Opinie scrisă de jurnalistul Patrick André de Hillerin în libertatea.ro:
Domnule președinte Klaus Iohannis, Măria Ta, îmi pare rău că încerc să vă cobor cu picioroangele din norii supremi ai Olimpului și, mai ales, ai Neptunului (vilă), pe acest pământ unde și noi, din întâmplare, încercăm să trăim.
N-aș fi făcut-o dacă nu v-aș fi văzut foarte supărat.
Ați ieșit la televizor, acum trei zile, erați bronzat și nu prea. Se vede că SPP-ul nu-și face treaba. Adică… Să reușească să alunge norii de deasupra plajei de-abia în singura zi în care, în ultimele săptămâni, v-ați dus la serviciu? Serios? Păi, ăștia sunt profesioniști? Eu aș da cu ei de capota mașinii, de parcă ar fi un palton. Păi, se poate?
Bine, eu nu sunt, mon président, în poziția Măriei Tale. Eu nu-mi permit să mă bronzez nici măcar parțial. Nu e anul meu cel mai bun, aia e. Nu asta e problema. Nu-mi permit să lipsesc de la lucru nici măcar o zi. Dacă mă îmbolnăvesc seara, trebuie să mă vindec până în zori, că am dead-line-uri. Dacă (se mai întâmplă) mă îmbăt, Măria Ta, e nasol. Trebuie să înghit moare și Alka Seltzer cu găleata și pumnul. Pentru că, dacă nu-mi respect dead-line-urile, nu mai plătesc, în ziua aia, impozite la stat.
Iar dacă nu muncesc și, implicit, nu plătesc impozite la stat, că n-am din ce, nu mai sunt bani pentru plata salariilor unor nesimțiți care stau mai mult pe pârtii și pe plaje, decât acolo unde ar trebui să fie. N-o luați personal, nu despre Măria Voastră e vorba. Ci despre sepepiștii care vă însoțesc. Păi, de aia ne spetim noi, zi de zi? Pentru ca sepepiștii președintelui să stea la plajă vara și pe pârtie iarna, cât e mandatul de lung?
Oricum, m-am bucurat, serenisime, că v-am văzut la televizor, acum câteva zile. Probabil că ați fi vrut să aveți o reacție rapidă după decizia CCR care a șters pe jos cu referendumul Înălțimii Voastre, dar nu v-a lăsat anturajul. E clar că v-ați angajat un scriitor de discursuri mai lent decât Domnia Voastră. Bine, dacă asta e posibil. Dar mie îmi place stilul Fantasy, am crescut cu SF-uri.
Știți, Mărite Doamne, ce mă întreb, totuși? Nu, de unde să știți? Doar nu-mi ascultă cineva telefoanele, nu-mi interceptează nimeni mesajele, nu încearcă nimeni să-mi intre neautorizat în computerul imac-ul xxxxxx (GDPR, că altfel vi-l ziceam, jur).
Deci, scuzați divagația, cine v-a smuls cu forța slipul, l-a înlocuit cu un băț de lemn, băgat acolo unde face tanga cute frumoase, v-a acoperit cu armura aia de croială nemțească (bine, doar fusta vă mai lipsește ca să fiți un lider de talia doamnei Merkel) și v-a suflat în cască asta: “Parlamentul nu va mai putea niciodată să legifereze amnistia și grațierea corupților, pentru că ar încălca flagrant voința poporului, exprimată categoric și în mod democratic la referendum”.
Când (fac pariu că nu durează mult) ajungeți din nou pe plaja vilei din Neptun, rugați-l pe cel mai apropiat sepepist să vă scoată bățul ăla din dos, că se pare că a fost prea riguros/nemțește înfipt și v-a afectat gândirea. E doar o părere, dar așa pare. Poate, nefiind atât de înțepat, veți vedea lucrurile mai democratic și mai constituțional.
Parlamentul, mon président, legiferează ce vrea el. Nu ce vreți dumneavoastră, și nici ce vrea 30% din popor. Voința poporului, Majestate, se exprimă din patru în patru ani, în ceea ce privește Parlamentul. Voința poporului, Sire, durează, așadar, patru ani.
În plus, Doamne, mai avem și o Constituție. Așa cum e ea, e singura pe care o avem. Constituția nu e lipitoare pe care putem să rugăm un nepriceput să se pișe ca să ne cadă de pe corp, ci este, îmi pare rău să vă rup din integramele de pe plajă, legea fundamentală a unei țări. Chiar și a uneia ca a noastră.
Iar de Constituție nu se poate apăra nimeni, oricâte straturi de creme cu factor mare de protecție i-ar întinge sepepistul pe organism.
Așadar, Luminate, Constituția spune că Parlamentul legiferează. Ce vrea el. Când vrea el. Voința populară, oricât de categorică, îl schimbă pe Parlament ăsta la fiecare patru ani. Dacă vrea să-l schimbe. Oricum, până la schimbarea Parlamentului actual, Sire, mai este un an și jumătate. Câte plaje de vizitat, cât timp să completați rebusurile din Constituție…
Vorba domnului Vochină, pe vremuri: “Unde vă grăbeați așa, domnule președinte?”.
Sursa: Libertatea
