Vocea unui securist la Tiraspol

Colonelul Ivan Mahu, fost ofiter KGB si al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) al Republicii Moldova, si-a dus onoarea in cuibul separatismului, la Tiraspol, unde, la 8 septembrie, in preziua celei de a 20-a aniversari de la infiintarea serviciului secret moldovean, a publicat, pe pagina electronica „RIA Dnestr" (Reghionalnoie Informationnoie Aghenstvo Dnestr), o scrisoare deschisa cu genericul „Actualii conducatori ai SIS sunt tradatori de Patrie". Patriot precum se pretinde, colonelul Mahu nici ca putea gasi un loc mai potrivit unde sa-si publice scrisoarea decat in una dintre oficinele regimului banditesc de peste Nistru.
Intrucat sunt mai mult decat rarisime cazurile in care din cotloanele de altadata ale KGB si ale SIS-ului de astazi razbate cate o voce razleata, nu am considerat lipsita de importanta „patriotica" scrisoarea publicata cu generozitate de separatistii teleghidati si protejati de Moscova.
Plina de aprecieri subiective, insinuari si invective prezentate pe un ton grav, alarmist chiar, scrisoarea fostului ofiter KGB si SIS consuna perfect cu propaganda regimului marioneta implantat de Moscova in partea de rasarit a Republicii Moldova. Dincolo de falsurile si elucubratiile pe care le cuprinde si de apologia pe care o face KGB-ului sovietic, textul cu pricina se doreste a fi un semnal de alarma impotriva „romanizarii" populatiei Republicii Moldova. Destul de incalcita si contradictorie, aceasta scriitura emana aburii toxici ai celei mai crase uri etnice. In plus, Ivan Mahu atribuie obtinerea independentei de stat a Republicii Moldova „nationalistilor". Nationalistilor romani, evident! Nationalistii romani care au vina de a fi provocat valuri-valuri de „plecari" (putin ramanea sa fi spus „deportari" sau „persecutii", caci, pe parcurs, spune: „represiune") ale kaghebistilor sovietici din structura chemata sa vegheze asupra securitatii noului nostru stat. Nationalistii care au incercat sa ne „indeparteze de CSI", patria comuna a domnului Mahu si a prietenilor sai de la Tiraspol!
Sa vedem insa care sunt „ideile-forta" ale semnatarului. Dat fiind ca spatiul rezervat acestui material nu ne permite sa reproducem integral scrisoarea despre care vorbim, o vom reda in mare parte, omitand pasajele care ni s-au parut irelevante. Nu vom comenta sau polemiza nici pe marginea subiectului „revolutiei din 7 aprilie 2009", caci aceasta, ca si „revolutia romana din 1989", tot cu voie de la mai multe imparatii a fost, iar marea imparatie din rasarit, atat de draga lui Ivan Mahu, a avut partea ei de implicare. Si in „revolutie", si in guvernarea federalizatoare sub bagheta ruso-germano-etc., etc. Atata lucru trebuia sa priceapa un „patriot" si un „profesionist" ca Ivan Mahu.
Iata, asadar, ce scrie colonelul Ivan Mahu in oficina separatistilor rusi de la Tiraspol:
„Serviciile secrete actuale din R. Moldova nu au aparut pe loc pustiu.Majoritatea absoluta a ofiterilor, care au muncit in anii 1980 in KGB din Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, au lucrat cinstit si cu demnitate. Recrutarea cadrelor s-a facut la cel mai inalt nivel. Multi din fostii ofiteri ai Moldovei – sute si mii – traiesc si astazi in Republica Moldova. Nimeni nu poate sa spuna ca ei au abuzat de pozitia lor, ca au reprimat pe cineva. (Aici si in continuare sublinierile ne apartin – nota noastra.) Astazi, deasupra noastra atarna greselile lui Beria, dar ce facem noi aici, generatia care a inceput sa lucreze in anii 1980?
In anul 1989, chiar inainte de obtinerea independentei si de crearea noii structuri, au inceput schimbari rapide. Din randurile organelor, a plecat primul val de specialisti de inalta clasa. Ei au fost primii care au prevazut ca in Moldova vor ajunge la putere nationalistii. Din conducerea KGB din Moldova, s-au transferat la Moscova peste 20 de oameni, la Kiev au plecat aproximativ 25. Unii din cei plecati din KGB Moldova au ajuns generali in serviciile secrete – atat de bine erau pregatiti.
