Viitorul muncii: o nouă directivă care reglementează munca pe platformele digitale a fost adoptată de Parlamentul European

Platformele de livrare au apărut în România acum mai bine de zece ani şi au vândut livratorilor iluzia independenţei, a fexibilităţii şi, desigur, a antreprenoriatului. Însă, în spatele acestei iluzii se ascunde, de fapt, un job epuizant şi precar ce nu conferă niciun fel de protecţii sociale, unde şeful nu mai e un om, ci un algoritm.

 În ultimii ani au apărut mai multe proteste ale livratorilor atât la nivel internaţional, cât şi naţional prin care protestatarii cereau o reglementare a muncii prin intermediul platformelor digitale, cunoscută sub denumirea de gig economy. 

Economia de tip „gig”

Economia de tip “gig” sau de sharing, în română întâlnită sub denumirea de economie de platformă, este definită ca fiind o piaţă online în care cererea se întâlneşte cu oferta, respectiv furnizorii de servicii, respectiv, freelancerii se întalnesc cu viitorii clienţi. În teorie, ar însemna că munceşti cât vrei, cum vrei şi de unde vrei. Ceea ce sună bine. În realitate, însă, platformele-gigant îşi abuzează subtil pseudo-angajaţii. Zic pseudo-angajaţi deoarece livratorii au stat liber-profesioniști, ca atare  nu beneficiază de protecție socială, „oportunităţiile” de colaborare funcţionând după următorul model de business: cererile de înscriere pe platforme nu sunt operate direct Glovo, Bolt, Tazz, Food Panda sau alt gigant, ci intermediate de o flotă parteneră locală în baza unui PFA sau a unui contract. 

Silviu Popan, doctor în sociologie cu teză în care a cercetat fenomenul de gig economy, scrie într-un articol din DOR, apropo de statutul de liber-profesionit versus angajat al livratorilor, că  „algoritmii funcționează ca o formă subtilă, dar eficientă de autoritate, în care notificările și challenge-urile periodice împing curierii la tot mai multă muncă”. Popan introduce în analiza sa şi termenul gamification. Generic, gamification înseamna oferirea unor directive proactive prin mecanisme de joc, adăugate unor platforme online, care duc la îndeplinirea unor obiective în afaceri. Pentru livratori asta se traduce prin notificări regulate menite să îi atragă să iasă mai mult pe stradă, semnalând un trafic mai mare de comenzi, deci câştiguri mai însemnate sau prin provocări care îi îndemnă să mai livreze un anumit număr de comenzi pentru a încasa un bonus săptămânal, prelungindu-le astfel programul „flexibil” de lucru.

Însă, karma se întoarce. După câţiva ani de dezbateri şi încercări, Parlamentul şi Consilul European au adoptat, în luna aprilie a acestui an, noi norme – conventite în februarie 2024 – care reglementează munca pe platforme. Conform datelor oferite pe site-ul Parlamentului European acestea au fost adpotate  554 voturi pentru, 56 voturi împotrivă și 24 abțineri şi urmăresc să asigure că lucrătorii pe platforme online au un statut profesional corect clasificat și că se iau măsuri împotriva activității independente false. Totodată, acestea reglementează, pentru prima dată în UE, utilizarea algoritmilor la locul de muncă.

Ce reglementări aduce noua directivă

Parlamentul European motiveaza decizia de adoptare a noilor reglementări, raportându-se la evoluţia muncii de platformă în contextul european: 

„Din 2021 s-a constatat că există peste 500 de platforme digitale de muncă active, iar sectorul are peste 28 de milioane de angajați – o cifră care se preconizează că va ajunge la 43 de milioane până în 2025. Platformele digitale de muncă sunt prezente în sectoare economice diverse – acestea se referă fie la activități „la fața locului”, cum ar fi șoferii care transportă persoane sau livrează alimente, fie la activități online, cu servicii precum codificarea datelor și traducere.

În timp ce majoritatea lucrătorilor pe platforme online desfășoară în mod oficial activități independente, aproximativ 5,5 milioane de persoane ar putea fi clasificate în mod eronat drept lucrători independenți.

Prin adoptarea acestei legislații, Parlamentul răspunde așteptărilor cetățenilor privind piețele forței de muncă favorabile incluziunii și inovarea digitală în vederea consolidării economiei sociale și sustenabile, exprimate în propunerile” se arată pe site-ul Parlamentului European.

După cum apar pe site-ul Parlamentului European, printre principalele reglementări preconizate se numără:

• Statutul profesional al lucrătorului care ar urma să aducă prezumţia unui prezumţia unui control de muncă, (spre deosebire de activitatea independentă) care este activată atunci când sunt prezente indicii legate de control și conducere asupra desfășurării muncii. Mai exact, ar clarifica dacă lucrătorii pe platforme sunt independeţi sau angajaţi.
• Noi norme privind gestionarea algoritmică care ar urma să  garanteaze că o persoană care lucrează pe platforme nu poate fi concediată pe baza unei decizii luate de un algoritm sau de un sistem automat de luare a deciziilor. Iar deciziile algoritmulilor vor trebui atent supraheghiate de oameni.
• Transparență și protecția datelor prin introducerea unor norme care protejează mai bine datele lucrătorilor pe platforme. Platformelor digitale de muncă li se va interzice să prelucreze anumite tipuri de date cu caracter personal, cum ar fi datele privind starea emoțională sau psihologică și convingerile personale ale unei persoane.

În legătură cu noua directivă, Elisabetta Gualmini, membră a Parlamentului European declară următoarele: „Prin această directivă, până la 40 de milioane de lucrători pe platforme online din UE vor avea acces la condiții de muncă echitabile. Acest acord istoric le va oferi demnitate, protecție și drepturi. Legea va preveni activității independente false și concurența neloială, va proteja adevărata activitate independentă și va introduce norme inovatoare privind gestionarea algoritmilor. Acest aspect va deveni un punct de referință real la nivel mondial. Sunt mândră să spun: Europa își protejează lucrătorii, modelul social și economia”.

Pentru a fi validată, directiva urmează să fie adoptată, în mod oficial, şi de Consilul European. Ulterior, statele membre UE vor avea la dispoziţie doi ani să integreze reglementările directivei în legistlaţia lor naţională.