Desigur, vizita privată a cancelarului Angela Merkel în oraşul nostru nu este un eveniment obişnuit, chiar dacă Clujul a fost cercetat şi de împăraţi, începând cu cei romani şi terminând cu Franz Josef, iar regi şi preşedinţi de ţară sunt chiar foarte mulţi care au poposit pe aici. În această ordine de idei mă refer şi la prim-ministrul Gerhard Schröder. Acesta, în 2004, a vizitat comuna Ceanu Mare, unde este îngropat tatăl lui. De atunci nimeni din familia lui nu a venit pe acolo, deşi sătenii şi preotul comunei au grijă de mormântul acestui militar. În Adevărul (nr. 6290/2010) se demonstrează convingător această situaţie, inclusiv cu o fotografie a locului de veci, marcat cu o troiţă românească şi două steaguri germane. (Noi, latinii, suntem mai sentimentali. În 1 sau 2 noiembrie 1982 am fost la cimitirul italienilor din Tripoli, ca să mă reculeg, în amintirea celor dragi din familia mea. Acolo, am văzut mulţi italieni veniţi din Peninsulă, care-şi omagiau înaintaşii.)
Mi se pare meritul Rectorului Andrei Marga că a convins-o pe doamna Merkel să vină în oraşul de pe Someş, într-o zi de toamnă memorabilă. Universitatea Babeş-Bolyai a inclus în constelaţia doctorilor honoris causa multe dintre cele mai reprezentative nume ale contemporaneităţii. (Poate-l va determina şi pe ultimul Nobel al literaturii, Mario Vargas Llosa să vină în capitala Transilvaniei pentru a face parte din colegiul academic. Să nu uităm că aici, la 1581, s-a înfiinţat prima instituţie de învăţământ superior de pe teritoriul ţării noastre.) Doamna Merkel face parte din spaţiul cultural german, în care îi includ şi pe austrieci. Aceştia din urmă au contribuit mult în civilizarea zonei intracarpatice. Faptul că UBB a constituit o linie de predare în germană, acum când avem atât de puţini nemţi, onorează universitatea.
Din punct de vedere al afinităţilor, avem mai multe legături cu Franţa, chiar dacă, la pasivul ei am putea înregistra expulzarea unor cetăţeni români de o anumită etnie. Aceasta nu ne împiedică să cultivăm cele mai bune relaţii cu Germania, cel mai important partener economic al României. Germanii ar trebui să nu uite doar momentul 23 August 1944, dar şi împrejurarea că am fost prima ţară socialistă – în afară de URSS, care a stabilit relaţii diplomatice cu RFG. Această situaţie ne-a ridicat în cap întreaga lume comunistă, îndeosebi RDG. Multe lucruri pozitive s-ar putea spune şi despre relaţiile inter-umane. Mii de muncitori români, atât înainte, cât şi după decembrie 1989, au lucrat în Germania în care au fost primiţi cu simpatie de gazde. Constructorii şi silvicultorii noştri au fost consideraţi acolo printre cei mai buni. Apoi, în aceste timpuri, îmbunătăţirea climatului de afaceri din Germania cred că va ameliora şi situaţia economică a ţării noastre. Aportul cultural german la civilizaţia universală este de o valoare inestimabilă. Deşi sunt un admirator al lui Gabriel Garcia Marquez şi Llosa, dar şi a unor prozatori americani moderni, sunt de părere că cel mai bun roman scris după Război este ”Toba de tinichea” semnat de germanul Günter Grass.
Din această perspectivă, să ne bucurăm că avem un Institut de Cultură Germană la Cluj şi aş dori ca mulţi tineri români să se îndrepte înspre ţara doamnei Merkel, deoarece şcoala germană este una excelentă. Pot depune mărturie: un nepot de-al meu şi-a perfecţionat studiile universitare şi şi-a pregătit teza de doctorat la Heidelberg. Urmare şi la aceasta, a putut să ocupe un post de referinţă la o prestigioasă universitate din Vest.
Într-o lume încrâncenată şi plină de neîmpliniri se întâmplă şi lucruri bune, iar prezenţa doamnei cancelar la Cluj, dar şi la Bucureşti (cu prilejul părţii oficiale a vizitei), este cu siguranţă unul dintre acestea.
15.10.2010
Adrian Man
P.S.: La 13 octombrie 2010, Radio România Actualităţi ne-a delectat cu o emisiune, în care a fost prezent cel mai tânăr academician, profesorul Ioan Aurel Pop. Îi mulţumesc domniei sale şi interlocutoarei acestuia pentru bucuria pe care am avut-o toţi cei care am ascultat emisiunea.