La 9 septembrie 1991, KGB a fost transformat in Ministerul Securitatii Nationale. In curand, premierul unionist Mircea Druc l-a desemnat pe functia de ministru pe Fiodor Botnari (Tudor Botnaru – nota red.). Druc stia perfect pe cine desemneaza. Ei se cunosteau de multa vreme, inca din vremea dosarului Ghimpu-Soltoianu. Druc a incercat sa infiltreze ideile nationalismului si ale romanismului in Ministerul Securitatii Nationale. Acesta era si principalul lui obiectiv: sa pregateasca serviciile secrete sa-si respinga propriul obiectiv principal, misiunea de baza: apararea statului. Sa faca in asa fel incat serviciile secrete sa nu poata sa se opuna romanizarii tarii. Dar in acea perioada, colectivul nostru inca ramasese un monolit puternic si, in general, sperantele lui Druc nu s-au bucurat de succes in totalitate.
Lozinca lui Druc „Cemodan-vokzal-Rossia!" („Geamantanul-gara-Rusia!") a jucat un rol important si in ceea ce priveste componenta Ministerului National al Securitatii. Prin formarea noului serviciu secret, s-a declansat al doilea val de plecari. Agentii au inceput sa plece spre armata nationala, in servicii speciale paralele, in societati de securitate pentru banci si alte firme particulare. Dar nici unul dintre ei nu a devenit racket, nu au intrat in structuri criminale: educatia si pregatirea lor erau de cel mai inalt nivel.
Iata de unde as sfatui eu generatia actuala de ofiteri sa ia exemple. Mai ales ca acolo a ramas coloana vertebrala a adevaratilor patrioti: Valeriu Daraban, Ivan Mezunski, Vasile Sarbu, Valeriu Andronic, Victor Leuca, Anatol Furtuna, Nikolai Makarov si altii.
Acestia au si fost oamenii care au tinut piept puternicului atac al serviciilor secrete din state straine, care au vrut sa loveasca Moldova dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Acesti oameni au format un zid contra tendintelor revansarde ale Romaniei".
„Frontul Popular era atunci sub presiune politica. In timpul lui Calmoi, a fost practic lichidata problema cu nationalistii din „gruparea lui Druc", care penetrasera, pur si simplu, organele. Insa si dupa acest moment, in sistem au ramas oameni mereu nemultumiti de functiile lor, de apropierea de CSI si asa mai departe. In 2001, dupa preluarea puterii de catre comunisti, in fata Serviciului de Informatii si Securitate, au fost puse sarcini privind asigurarea securitatii Republicii Moldova, ca stat suveran si independent. In sfarsit, am inteles si noi definitiv de ce ar trebui sa ne ocupam".
„In timpul noului regim, noi, ofiterii de contraspionaj, ne-am confruntat cu o considerabila activizare a misiunilor din partea serviciilor secrete straine pe teritoriul Republicii Moldova, in scopul inducerii asa-numitului scenariu al „revolutiei de catifea". In paralel, s-au agravat masurile speciale care vizau subminarea statalitatii Republicii Moldova, activizarea unionismului. In ceea ce priveste cresterea nivelului de pregatire a activitatii, pentru perfectionarea cadrelor, categoric, un rol important l-a jucat generalul Ursu. El era comandantul care cunostea mediul operational".
„In toamna lui 2009, odata cu schimbarea puterii, in cadrul SIS a inceput o adevarata represiune. Toti cei care lucrasera pana in 2009 la identificarea si subminarea activitatilor subversive ale serviciilor secrete din statele straine pe teritoriul Republicii Moldova au fost retrogradati din functii, trimisi sa lucreze in alte structuri, insa nu pe profil. Erau acuzati de prostie, de lipsa de profesionalism, chiar daca lucrasera zi si noapte. Voi enumera acesti oameni: Valeri Krusilinski, Viaceslav Trubka, Serghei Dulghier, Ghennadi Negara, Adrian Prodan, Gheorghe Balea, Ruslan Turcan, Alexandr Esaulenko, Anatol Moraru, Oleg Samusi.Iar in locul lor au fost adusi oameni loiali tendintelor actuale din serviciile secrete".
„In consecinta, colectivul de profesionisti si de patrioti din institutie a fost erodat in ultimii doi ani mai puternic decat la prabusirea KGB si la formarea serviciilor secrete nationale, din anii cumplitei fervori nationaliste.
Apare intrebarea: poate ca unii au savarsit crime contra tarii lor, contra poporului? Nici vorba, ei au fost alungati numai pentru ca si-au aparat statul!
