Vlahii (vlașii) din Slovacia: Istorie, cultură și prezență românească în Tatra

Față de valahii gorali din Polonia sau valahii din Moravia cehă, vlașii din Slovacia sunt cu adevărat cei mai uitați valahi din Centrul Europei. Istoria lor se pierde însă în negura vremii din timpurile triburilor nordice ale dacilor. Vlașii se identifică în istoriografia slovacă într-un dualism teoretic privind originea: transhumanță pe aliniamentul Carpaților cu colonizări din secolele IX și X sau autohtonitate, ca și continuatori ai triburilor dace și populația daco-romană. Vlahii reprezintă o comunitate etnică cu rădăcini adânci în Europa de Centrală și de est, în special în zonele montane, rurale și izolate ale Slovaciei. Deși numeroși și adaptați în peisajul multicultural al acestei țări, vlahii sau vlașii cum îi numesc slavii sunt o comunitate relativ mică, dar cu o identitate culturală distinctivă, păstrată prin tradiții, limbaj și obiceiuri străvechi încă din vremea migrațiilor. Vlașii din punct de vedere etnic fac parte din ramura nordică a valahilor nordici, împreună cu valahii gorali, volohii și valașii din Moravia. De-a lungul istoriei, vlașii și-au păstrat limba, tradițiile și identitatea culturală în ciuda asimilării și a influențelor germane-slave. Ei spun celor care-i întreabă că au origini din România.

Termenul „Vlah” a fost folosit de cronicari și documentele medievale în Europa Centrală și de Est pentru a desemna populațiile vorbitoare de limbi romanice, în special dialecte romanice influențate de limba română. În Slovacia, vlahii sau vlașii sunt în principal descendenți ai vechilor triburi dace și a coloniștilor români din perioada medievală și modernă timpurie, dar și a celor care s-au stabilit ulterior, în special în zonele montane și rurale, lucru conformat de istoriografia slovacă destul de indiferentă altfel la acest subiect. Ca urmare, comunitățile vlahe din Slovacia sunt considerate de istoricii slovaci și cehi ca rezultatul migrațiilor din zonele balcanice și din Europa de Est, în perioada medievală, când vlahii s-au stabilit în diverse regiuni montane și rurale pentru practici agricole și păstorit, contribuind la păstrarea specificului cultural în acele zone izolate. Există documente ale regilor Ungariei sau ducilor locali în care se arată o colonizare vlahă în arealul montan. Pentru etnologii slovaci comunitățile vlahe au fost influențate de multiple valuri migratorii, atât din Balcani, cât și din estul și centrul Europei. În Slovacia, aceștia și-au menținut limba și tradițiile românești, influențate de contactul cu populațiile slovace, maghiare, cehe și alte comunități locale. Desigur, vlașii folosesc astăzi în limba slovacă vorbită cu circa 500 de cuvinte din trunchiul lingvistic românesc. În Evul Mediu, teritoriile slovace făceau parte din regatele și ducatelor central-europene, unde oscilau influențe latine și slave. În această perioadă, vlahii au avut un rol important în dezvoltarea comunităților rurale, fiind adesea meseriași, păstori sau comercianți. După epoca comunistă și schimbările politice din Europa de Est, populația vlahă a suferit anumite presiuni, însă și-a menținut identitatea în anumite regiuni, precum cele montane din nordul și estul Slovaciei, unde s-au păstrat unele dialecte și tradiții specifice. Cultura vlahilor din Slovacia include elemente unice, păstrate din continuitate, precum tradițiile folclorice, obiceiurile legate de sărbători și practicile agricole. Dansurile tradiționale, muzica populară și costumele specifice sunt parte integrantă a identității lor culturale, care este asemănătoare cu cele ale românilor din Maramureș și Țara Moților.

