălăşoiu se regăseşte şi pe genericul filmului Viaţa şi nimic altceva (Life and Nothing More), distins cu Premiul FIPRESCI la San Sebastian. Cel de-al doilea lungmetraj al regizorului spaniol Antonio Mendez Esparza urmăreşte efortul unei familii monoparentale de culoare de a rămâne împreună, în ciuda realităţilor cotidiene ostile cu care se confruntă. Ostil este şi mediul de lucru dintr-o comunitate izolată de muncitori danezi în care cei doi fraţi din Iarna trădării (Winter Brothers) sunt nevoiţi să se adapteze. Debutul regizorului islandez Hlynur Pálmason i-a adus actorului Elliott Crosset Hove, prezent anul trecut la TIFF, un binemeritat Premiu de interpretare masculină la Festivalul de film de la Locarno.
Experienţa ca profesor de literatură pentru elevi cu probleme comportamentale constituie sursa de inspiraţie primară a lui Matan Yair pentru debutul său în regie cu Eşafodaj (Scaffolding), lansat în secţiunea ACID a Festivalului de la Cannes. Yair are flerul şi curajul de a-l distribui în rolul principal al acestui film neconvenţional despre educaţie pe chiar unul dintre studenţii lui recalcitranţi, carismaticul Asher Lax. Răsturnările de situaţie din viaţa protagonistei din Moştenitoarele (The Heiresses) compun drama unei femei în vârstă, pusă în situaţia de a-şi pierde statutul material privilegiat. În timp ce partenera ei de viaţă îşi ispăşeşte pedeapsa în închisoare, Chela începe un nou capitol plin de provocări, în primul lungmetraj regizat de paraguayanul Marcelo Martinessi, distins cu Premiul FIPRESCI, Premiul Alfred Bauer şi un Urs de Argint pentru interpretare feminină (Ana Brun) la Berlin. După succesul înregistrat cu 10,000 km, premiat cu un Goya pentru debut în 2015, spaniolul Carlos Marques-Marcet revine în Competiţia oficială de la TIFF cu Ancora şi speranţa (Anchor And Hope), o poveste de dragoste inedită care reconstruieşte, cu umor şi multă naturaleţe, ideea de familie, chestionând normele tradiţionale. Tot un triunghi sentimental stă şi la baza primului film al kosovarei Blerta Zequiri, Căsătoria (The Marriage), descris de Cineuropa ca fiind,,unul dintre cele mai impresionante debuturi ale anului’’.
Recompensat cu Premiul publicului la Sundance, Vinovatul (The Guilty) vorbeşte într-o manieră bulversantă despre cum cele mai bune intenţii se pot tranforma într-o formă de abuz. Debutantul danez Gustav Moller reuşeşte imposibilul, ţinîndu-te pe muchia scaunului cu un thriller minimalist filmat în timp real într-un interior unic, cu un personaj care vorbeşte nonstop la telefon. Aceeaşi unitate de timp şi spaţiu se regăseşte şi în Casa (The Home), o dramă claustrofobică despre conflictul unei familii nevoite să respecte dorinţa rudei decedate de a-şi dona trupul neînsufleţit universităţii de medicină. Coregrafia alaiului de personaje şi tirul verbal încrucişat fac din debutul iranianului Asghar Yousefinejad o experienţă profund cinematică. Dispariţia neaşteptată a unui membru al familiei dă tonul unui şir de evenimente nefericite şi răbufniri violente şi în Izbiţi de soartă (Scythe Hitting Stone), debut-dinamită al rusoaicei Anna Kruglova. Deopotrivă cinic şi comic, Mila (Pity) imaginează o lume a oamenilor care nu pot fi fericiţi decât în situaţii nefericite. Recent lansată la Sundance şi demnă de bizareriile Noului Val Grecesc, comedia neagră regizată de Babis Makridis spune povestea unui bărbat dependent de compasiunea altora.
Primele nume confirmate în juriul oficial al Competiţiei TIFF 2018 sunt Dagur Kari, islandezul câştigător al Trofeului Transilvania în 2003 cu Noi albinosul (Noi Albinoi), Stephane Foenkinos, director francez de casting, dar şi regizor şi scenarist al filmului Gelozia, inclus în programul TIFF 2018, Rebecca Lenkiewicz, dramaturg britanic şi co-scenaristă la Ida şi Nesupunere (Disobedience, r. Sebastian Lelio) şi Vlad Ivanov, unul dintre cei mai prolifici actori români ai momentului, cunoscut din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (r. Cristian Mungiu), Câini (r. Bogdan Mirică) şi Un pas în urma serafimilor (r. Daniel Sandu).