Iata si concluzia. In ultimii doi ani, romanizarea tarii noastre s-a amplificat mai mult, decat in orice perioada a independentei Moldovei, iar rolul SIS in lupta de rezistenta este mizerabil. In multe functii, lucreaza oameni care au cetatenia altor state. Ziua independentei o sarbatorim cu drapele romanesti. Peste tot in tara, gasesti inscriptii de genul „Moldova este Romania" si „Basarabia – pamant romanesc".
Firmele romanesti au acces la mina de aur a comunicatiilor speciale, la bazele de date ale cetatenilor Republicii Moldova. Are loc o puternica prelucrare pro-romaneasca a tineretului, atat in tara, cat si pe teritoriul Romaniei.
In multe ministere si departamente lucreaza consultanti care sunt cetateni ai tarii vecine. Iar acest lucru este posibil numai pentru ca acum, chiar in SIS, a fost anihilat contraspionajul. Insusi Serviciul de Informatii si Securitate serveste astazi nu statul si Constitutia, ci unor clanuri mafiote si diversilor lideri politici.
Cel mai probabil este faptul ca unii fosti ofiteri KGB, de genul lui Dediu, au obtinut trese de la principalul roman al Republicii Moldova.Astazi, tara noastra si tot poporul moldovenesc sunt agresate zilnic cu strigate si tipete despre apartenenta la „marea natiune romana".
Cu toate ca pe nimeni de dincolo de Prut nu intereseaza opinia poporului moldovenesc. Se pare ca pe acest mal au ajuns la putere prea multe capete cu acelasi suflet. Si pana cand vom putea noi, ofiterii, sa privim in liniste aceasta barbarie, aceasta orgie?
Dupa convingerea mea sincera, comandantii actuali ai SIS sunt tradatorii patriei noastre.
De aceea, in ziua in care se implinesc 20 de ani de la infiintarea serviciului nostru, privind in trecut si cu neliniste uitandu-ma spre viitor, eu fac apel la toti ofiterii care vor sa serveasca fidel Patria lor (si asemenea patrioti si oameni de onoare sunt majoritatea):
Nu cedati, nu renuntati! Ganditi-va: ale cui interese le apara acum sefii vostri si pana cand poporul moldovenesc va mai tolera aceasta agresiune asupra lui?
Va indemn sa va uniti si sa va dati demisia din toate functiile din cadrul SIS! Si atunci poate ca, nu la jubileu, ne vom intalni la urmatoarea aniversare cu mandrie fata de serviciul nostru, pentru tara noastra, cu convingerea ca noi ne indeplinim misiunea in fata statului si a poporului moldovenesc. La urma urmelor, daca nu o facem, noi, atunci cine o va face?
Am onoarea!".
Da! Onoarea fostului ofiter KGB si SIS, Ivan Mahu, nu putea fi intreaga decat exclamata din barlogul separatismului transnistrean.
Chestiunea eficientei si „patriotismului" cadrelor SIS nu face, decat cu rare exceptii, dupa cum spuneam, obiectul dezbaterilor publice de la noi. Dar merita, pentru ca subiectul este, intr-o societate care nu a cunoscut lustratia, de milioane. Secretul eliberarii Republicii Moldova de balastul sovietic sta anume aici, in zona gradului de prezenta si implicare, de regula nefasta, a armatei de lucratori ai „frontului invizibil" in viata noastra publica, iar alteori si in cea privata.
Hipertendentiosul excurs in istoria SIS, facut de batranul colonel KGB, Ivan Mahu, sufera, observam, de grave si voite omisiuni. Nu ni se spune, bunaoara, nimic despre perioada in care SIS a fost condus de catre falnicul director Valeriu Pasat, cel devotat trup si suflet (sau suflet si trup) colonelului Vladimir (Nicolai Vasilievici Cantarean), tot el mitropolit al „intregii Moldove". Nici despre biroul Serviciului Federal de Informatii al Rusiei (FSB) deschis pe langa SIS la cererea si cu participarea nemijlocita a conducatorului sau, generalul FSB, Nikolai Patrusev, cel distins cu „Ordinul Stefan cel Mare", probabil, pentru meritul de a fi superiorul pe linie de serviciu al banditului Igor Smirnov. Nici despre separatism ca pericol real si major pentru integritatea, suveranitatea si independenta Republicii Moldova. Nici despre Centrul de spionaj „Balcani" (Balkanski Tentr), mutat de la Sofia la Chisinau cu doi ani inaintea aderarii Bulgariei la NATO.