Aceste elemente etno-folclorice de azi sunt specific românilor de la munte. Un exemplu semnificativ îl reprezintă festivalurile și evenimentele culturale organizate în comunitățile vlahe, unde sunt prezentate cântece, dansuri și meșteșuguri tradiționale, precum țesutul și ceramic a la Horezu. De asemenea, limba vlahă are un rol important astăzi în menținerea identității, fiind vorbită în familie și în comunitate, deși în ultimele decenii s-a înregistrat o diminuare a utilizării acesteia, în contextul schimbărilor sociale și educaționale moderne. Astăzi, din păcate, populația vlahă din Slovacia este relativ mică, fiind estimată la câteva mii de persoane, majoritatea trăind în zone montane și rurale. Deși nu sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională în statul slovac șa cum se încearcă acum o recunoaștere cu goralii din Polonia, vlahii continuă să păstreze și să promoveze cultura lor, fiind parte integrantă a diversității etnice a țării. Instituțiile culturale slovace sunt sensibile la acest fenomen etno-folcloric și etnografic, iar ONG-urile și comunitățile locale organizează periodic evenimente pentru conservarea limbii și tradițiilor vlahilor. În același timp, în ultimii ani, s-au înregistrat eforturi de documentare și promovare a patrimoniului cultural vlah, pentru a asigura continuitatea acestei identități în fața proceselor de urbanizare și globalizare. Lingviștii slovaci recunosc timid după 1990 că limba vorbită de vlașii din Slovacia face parte din dialectele românești, având influențe și împrumuturi din limba slovacă și alte limbi slavice, reflecție a contactului lingvistic de-a lungul veacurilor.

Vlahii din Slovacia sunt recunoscuți de politicienii slovaci, că reprezintă o comunitate etnică importantă, cu o istorie și o cultură distinctivă, care contribuie la pluralismul etnic și cultural al țării. Cu un trecut marcat de migrații, adaptare și păstrare a tradițiilor, aceștia continuă să fie un exemplu de reziliență și identitate culturală. Menținerea limbii, obiceiurilor și valorilor vlașilor este esențială pentru conservarea diversității în Slovacia și pentru întărirea legăturilor dintre comunitățile etnice ale țării și o relație bună cu România. Comunitățile vlahe au fost studiate de cercetători, atât slovaci, cât și români sau europeni. În literatura științifică, au fost realizate studii despre tradițiile, obiceiurile, limba și istoria acestora. Limba vorbită de vlahii din Slovacia face parte din grupul dialectelor românești, similar cu cele din sudul României, Moldova, Maramureșului sau Dobrogea. În general din zonele arhetipale românești, cunoscutele ”țări”. Deși există diferențe regionale, în general, limba păstrează trăsături ale vechii limbi române. În procesul de păstrare a limbii, vlahii au avut și influențe ale limbii slovace, datorită contactului îndelungat cu populația locală. Astfel, limba vlașilor include anumite împrumuturi lexicale și expresii din limba slovacă sau din alte limbi slave. În comunitățile vlahe, limba română dialectală este în general utilizată în familie și în cadrul comunităților locale. În societate, însă, mulți vorbesc și limba slovacă, mai ales în contextul educației și administrativ. Vlahii din Slovacia vorbesc o formă dialectală a limbii române, adaptată la condițiile și contactele culturale locale. În ciuda asimilării și a influențelor slavice, păstrează un patrimoniu lingvistic specific, ce le menține identitatea culturală. Contribuțiile autorilor principali sunt ale lui Pavel Mišiak și Ľudmila Murgašová, cercetători slovaci care au documentat viața tradițională a comunităților rurale din regiunile montane, inclusiv cele cu prezență vlahă. De asemenea, Vasile Barbu, un etnolog român, a scris despre comunitățile vlahe din Europa Centrală și despre modalitățile de conservare a tradițiilor acestora. Revista ”Etnografia Slovaciei” și alte publicații academic fac referire frecventă la vlași.

