Wass Albert, stafia care bântuie Ardealul

De ani buni, se încearca reabilitarea postuma a lui Wass Albert. Cu o perseverenta aproape diabolica. Demersuri mai mult sau mai putin facile, mai mult sau mai putin patetice si lacrimogene sunt dedicate acestui scop. Memoria unui criminal de razboi – judecat si condamnat în contumacie de un tribunal legal constituit si recunoscut international – se încearca a fi reconsiderata si “recreata”. Demersul initiat si sustinut deopotriva de descendentii familiei Wass, dar si de nationalistii extremisti maghiari va alimenta, pe cale de consecinta, încercarile nationalistilor extremisti români de reabilitare postuma a lui Ion Antonescu, fost conducator al statului român. De aici întrebarea fireasca: cui folosesc toate acestea?

Analizând atent evenimentele care au condus la caderea sistemului comunist european – fapt ce a antrenat si o noua configuratie geopolitica în zona adiacenta Ungariei – vom observa între altele, aspecte care conduc la ideea ca revizionismul ungar a încercat si continua cu preseverenta o resuscitare în conjunctura creata de destramarea fostei Iugoslavii si a fostei Cehoslovacii, precum si de evenimentele din România. În contextul acestor procese, rolul de formatori de opinie si l-au asumat reprezentantii cultelor si intelectualii, în fapt lideri ai intereselor locale în zonele cu majoritate maghiara, tot ei fiind si cei care au diseminat idei separatiste pe criterii entice, initiind însa în acelasi timp si o reconsiderare si rescriere a istoriei în acord cu scopul urmarit. Privite în acest context complex, vom descoperi faptul ca încercarile de reabilitare postuma a lui Wass Albert nu sunt întâmplatoare si nici singulare. Ele sunt parte dintr-un plan diabolic, conceput pe etape, cu obiective determinate si bine sustinute financiar. Cu toate ca prin Ordonanta nr. 31 din 2002 este interzis cultul criminalilor de razboi, indiferent de apartenenta lor nationala, cultul lui Wass Albert se propaga în continuare. Iar acest cult al unui criminal de razboi – parte dintr-un imens puzzle – se recompune treptat, încet dar sigur, sub privirile stupefiant de blânde (si incapabile) ale autoritatilor române. Din când în când, sporadic si poate selectiv uneori, societatea civila îsi mai face auzit glasul în demersuri – din pacate – lipsite de consistenta necesara.
 
Wass Albert, portret neretusat

Nascut în 1908, într-o familie nobiliara ce poseda întinse domenii în Ardeal, Wass Albert a dovedit de tânar înclinare catre arta, în special poezie, fiind autor al mai multor scrieri. În 1944, odata cu retragerea armatei hortyste din Ardeal, el s-a refugiat initial în Germania, iar ulterior s-a stabilit în SUA (Florida). Prin Hotarârea nr. 1 din 13 martie 1946, a fost condamnat la moarte (în contumacie) pentru crime de razboi, de catre Tribunalul Poporului din Cluj, sentinta fiind confirmata în 1947 si de Tribunalul International pentru Crime de Razboi. Acelasi Tribunal al Poporului din Cluj, a stabilit faptele petrecute (epurare etnica – n.a.) în perioada ocupatiei maghiare hortyste, în 16 localitati românesti din nordul Transilvaniei. Pe baza probatoriului administrat, Tribunalul stabilea faptul ca, urmare a unei propagande sovine antiromânesti cu efecte foarte nocive s-au comis mai multe asasinate individuale si colective, victimele fiind români si evrei. Pe baza unor probe idubitabile – inclusiv un raport al Grupului 2 al Jandarmeriei Regale Ungare din Cluj, din 5 octombrie 1940 – s-a putut stabili vinovatia efectiva a lui Wass Albert si a tatalui sau, Wass Andrei în cazul asasinatelor comise – victime 14 români si evrei – în comuna Sucutard, judetul Somes si comuna Muresenii de Câmpie, judetul Cluj. De mentionat este si faptul ca Wass Albert a fost condamnat la închisoare pe viata si în Ungaria. Bântuit probabil de remuscari, în 1998, Wass Albert a sfârsit lamentabil sinucigându-se. În fata unor grosolane manipulari ale constiintei colective la care asistam pasivi de câtiva ani încoace – este vorba de recitalurile maraton din poezia lui Wass Albert si ridicarea unor busturi ale sale – cu detasare, curaj si responsabilitate, Horvath Dezideriu, scriitor maghiar din România, a avut curajul sa spuna adevarul. A facut-o cu multa onestitate, prin cartea sa intitulata “Wass Albert – portret neretusat”, publicata de Editura “Contrast”, în anul 2005.       