Deformat iremediabil de trecutul sau de kaghebist sovietic, colonelul Ivan Mahu se straduieste sa reduca toate riscurile si amenintarile la adresa securitatii Republicii Moldova la dificila si sensibila chestiune identitara a populatiei majoritare si sa arate cu degetul intr-o singura directie, spre Bucuresti, ca si pe timpul sovietic, cand sectia a V-a (numita si 5Z) a KGB combatea adanc si cu oaresice succes doua „fenomene negative": „fanatismul religios" si „nationalismul romanesc".
Reflexul de kaghebist determina si recursul la fals. De exemplu, lozinca provocatoare „Cemodan, vokzal, Rossia", lansata, se stie, chiar de KGB in Tarile Baltice, Ucraina si Republica Moldova in perioada avantului miscarilor de emancipare de sub tutela Moscovei, ne este prezentata de drept „lozinca lui Druc". Pai, cum altfel daca „raul" trebuie sa fie personificat. KGB-ul s-a hranit intotdeauna cu denunturi, autodenunturi si depozitii, de regula, false si absurde. Si ce fel de denunt este acela daca nu cuprinde nume concrete? „Dusmanul intern" trebuie identificat de fiecare data cu precizie, altfel ce rost si justificare mai poate avea efortul securistic sustinut al unor inadecvati la realitatile istorice in schimbare, inadecvati care nu au avut alta familie decat KGB-ul si alta patrie decat URSS-ul.
Un lucru bun totusi exista in scrisoarea colonelului Ivan Mahu. Acesta ne da o lista, nici pe departe completa, a „adevaratilor patrioti" din SIS, pe care, fara sa vrea, ni-i prezinta ca pe „ultimii mohicani" ai KGB-ului sovietic. Poporul merita, bineinteles, sa-si cunoasca eroii. Pomelnicul colonelului Mahu e scurt, dar valoarea lui e mare. Chiar face sa revenim la aceasta lista alba a securistilor „patrioti", care nu se amesteca – Doamne fereste! – cu lista, neagra, evident, a securistilor „tradatori ai patriei noastre", cum nu se amesteca lumina cu intunericul: Valeriu Daraban, Ivan Mezunski, Vasile Sarbu, Valeriu Andronic, Victor Leuca, Anatol Furtuna, Nikolai Makarov si altii, carora li se adauga nume sonore de patrioti ca Valeri Krusilinski, Viaceslav Trubka, Serghei Dulghier, Ghennadi Negara, Adrian Prodan, Gheorghe Balea, Ruslan Turcan, Alexandr Esaulenko, Anatol Moraru, Oleg Samusi. O lista demna de viitorul Panteon al Patriei! De aceea este de mirare ca Ivan Mahu indeamna toata aceasta lamura a Securitatii sa-si prezinte patriotic demisia.
Ce pacat ca batranul colonel KGB nu da si alte liste, cum ar fi, la o adica, cele ale securistilor din politica, diplomatia, cultura, publicistica, biserica si economia moldoveneasca! Uite aici sa vedeti dumneavoastra „coloana vertebrala" a „adevaratilor patrioti"! Pacat si iar pacat. Poate ca data viitoare, cand se mai milostiveste banditul Smirnov si ofera spatiu in fituicile si portalurile lui propagandistice de la Tiraspol pentru oamenii din rezerva KGB-ului de la Chisinau.
Nu de alta, dar, pana la o asemenea eventuala ocazie, lumea ar putea starui in ideea si impresia ca numele adevarat al Patriei noastre scumpe este, in cel mai bun caz, Republica Securista Moldova sau, in cel mai rau, dar totusi posibil, caz, Republica fostului KGB.
Post-scriptum: "RIA Dnestr", care a publicat scrisoarea lui Ivan Mahu, este o agentie de stiri infiintata la 13 iulie 2009 si condusa de Roman Konopliov, fost conducator al Partidului National Bolsevic din Rusia si unul dintre principalii ideologi ai separatismului transnistrean. A facut parte din miscarea „Rossi" (Rusii). Adept al unor idei sovine, ultraradicale, xenofobe si extremiste, Konopliov figureaza, din aprilie 2006, in Lista oficiala a extremistilor din Federatia Rusa, motiv pentru care s-a stabilit la Tiraspol, fiindu-i acordata „cetatenia RMN". A fost redactor al portalului „Pridnestrovie: Nationalnaia politika" si sef al sectiei politice a saptamanalului „Destrovski kurier" de la Tiraspol. A infiintat si a condus o perioada agentia de stiri „Lenta PMR", dupa care a fost redactor-sef al ziarului „Russki Prorav" din Transnistria. Se numara printre sustinatorii lui Igor Smirnov, pe care il considera „un Fidel Castro al Transnistriei".
