Text scris de Marina Almășan în femeiede10.ro:
Motto : “Când stăpânești respectul și diciplina de sine, atunci vei deține adevărata putere!” ( Napoleon Bonaparte)
…Am aflat de Campania sindicatului puternic din care fac parte : # vrem respect în tvr.
Mărturisesc că emisiunea pe care o semnez, de ceva ani, m-a deformat profesional : am ajuns să mă bucur ori de câte ori întâlnesc oameni de bună credință care fac ceva pentru semenii lor. La emisiune îi numesc “de 10” și îi transform în subiecte. În viața de zi cu zi, doar îi admir și mă bucur că există. Ieri am trăit din nou acest sentiment.
Campania MEDIASIND mi-a trezit o mulțime de gânduri și judecăți interioare. Obișnuiesc des să port dialoguri cu mine însămi : nu întotdeauna cădem de acord, de data aceasta însă am gândit la fel : și eu, și Eu-l meu. A dori respect , în orice loc în care te afli, face parte din firescul lucrurilor. De fapt, nici n-ar trebui să vrei acest lucru : el reprezintă un drept al tău – probabil că există si legi care-l stipulează, într-un alt veșmânt de cuvinte : în plus, face parte din normalitatea unei societăți civilizate , să lucrezi într-un loc in care, dacă-ți faci datoria, să fii respectat. Și de către subalterni, și de către egalii tăi, dar mai ales de către șefi. Am punctat “mai ales de către șefi”, pentru că, în mod firesc, dacă ești un om de caracter, cu suflet nobil, pe cât de sus te vei afla, pe atât de frumos ar trebui să te porți cu cei de jos, cei pe care te sprijini, de fapt.
Am un proverb la care țin foarte mult și care mi s-a verificat în practică, în nenumărate rânduri : “Cu cât se suie maimuța mai sus în copac, cu atât mai urât i se vede fundul”. Din păcate, ăștia-s oamenii din jurul nostru : ajung în funcții de conducere ( rar de tot, după merit) și uită de unde au plecat. Cei care, odinioară le erau egali – mulți dintre ei rămânându-le în continuare superiori, din punct de vedere valoric – devin brusc slugi, ce pot fi ( și sunt) călcate în picioare. Starea de lucruri a prezentului și nesfârșitul haos mioritic alimentează această stare de lucruri în nenumărate instituții. Ale Statului sau nu. Dar la “privați” nu vreau să mă refer : acolo funcționează regula de necontestat : “ te plătesc din banii mei, faci ce-ți spun” . Și în niciun caz, valorile nu sunt terfelite : un patron știe cel mai bine că un om valoros trebuie mângâiat pe creștet cu orice ocazie, pentru că dinspre el îi vin zerourile din conturi.
În instituțiile statului însă, lucrurile stau taman pe dos : cu cât ești mai valoros, devii, se pare, mai incomod. Devii un potențial pericol pentru superiorii tăi. Iar dacă ești și vocal, pe deasupra, le încurci rău de tot socotelile. De aceea, respectul pentru valoarea ta se transformă, în cele mai multe cazuri, intr-o prigoană, într-o “îndepărtare” care ignoră faptul că un om valoros cu adevărat, nu va fi niciodată un pericol pentru “ciolanul puterii”. Din simplul motiv că el are alte…valori. În asta constă, de fapt, însăși valoarea lui.
Descoperim, în jurul nostru, sau în fruntea noastră, șefi care-și umilesc subordonații semănând între ei teroare, șefi care se înconjoară de lingăi și pupincuriști, ce-i reprezintă cu cinste în structurile inferioare de conducere, șefi care ignoră voit succesele subordonaților , înlocuind fireștile aprecieri cu bețe strecurate în roate. Într-un cuvânt, șefi care li se adresează celor mulți si mărunți ca unor slugi care “nu contează” – o masă de manevră, care “ar fi mai bine să tacă și să execute, dacă nu vrea neplăceri”.
“Respectă și vei fi respectat” – glăsuiește o regulă de bază a umanității. E aplicabilă tuturor. Și celor de jos, dar mai cu seamă celor de sus, chiar dacă nu-și doresc decât supunerea deplină a celor conduși, uitând ca și supușii trebuie respectați, căci pe performanțele lor se clădește cea a conducătorului.
…Campania salutară pentru respect, inițiată de Cristi Godinac, președintele MEDIASIND, ar trebui extinsă la nivelul întregii societăți românești. Pentru că, fără respect, nu se poate construi nimic durabil.
Unul din secretele succesului unui management performant în marile companii ale lumii este respectarea principiului : “Poartă-te cu angajații tăi exact așa cum ți-ai dori să se poarte ei cu tine, dacă ți-ar fi șefi”. Ați auzit de vreun manager de la noi, care să aplice această regulă, verificată în practica marilor învingători? Aștept să mi-l recomandați, pentru emisiune!
Citește și: Jurnaliștii au lansat Campania #vreau respect în TVR