Organizatiile evreiesti iau atitudine. Autoritatile române doar simuleaza

Într-un articol publicat de ziarul “Ziua”, în 5 aprilie 2006, se arata faptul ca si Institutul Elie Wiesel s-a autosesizat vis-à-vis de promovarea cultului personalitatii lui Wass Albert. “Institutul National pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel (INSHREW) si-a manifestat îngrijorarea fata de faptul ca statui ale lui Wass Albert, criminal de razboi condamnat în contumacie în 1946, sunt amplasate în institutii publice ale statului sau pe spatii cu acces public", se arata în comunicatul remis autoritatilor române de acest institut. |n acelasi sens s-a pronuntat dealtfel si Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din România (MCA), afiliat la Anti Defamation League (ADL – B'nai B'rith) care înaintase în anul 2006, lui Ilie Botos, procurorul general al României, o plângere fata de existenta mai multor statui ale criminalului de razboi Wass Albert, în diverse localitati din Transilvania. În cuprinsul plângerii se mentiona: "Cu deosebita îngrijorare am luat cunostinta de faptul ca statui ale lui Wass Albert, criminal de razboi condamnat în contumacie în 1946 sunt amplasate în institutii publice sau pe spatii cu acces public. Consideram ca amplasarea de statui ale criminalilor de razboi, prin simbol si mesaj, aduce grave prejudicii educatiei în spiritului valorilor democratiei, tolerantei si întelegerii între cetateni. Asa cum am procedat si în cazul bustului lui Ion Antonescu si a altor manifestari cu caracter negationist privind Holocaustul evreilor din Romania, având în vedere prevederile Ordonantei de urgenta nr. 31/2002 va solicitam sa evaluati si sa implementati masurile care se impun în conformitate cu legislatia în vigoare". Reactia autoritatilor române a fost însa una palida si fara urmari concrete. Si asta, în timp ce, spre exemplu, la Debrecen, în Ungaria, peste o suta de intelectuali maghiari au protestat – pe o lista deschisa si în present – în luna februarie a.c. împotriva intentiei municipalitatii de a ridica o statuie lui Wass Albert în acel oras.

Proteste fara efect. Altfel spus: “Câinii latra, ursul merge”