http://cubreacov.files.wordpress.com
Colonelul Ivan Mahu, fost ofiter KGB si al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) al Republicii Moldova, si-a dus onoarea in cuibul separatismului, la Tiraspol, unde, la 8 septembrie, in preziua celei de a 20-a aniversari de la infiintarea serviciului secret moldovean, a publicat, pe pagina electronica „RIA Dnestr" (Reghionalnoie Informationnoie Aghenstvo Dnestr), o scrisoare deschisa cu genericul „Actualii conducatori ai SIS sunt tradatori de Patrie". Patriot precum se pretinde, colonelul Mahu nici ca putea gasi un loc mai potrivit unde sa-si publice scrisoarea decat in una dintre oficinele regimului banditesc de peste Nistru.
Intrucat sunt mai mult decat rarisime cazurile in care din cotloanele de altadata ale KGB si ale SIS-ului de astazi razbate cate o voce razleata, nu am considerat lipsita de importanta „patriotica" scrisoarea publicata cu generozitate de separatistii teleghidati si protejati de Moscova.
Plina de aprecieri subiective, insinuari si invective prezentate pe un ton grav, alarmist chiar, scrisoarea fostului ofiter KGB si SIS consuna perfect cu propaganda regimului marioneta implantat de Moscova in partea de rasarit a Republicii Moldova. Dincolo de falsurile si elucubratiile pe care le cuprinde si de apologia pe care o face KGB-ului sovietic, textul cu pricina se doreste a fi un semnal de alarma impotriva „romanizarii" populatiei Republicii Moldova. Destul de incalcita si contradictorie, aceasta scriitura emana aburii toxici ai celei mai crase uri etnice. In plus, Ivan Mahu atribuie obtinerea independentei de stat a Republicii Moldova „nationalistilor". Nationalistilor romani, evident! Nationalistii romani care au vina de a fi provocat valuri-valuri de „plecari" (putin ramanea sa fi spus „deportari" sau „persecutii", caci, pe parcurs, spune: „represiune") ale kaghebistilor sovietici din structura chemata sa vegheze asupra securitatii noului nostru stat. Nationalistii care au incercat sa ne „indeparteze de CSI", patria comuna a domnului Mahu si a prietenilor sai de la Tiraspol!
Sa vedem insa care sunt „ideile-forta" ale semnatarului. Dat fiind ca spatiul rezervat acestui material nu ne permite sa reproducem integral scrisoarea despre care vorbim, o vom reda in mare parte, omitand pasajele care ni s-au parut irelevante. Nu vom comenta sau polemiza nici pe marginea subiectului „revolutiei din 7 aprilie 2009", caci aceasta, ca si „revolutia romana din 1989", tot cu voie de la mai multe imparatii a fost, iar marea imparatie din rasarit, atat de draga lui Ivan Mahu, a avut partea ei de implicare. Si in „revolutie", si in guvernarea federalizatoare sub bagheta ruso-germano-etc., etc. Atata lucru trebuia sa priceapa un „patriot" si un „profesionist" ca Ivan Mahu.
Iata, asadar, ce scrie colonelul Ivan Mahu in oficina separatistilor rusi de la Tiraspol:
„Serviciile secrete actuale din R. Moldova nu au aparut pe loc pustiu.Majoritatea absoluta a ofiterilor, care au muncit in anii 1980 in KGB din Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, au lucrat cinstit si cu demnitate. Recrutarea cadrelor s-a facut la cel mai inalt nivel. Multi din fostii ofiteri ai Moldovei – sute si mii – traiesc si astazi in Republica Moldova. Nimeni nu poate sa spuna ca ei au abuzat de pozitia lor, ca au reprimat pe cineva. (Aici si in continuare sublinierile ne apartin – nota noastra.) Astazi, deasupra noastra atarna greselile lui Beria, dar ce facem noi aici, generatia care a inceput sa lucreze in anii 1980?
In anul 1989, chiar inainte de obtinerea independentei si de crearea noii structuri, au inceput schimbari rapide. Din randurile organelor, a plecat primul val de specialisti de inalta clasa. Ei au fost primii care au prevazut ca in Moldova vor ajunge la putere nationalistii. Din conducerea KGB din Moldova, s-au transferat la Moscova peste 20 de oameni, la Kiev au plecat aproximativ 25. Unii din cei plecati din KGB Moldova au ajuns generali in serviciile secrete – atat de bine erau pregatiti.