Vlahii din Slovacia mai locuiesc azi, în principal în zonele montane și rurale din următoarele localități și regiuni: Regiunea Spiš, în localități precum Spišská Nová Ves și în zonele învecinate, unde s-au stabilit comunități vlahice în special în sate din zona munților Tatra Pișană și în zonele învecinate; în general aproape de Polonia și Zakopane, capitala valahilor gorali. Amintim regiunea Šariš, cu orașele și satele din partea de nord-est a Slovaciei, precum Bardejov și în localități din împrejurimi, unde trăiesc comunități vlahe ce păstrează tradițiile și limba. Totodată Regiunea Čadca și Orava tot la granite cu Polonia și cu valahii gorali. În zonele montane ale regiunii Orava, în satele din jurul orașului Čadca, vlahii au avut o prezență semnificativă. Iar în regiunea orașului Poprad vlașii sunt majoritari. În localități precum Huncovce, la poalele munților Tatra, comunitățile vlahe au menținut tradițiile și limba română mult mai puternic față de alte zone geografice vlașe. Este important de menționat că, deși aceste comunități păstrează diferențe culturale și lingvistice în anumite localități, numărul lor și prezența exactă pot varia în timp, fiind influențate de migrație, urbanizare și asimilare culturală. În plus, nu toate localitățile din aceste regiuni au populație vlahică activă. Sviť este satul cu o comunitate vlahă foarte activă, ce organizează periodic evenimente culturale recunoscute pe plan național. Această regiune are o istorie complexă, fiind influențată de prezența românilor/vlahilor din vechime, care au migrat sau s-au stabilit aici pentru activități agricole și comerciale, conform etnologilor slovaci. Aici, în pitoreștile sate de munte, vlahii au avut întotdeauna un rol important în păstrarea tradițiilor legate de agricultura, paza turmelor și meșteșuguri tradiționale. În aceste zone, elementele culturii vlahe sunt păstrate în iurte, costume și în obiceiurile legate de sărbători.

Populația vlahilor din Slovacia este relativ mică și nu există cifre oficiale precise, deoarece aceștia nu sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională în stat. Estimările variază, dar se crede că numărul lor se situează între câteva sute și câteva mii de persoane. În general, se estimează că în Slovacia trăiesc în jur de 3.000 până la 5.000 de vlahii, majoritatea fiind localizați în zonele montane și rurale din regiunea Spiš, Šariš, Orava și Tatra. Această comunitate etnică păstrează tradițiile și limba , deși în multe locuri numărul lor a scăzut semnificativ în ultimul secol, din cauza urbanizării și asimilării. Majoritatea vlahilor din Slovacia sunt personae religioase și, în mod tradițional, practică biserica ortodoxă sau biserica catolică, în funcție de regiune și de influențele istorice din zona în care trăiesc. Ortodoxia este o parte importantă a comunităților vlahice, în special în regiunea Spiš și în zonele montane din nord-est, urmează credința ortodoxă. Episcopia ortodoxă slovacă depinde de Patriarhia Moscovei și azi. Totuși specificul religios al vlașilor a fost influențat de tradițiile religioase românești, care sunt predominant ortodoxe venite pe filiera Maramureșului istoric. În alte zone geografice, în special în regiunile cu influențe mai mari ale bisericii catolice slovace, unii vlahii practică religia catolică, în special în sate unde influența religiei românești și slovace s-a amestecat.

Deci, nu există o singură afiliere religioasă pentru toți vlahii, dar majoritatea lor păstrează tradiția creștină ortodoxă sau romano-catolică. Tradițiile religioase joacă un rol important în menținerea identității lor culturale și spirituale, fiind uneori un element de coeziune în comunitățile vlahe din Slovacia. Există legături între vlahii din Slovacia și România și în prezent, deși acestea sunt mai mult legate de patrimoniu cultural, identitate și inițiative de păstrare a tradițiilor decât de legături oficiale sau administrative. Vlahii din Slovacia păstrează limba română, în special dialectele lor locale, ceea ce consolidează sentimentul de apartenență la patrimoniul românesc. În anumite situații, aceștia se consideră parte din diaspora românească sau a comunității românești din Europa. Există organizații și asociații românești, precum și grupuri culturale, care organizează evenimente, festivaluri și proiecte de documentare pentru a conserva și promova cultura vlahilor din Slovacia. De exemplu, unele ONG-uri din România și Slovacia colaborează pentru promovarea patrimoniului comun. Prea puțin însă pentru conservarea patrimoniului local. Dar legăturile reciproce sunt totuși firave deoarece situația vlașilor nu este cunoscută în România, iar autoritățile statului român nu fac nimic pentru încurajarea identității vlașilor din Slovacia. Totuși, trăim în era digital și astfel vlahii păstrează legături cu România prin intermediul internetului, social-media și al mijloacelor de comunicare moderne, participând la proiecte culturale, expoziții sau evenimente online. În ultimele decenii, s-au manifestat inițiative pentru recunoașterea și promovarea acestei comunități ca parte a patrimoniului românesc în străinătate, precum și eforturi de a include aceste comunități în proiecte culturale transnaționale. Deși nu există legături formale sau oficiale constante între vlahii din Slovacia și România, diferite proiecte transnaționale și inițiative de păstrare a tradiției contribuie la menținerea acestor legături. În plus, comunitățile vlahe se simt adesea parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și sunt susținute în eforturile de păstrare a identității lor.