Un promotor fidel al cultului lui Wass Albert a fost si a ramas în continuare preotul reformat Bartha Jozsef din localitatea Lunca Muresului. Avertizat verbal si ulterior printr-o înstiintare a prefectului judetului Mures, prin care i se cerea sa dezafecteze statuia din curtea bisericii, preotul s-ar fi opus, iar ulterior a mutat-o în biserica. Reporterul Olah Gall Elvira, într-o emisiune difuzata de Radio Kossuth si citata de ziarul “Ziua”, arata ca preotul mai sus mentionat, ar fi declarat: "… Biserica are un sfânt. Cine respecta legile bisericii nu poate fi afectat de nimic. Conform legilor confesionale, noi avem autonomie, iar în biserica, dupa Dumnezeu, preotul este suveran. Am fost încurajat si sprijinit de episcopul Papp Geza (al Eparhiei Reformate a Ardealului). Am credinta ca Dumnezeu ma va ajuta asa ca ma simt curajos si nu ma voi supune niciodata celor care ma ameninta cu legea, cu asa-numita lege". O alta statuie care îl reda pe Wass Albert se afla în biserica romano-catolica din Reghin, iar o alta în parcul din Odorheiu Secuiesc. Primarul din Odorheiu Secuiesc, Szasz Jeno, a negat însa ca ar fi vorba de bustul lui Wass Albert. |n acelasi sens s-a exprimat si Komoroczy Zsolt, purtatorul de cuvânt al municipalitatii din Odorheiul Secuiesc, cel care a afirmat ca de fapt "Secuiul ratacitor" (asa cum este numita statuia pentru a deruta autoritatile române – n.a.) ar fi de fapt simbolul tuturor secuilor care s-au ratacit prin lume. |ntr-o plângere penala a Asociatiei “Cultul Eroilor” din Târgu-Mures se arata, ca de fapt statuia “Secuiului ratacitor”, îl reproduce pe Wass Albert. Asociatia aducea în sprijinul afirmatiilor sale un articol din cotidianul "Harghita Nepe". În numarul 280 din 29.11.2005, acest ziar a publicat la pagina 8, articolul intitulat "Expunere despre Wass Albert", semnat de Balasz Albert care dezvaluia faptul ca "statuia lui Wass Albert se afla în parcul de statui din Odorheiul Secuiesc". De asemenea, Uniunea Civica Maghiara (UCM), care militeaza pentru obtinerea autonomiei teritoriale, editase pentru anul 2006, o serie de calendare care aveau ca motto sloganul "Om si maghiar cu credinta de nestramutat", atribuit lui Wass Albert, un slogan ce era postat sub imaginea bustului "secuiului ratacitor" din Odorheiul Secuiesc, fapt ce sugera ca bustul în cauza apartine criminalului de razboi. Asa ca statuile lui Wass Albert au ramas. Legea a fost însa aplicata în cazul lui Ion Antonescu, al carui bust a fost scos din curtea bisericii Delea Noua din Bucuresti. Aceeasi lege…masuri diferite. Prestigiul autoritatilor române a fost în schimb – pentru a câta oara ? – din nou “sifonat”.

Atac la Eminescu. Pretextul? Acelasi Wass Albert

|n ianuarie 2008, într-un articol publicat de Teodora Ivan într-o publicatie din Oradea se arata faptul ca însusi poetul Mihai Eminescu a fost atacat de nationalistii extremisti maghiari. Pe data de 21 ianuarie a.c., sub semnatura lui Nagy Jozsef Barna, presedintele EMI Oradea (Organizatie a Tinerilor Maghiari), aparea într-un cotidian de limba maghiara, un articol defaimator la adresa poetului nostru national, Mihai Eminescu. Liderul EMI Oradea pornea de la faptul ca poetul maghiar Wass Albert, de la a carui nastere se împlinesc 100 de ani, precum si un deceniu de la trecerea sa în nefiinta, nu este comemorat si în institutiile scolare. Acuzele lui Nagy Jozsef vizau în primul rând conducerea Colegiului National "Mihai Eminescu" din Oradea, fiind vorba la modul concret de un director adjunct (maghiar), care nu ar fi acceptat o donatie de zece volume scrise de Wass Albert. "De ce trebuie sa-l comemoreze elevii maghiari pe acest poet român? Pentru ca scoala în care învata îi poarta numele? Pentru ca a fost un «megapoet»?…Nici un om cu mintea-ntreaga nu sta sa-l citeasca în timpul sau liber pe Eminescu, dar nici sa-i publice opera. Pâna si comparatia este jignitoare pentru un om ca Wass Albert – îmi cer scuze pentru ca-i pomenesc pe amândoi pe aceeasi pagina! – pentru ca nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!". |n fata unui asemenea limbaj jignitor, orice comentariu despre nivelul intelectual al semnatarului articolului este de prisos. Pertseverând, recent EMI si-a anuntat intentia de a organiza in Transilvania turneul de vizionare a filmului “Wass Albert, în productia regizorului Koltay Gabor, cel care a realizat si controversatul film “Trianon”. Filmul “Wass Albert”, realizat de regizorul ungar Koltay Gabor, este o combinatie între artistic si documentar. Pelicula care dureaza circa doua ore va rula în 12 orase din Transilvania – inclusive Târgu-Mures – si a fost deja prezentat în mai multe orase din Ungaria chiar de regizorul Koltay Gabor. Anul acesta este centenarul nasterii lui Wass si se doreste sensibilizarea opiniei publice cu privire la necesitatea reabilitarii acestuia. |n Romania, editura Mentor, condusa de presedintele UDMR Marko Bela organizeaza periodic actiuni de rememorare a lui Wass Albert, lucru pe care-l va face probabil si în acest an comemorativ.