La 9 septembrie 1991, KGB a fost transformat in Ministerul Securitatii Nationale. In curand, premierul unionist Mircea Druc l-a desemnat pe functia de ministru pe Fiodor Botnari (Tudor Botnaru – nota red.). Druc stia perfect pe cine desemneaza. Ei se cunosteau de multa vreme, inca din vremea dosarului Ghimpu-Soltoianu. Druc a incercat sa infiltreze ideile nationalismului si ale romanismului in Ministerul Securitatii Nationale. Acesta era si principalul lui obiectiv: sa pregateasca serviciile secrete sa-si respinga propriul obiectiv principal, misiunea de baza: apararea statului. Sa faca in asa fel incat serviciile secrete sa nu poata sa se opuna romanizarii tarii. Dar in acea perioada, colectivul nostru inca ramasese un monolit puternic si, in general, sperantele lui Druc nu s-au bucurat de succes in totalitate.
Lozinca lui Druc „Cemodan-vokzal-Rossia!" („Geamantanul-gara-Rusia!") a jucat un rol important si in ceea ce priveste componenta Ministerului National al Securitatii. Prin formarea noului serviciu secret, s-a declansat al doilea val de plecari. Agentii au inceput sa plece spre armata nationala, in servicii speciale paralele, in societati de securitate pentru banci si alte firme particulare. Dar nici unul dintre ei nu a devenit racket, nu au intrat in structuri criminale: educatia si pregatirea lor erau de cel mai inalt nivel.
Iata de unde as sfatui eu generatia actuala de ofiteri sa ia exemple. Mai ales ca acolo a ramas coloana vertebrala a adevaratilor patrioti: Valeriu Daraban, Ivan Mezunski, Vasile Sarbu, Valeriu Andronic, Victor Leuca, Anatol Furtuna, Nikolai Makarov si altii.
Acestia au si fost oamenii care au tinut piept puternicului atac al serviciilor secrete din state straine, care au vrut sa loveasca Moldova dupa prabusirea Uniunii Sovietice. Acesti oameni au format un zid contra tendintelor revansarde ale Romaniei".
„Frontul Popular era atunci sub presiune politica. In timpul lui Calmoi, a fost practic lichidata problema cu nationalistii din „gruparea lui Druc", care penetrasera, pur si simplu, organele. Insa si dupa acest moment, in sistem au ramas oameni mereu nemultumiti de functiile lor, de apropierea de CSI si asa mai departe. In 2001, dupa preluarea puterii de catre comunisti, in fata Serviciului de Informatii si Securitate, au fost puse sarcini privind asigurarea securitatii Republicii Moldova, ca stat suveran si independent. In sfarsit, am inteles si noi definitiv de ce ar trebui sa ne ocupam".
„In timpul noului regim, noi, ofiterii de contraspionaj, ne-am confruntat cu o considerabila activizare a misiunilor din partea serviciilor secrete straine pe teritoriul Republicii Moldova, in scopul inducerii asa-numitului scenariu al „revolutiei de catifea". In paralel, s-au agravat masurile speciale care vizau subminarea statalitatii Republicii Moldova, activizarea unionismului. In ceea ce priveste cresterea nivelului de pregatire a activitatii, pentru perfectionarea cadrelor, categoric, un rol important l-a jucat generalul Ursu. El era comandantul care cunostea mediul operational".
„In toamna lui 2009, odata cu schimbarea puterii, in cadrul SIS a inceput o adevarata represiune. Toti cei care lucrasera pana in 2009 la identificarea si subminarea activitatilor subversive ale serviciilor secrete din statele straine pe teritoriul Republicii Moldova au fost retrogradati din functii, trimisi sa lucreze in alte structuri, insa nu pe profil. Erau acuzati de prostie, de lipsa de profesionalism, chiar daca lucrasera zi si noapte. Voi enumera acesti oameni: Valeri Krusilinski, Viaceslav Trubka, Serghei Dulghier, Ghennadi Negara, Adrian Prodan, Gheorghe Balea, Ruslan Turcan, Alexandr Esaulenko, Anatol Moraru, Oleg Samusi.Iar in locul lor au fost adusi oameni loiali tendintelor actuale din serviciile secrete".
„In consecinta, colectivul de profesionisti si de patrioti din institutie a fost erodat in ultimii doi ani mai puternic decat la prabusirea KGB si la formarea serviciilor secrete nationale, din anii cumplitei fervori nationaliste.
Apare intrebarea: poate ca unii au savarsit crime contra tarii lor, contra poporului? Nici vorba, ei au fost alungati numai pentru ca si-au aparat statul!
