După 50 de ani de regim comunist, instaurat sub forţa tancurilor ruseşti, ulterior declarat de statul de drept ca fiind un regim ilegal, inuman şi criminal, care a făcut peste 800.000 de victime în rândul deţinuţilor politici, a venit 22 Decembrie 1989, când a căzut dictatura şi România s-a vrut a fi un stat democratic de tip occidental, care şi-a asumat, printre altele, şi greşelile, ororile şi crimele statului comunist.
Primii eliberaţi la Revoluţia din Decembrie ’89 au fost, la cererea revoluţionarilor, deţinuţii politici.
Personal, ca fost deţinut politic, după ce am fost condamnat de două ori la moarte pentru „complot în vederea trădării şi subminării societăţii comuniste din Republica Socialistă România”, am stat timp de 5 ani în închisorile politice de exterminare, în regim de recluziune totală, cu lanţuri ţigăneşti de 28 kg. la mâini şi picioare, purtate permanent în această perioadă, am fost eliberat chiar în ziua Revoluţiei din 22 Decembrie, din „renumita” închisoare politică Aiud, de unde am fost luat de armată şi adus în conducerea Frontului Salvării Naţionale, ca simbol al luptei anticomuniste şi împotriva dictaturii instaurate samavolnic în România.
Imediat, în ianuarie 1990, statul român a luat iniţiativa de a da o lege a recunoştinţei faţă de foştii deţinuţi politici, o lege prin care s-a vrut să se facă o recompensare morală, dar şi să se acorde câteva drepturi persoanelor persecutate din motive politice, prin Decretul-Lege nr. 118/1990.
Azi, când mai sunt mai puţin de 2000 de supravieţuitori dintre foştii deţinuţi politici şi la 26 ani distanţă de la momentul căderii cortineri de fier, statul român, prin diverse artificii perverse, a lăsat Decretul-Lege în proporţie de 90% fără conţinut. Pur şi simplu au fost anulate sau abrogate o serie întreagă de drepturi !! Este dovada că în România anului 2016, foştii deţinuţi politici, în loc să fie adulaţi şi respectaţi, să li se ridice statui şi să le fie recunoscută public constribuţia neţărmurită şi jertfa adusă pentru reinstaurarea democraţiei în această ţară greu încercată şi chinuită de regimul criminal comunist, actualii conducători, la fel ca şi antepredecesorii lor, îi ignoră şi îi dispreţuiesc pe aceşti martiri ai neamului, dintr-o lipsă de respect şi decenţă faţă de suferinţa lor provocată de faptele inumane ale unor brute cu chip de om.
Cum niciodată nu este prea târziu, acum, în ultimul ceas, mai facem un apel la acest nou Guvern să-şi reconsidere atitudinea faţă de eroii martiri supravieţuitori ai gulagului comunist, cărora să le redea drepturilor care le-au aparţinut legal din 1990 şi până în prezent. Nu mai repetaţi erorile trecutului şi nu ignoraţi adevărurile care vă apasă, prin noi abuzuri !