„Adjátok vissza a hegyeimet!“ (“Dati-mi muntii înapoi!”)

Reabilitarea lui Wass Albert – cel care pe timpul cât s-a aflat în SUA, înrolat fiind în campania iredentist-revizionista striga patetic, sus si tare “Dati-mi muntii înapoi!” – a devenit acum o chestiune de orgoliu pentru cei ce o sustin. |ntr-o prima faza a fost negata competenta Tribunalului Poporului, calificat drept “tribunal comunist”. S-a uitat însa faptul ca însasi confirmarea sentintei acestui Tribunal în cazul Wass Albert, de catre Tribunalul International pentru Crime de Razboi, însemna implicit chiar recunoasterea de jure si de facto a calitatii Tribunalului Poporului. S-a trecut apoi la alte tertipuri si chichite avocatesti. S-a vehiculat ideea ca ar fi vorba de o confuzie de nume. Atunci când si aceasta încercare a fost “demontata” s-a încercat sa se sugereze faptul ca procesele similare care au avut loc dupa cel de-al doilea razboi mondial nu ar fi fost nimic altceva decât proceduri ale învingatorilor contra învinsilor. Mai nou, situatia lui Albert Wass a fost comparata chiar cu cea a lui Knut Hamsun. Acesta din urma – scriitor norvegian distins cu Pemiul Nobel – desi fusese condamnat dupa razboi ca „hitlerist convins“, a beneficiat de gratiere, deoarece s-a tinut seama de „vârsta sa înaintata“. În opinia multora, demersul juridic în cazul lui Wass Albert ar trebui sa vizeze nu reabilitarea, ci anularea sentintei pronuntate împotriva lui. Astfel recuperat si reabilitat, fostul criminal de razboi Wass Albert va putea fi apoi asezat pe soclurile ce i se vor ridica în diverse orase din Ardeal de la înaltimea carora va putea privi satisfacut spre cei care-i vor ridica osanale. Si asta în timp ce victimele sale – 14 la numar – români si evrei, vor mai fi probabil pomeniti doar când si când, de familiile lor din ce în ce mai împutinate numeric.     

Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com

“În timp, fata de problema ridicata de dumneavoastra, pozitia noastra a fost si a ramas neschimbata. Consideram ca este inoportuna reabilitarea lui Wass Albert si ne pronuntam în acelasi sens si în ceea ce-l priveste pe Ion Antonescu, fost conducator al statului român. Nu poate fi vorba de o reabilitare atâta timp cât exista o sentinta bazata pe probe indubitabile. Reiteram deci înca o data faptul ca pozitia noastra a ramas aceeasi si ne pronuntam deschis si hotarât împotriva promovarii cultului personalitatii lui Wass Albert, respectiv a lui Ion Antonescu.”
(Declaratia d-nei Smaranda Enache, presedinte a Ligii Pro Europa)

“Cunosc suferinta pentru ca am trait-o dramatic si intens din perspectiva copilului. Din cele 52 de persoane ce faceau parte din familia mea, si care am fost trimise în gaura mortii de la Auschwitz de catre autoritatile maghiare hortyste, ne-am mai întors doar doi. Personal consider ca în cazul criminalilor de razboi nu poate exista reabilitare. Nu exista temei legal, dar nu este nici moral. Ma pronunt deschis si direct împotriva opricaror tendinte de reabilitare si cu atât mai mult împotriva cultului criminalilor de razboi cum ar fi de exemplu, Wass Albert si Ion Antonescu.”
(Leo Kohn, evreu muresean cu cetatenie româno-germana, stabilit la Hanovra)