Iata si concluzia. In ultimii doi ani, romanizarea tarii noastre s-a amplificat mai mult, decat in orice perioada a independentei Moldovei, iar rolul SIS in lupta de rezistenta este mizerabil. In multe functii, lucreaza oameni care au cetatenia altor state. Ziua independentei o sarbatorim cu drapele romanesti. Peste tot in tara, gasesti inscriptii de genul „Moldova este Romania" si „Basarabia – pamant romanesc".
Firmele romanesti au acces la mina de aur a comunicatiilor speciale, la bazele de date ale cetatenilor Republicii Moldova. Are loc o puternica prelucrare pro-romaneasca a tineretului, atat in tara, cat si pe teritoriul Romaniei.
In multe ministere si departamente lucreaza consultanti care sunt cetateni ai tarii vecine. Iar acest lucru este posibil numai pentru ca acum, chiar in SIS, a fost anihilat contraspionajul. Insusi Serviciul de Informatii si Securitate serveste astazi nu statul si Constitutia, ci unor clanuri mafiote si diversilor lideri politici.
Cel mai probabil este faptul ca unii fosti ofiteri KGB, de genul lui Dediu, au obtinut trese de la principalul roman al Republicii Moldova.Astazi, tara noastra si tot poporul moldovenesc sunt agresate zilnic cu strigate si tipete despre apartenenta la „marea natiune romana".
Cu toate ca pe nimeni de dincolo de Prut nu intereseaza opinia poporului moldovenesc. Se pare ca pe acest mal au ajuns la putere prea multe capete cu acelasi suflet. Si pana cand vom putea noi, ofiterii, sa privim in liniste aceasta barbarie, aceasta orgie?
Dupa convingerea mea sincera, comandantii actuali ai SIS sunt tradatorii patriei noastre.
De aceea, in ziua in care se implinesc 20 de ani de la infiintarea serviciului nostru, privind in trecut si cu neliniste uitandu-ma spre viitor, eu fac apel la toti ofiterii care vor sa serveasca fidel Patria lor (si asemenea patrioti si oameni de onoare sunt majoritatea):
Nu cedati, nu renuntati! Ganditi-va: ale cui interese le apara acum sefii vostri si pana cand poporul moldovenesc va mai tolera aceasta agresiune asupra lui?
Va indemn sa va uniti si sa va dati demisia din toate functiile din cadrul SIS! Si atunci poate ca, nu la jubileu, ne vom intalni la urmatoarea aniversare cu mandrie fata de serviciul nostru, pentru tara noastra, cu convingerea ca noi ne indeplinim misiunea in fata statului si a poporului moldovenesc. La urma urmelor, daca nu o facem, noi, atunci cine o va face?
Am onoarea!".
Da! Onoarea fostului ofiter KGB si SIS, Ivan Mahu, nu putea fi intreaga decat exclamata din barlogul separatismului transnistrean.
Chestiunea eficientei si „patriotismului" cadrelor SIS nu face, decat cu rare exceptii, dupa cum spuneam, obiectul dezbaterilor publice de la noi. Dar merita, pentru ca subiectul este, intr-o societate care nu a cunoscut lustratia, de milioane. Secretul eliberarii Republicii Moldova de balastul sovietic sta anume aici, in zona gradului de prezenta si implicare, de regula nefasta, a armatei de lucratori ai „frontului invizibil" in viata noastra publica, iar alteori si in cea privata.
Hipertendentiosul excurs in istoria SIS, facut de batranul colonel KGB, Ivan Mahu, sufera, observam, de grave si voite omisiuni. Nu ni se spune, bunaoara, nimic despre perioada in care SIS a fost condus de catre falnicul director Valeriu Pasat, cel devotat trup si suflet (sau suflet si trup) colonelului Vladimir (Nicolai Vasilievici Cantarean), tot el mitropolit al „intregii Moldove". Nici despre biroul Serviciului Federal de Informatii al Rusiei (FSB) deschis pe langa SIS la cererea si cu participarea nemijlocita a conducatorului sau, generalul FSB, Nikolai Patrusev, cel distins cu „Ordinul Stefan cel Mare", probabil, pentru meritul de a fi superiorul pe linie de serviciu al banditului Igor Smirnov. Nici despre separatism ca pericol real si major pentru integritatea, suveranitatea si independenta Republicii Moldova. Nici despre Centrul de spionaj „Balcani" (Balkanski Tentr), mutat de la Sofia la Chisinau cu doi ani inaintea aderarii Bulgariei la NATO.