Nu există ca în Polonia goralilor – vezi Zakopane – o capitală oficială sau un oraș specific considerat „capitala” vlahilor din Slovacia. Comunitățile vlahe sunt răspândite și isolate, în diferite zone montane și rurale, iar în aceste regiuni nu există o localitate oficial recunoscută ca centru sau capitală a vlahilor. Însă, în unele zone, localități precum Huncovce sau Žakovce din regiunea Spiš au fost importante pentru comunitățile vlahe, fiind considerate centre culturale sau de tradiție pentru aceste comunități, datorită păstrării tradițiilor și limbii lor. În prezent, din păcate, nu sunt cunoscute nume remarcabile de scriitori sau personalități vlahe din Slovacia care să fie foarte cunoscute pe plan internațional sau național. Comunitatea vlahă din Slovacia este, în general, o comunitate mică, păstrătoare de tradiții și cultură populară, dar nu a avut în mod tradițional personalități literare sau publice recunoscute pe scară largă. Totuși, în ultimii ani, unii cercetători, etnografi și antropologi s-au dedicat studiului și documentării patrimoniului lor cultural, iar în rândurile comunității vlahe există persoane care s-au implicat în promovarea și conservarea identității lor.

Trebuie să rămânem recunoscători celor câțiva cercetători, etnografi și autori care s-au ocupat de istoria, cultura și tradițiile vlahilor din Slovacia: Vasile Barbu, Pavel Mišiak, Peter Zajac, Ľudmila Murgašová. De apreciat sunt și încercările Institutului de Etnografie și Etnologie din Slovacia care a publicat cercetări și studii despre tradițiile, obiceiurile și istoria comunităților rural, inclusiv cele ale vlahilor, în diverse publicații și expoziții. Majoritatea acestor cercetări sunt parte din studiile etnografice generale ale regiunilor montane și rurale ale Slovaciei. Comunitățile vlahe din Slovacia rămân în general mai puțin studiate comparativ cu alte comunități etnice, dar cercetătorii din Slovacia și din țările în care trăiesc vlahii (România, Serbia, Ucraina) au realizat studii valoroase despre aceste comunități. De amintit este și studiul „The Cultural Heritage of the Vlachs in Central Europe” din revista ”Etnografia Slovaciei” și Journal of Ethnology and Folklore. Aceste articole explorează obiceiurile, limba și urmele istorice ale comunităților vlahe din regiuni precum Slovacia, Ucraina, Serbia, precum studiul „Vlach Communities in Slovakia: Traditions and Language”, „The Role of Oral Tradition in Preserving Vlach Identity” – studii realizate de cercetătorii slovaci, disponibile în publicațiile institutelor de etnografie din Slovacia. Aceste articole analizează tradițiile orale și muzicale ale vlahilor. Menționez că pe pagina oficială a Institutului de Etnografie și Etnologie din Slovacia se regăsesc articole despre tradițiile rurale și comunitățile de vlahi din Slovacia – https://www.etnografia.sk. Vlahii din Slovacia doresc să cunoască trecutul lor românesc și să păstreze legătura cu limba, cultura și tradițiile românești. Aceasta dorință de conectare cu rădăcinile lor românești este motivată de dorința de a-și conserva identitatea culturală, de a transmite tradițiile mai departe și de a menține legături cu România și comunitățile românești din alte țări. Din partea autorităților române reacțiile și dorința de colaborare sunt la un nivel aproape de zero. Din păcate.

Ionuț Țene