Deformat iremediabil de trecutul sau de kaghebist sovietic, colonelul Ivan Mahu se straduieste sa reduca toate riscurile si amenintarile la adresa securitatii Republicii Moldova la dificila si sensibila chestiune identitara a populatiei majoritare si sa arate cu degetul intr-o singura directie, spre Bucuresti, ca si pe timpul sovietic, cand sectia a V-a (numita si 5Z) a KGB combatea adanc si cu oaresice succes doua „fenomene negative": „fanatismul religios" si „nationalismul romanesc".
Reflexul de kaghebist determina si recursul la fals. De exemplu, lozinca provocatoare „Cemodan, vokzal, Rossia", lansata, se stie, chiar de KGB in Tarile Baltice, Ucraina si Republica Moldova in perioada avantului miscarilor de emancipare de sub tutela Moscovei, ne este prezentata de drept „lozinca lui Druc". Pai, cum altfel daca „raul" trebuie sa fie personificat. KGB-ul s-a hranit intotdeauna cu denunturi, autodenunturi si depozitii, de regula, false si absurde. Si ce fel de denunt este acela daca nu cuprinde nume concrete? „Dusmanul intern" trebuie identificat de fiecare data cu precizie, altfel ce rost si justificare mai poate avea efortul securistic sustinut al unor inadecvati la realitatile istorice in schimbare, inadecvati care nu au avut alta familie decat KGB-ul si alta patrie decat URSS-ul.
Un lucru bun totusi exista in scrisoarea colonelului Ivan Mahu. Acesta ne da o lista, nici pe departe completa, a „adevaratilor patrioti" din SIS, pe care, fara sa vrea, ni-i prezinta ca pe „ultimii mohicani" ai KGB-ului sovietic. Poporul merita, bineinteles, sa-si cunoasca eroii. Pomelnicul colonelului Mahu e scurt, dar valoarea lui e mare. Chiar face sa revenim la aceasta lista alba a securistilor „patrioti", care nu se amesteca – Doamne fereste! – cu lista, neagra, evident, a securistilor „tradatori ai patriei noastre", cum nu se amesteca lumina cu intunericul: Valeriu Daraban, Ivan Mezunski, Vasile Sarbu, Valeriu Andronic, Victor Leuca, Anatol Furtuna, Nikolai Makarov si altii, carora li se adauga nume sonore de patrioti ca Valeri Krusilinski, Viaceslav Trubka, Serghei Dulghier, Ghennadi Negara, Adrian Prodan, Gheorghe Balea, Ruslan Turcan, Alexandr Esaulenko, Anatol Moraru, Oleg Samusi. O lista demna de viitorul Panteon al Patriei! De aceea este de mirare ca Ivan Mahu indeamna toata aceasta lamura a Securitatii sa-si prezinte patriotic demisia.
Ce pacat ca batranul colonel KGB nu da si alte liste, cum ar fi, la o adica, cele ale securistilor din politica, diplomatia, cultura, publicistica, biserica si economia moldoveneasca! Uite aici sa vedeti dumneavoastra „coloana vertebrala" a „adevaratilor patrioti"! Pacat si iar pacat. Poate ca data viitoare, cand se mai milostiveste banditul Smirnov si ofera spatiu in fituicile si portalurile lui propagandistice de la Tiraspol pentru oamenii din rezerva KGB-ului de la Chisinau.
Nu de alta, dar, pana la o asemenea eventuala ocazie, lumea ar putea starui in ideea si impresia ca numele adevarat al Patriei noastre scumpe este, in cel mai bun caz, Republica Securista Moldova sau, in cel mai rau, dar totusi posibil, caz, Republica fostului KGB.
Post-scriptum: "RIA Dnestr", care a publicat scrisoarea lui Ivan Mahu, este o agentie de stiri infiintata la 13 iulie 2009 si condusa de Roman Konopliov, fost conducator al Partidului National Bolsevic din Rusia si unul dintre principalii ideologi ai separatismului transnistrean. A facut parte din miscarea „Rossi" (Rusii). Adept al unor idei sovine, ultraradicale, xenofobe si extremiste, Konopliov figureaza, din aprilie 2006, in Lista oficiala a extremistilor din Federatia Rusa, motiv pentru care s-a stabilit la Tiraspol, fiindu-i acordata „cetatenia RMN". A fost redactor al portalului „Pridnestrovie: Nationalnaia politika" si sef al sectiei politice a saptamanalului „Destrovski kurier" de la Tiraspol. A infiintat si a condus o perioada agentia de stiri „Lenta PMR", dupa care a fost redactor-sef al ziarului „Russki Prorav" din Transnistria. Se numara printre sustinatorii lui Igor Smirnov, pe care il considera „un Fidel Castro al Transnistriei".

Vlad Cubreacov

http://cubreacov.files.wordpress.com