–
Dacă s-ar face un sondaj de opinie despre ceea ce înseamnă 3 August în viața Timișoarei, dar nu numai, în viețile noastre, ale timișorenilor, ați fi surprinși să constatați câți sunt cei care habar nu au. Ce o fi?
În trei august 1919, deci la mai bine de șapte luni de la Unirea din 1918, Timișoara avea să devină parte a României, așa cum arată ea acum. În data de 1 august 1919, Jandarmeria avea să intre în Timișoara, iar mai apoi, după doar două zile, Armata Română avea să impună ceea ce se votase, de fapt, la 1 decembrie 1918. Nu o să scriu un rezumat al Istoriei Banatului de atunci, nici al Timișoarei, dar mă doare ignoranța și ignorarea acestui subiect. Nici elevilor nu li se spune în școli, nici studenților, în universități. Sau li se spune în șoaptă, așa ca și cum nu ar fi foarte folositor a se ști.
Sâmbătă, 3 August, la Timișoara, desigur, în Sala Filarmonicii va avea loc ceremonia dedicată zilei. Au fost invitați, cum era normal, cetățenii de onoare ai orașului și urmașii celor care nu mai sunt în viață. Cu o nesimțire nonșalantă, invitațiile trimise nu au conținut numele celor invitați, ci ”marii specialiști” ai lui Fritz au trimis textul multiplicat fără… destinatar! O obrăznicie fără asemănare, dar ea este după chipul și felul lor de a trăi.
3 August, o zi pentru care s-a votat în Consiliul Local Timișoara la propunerea celui care a fost prof. univ. dr. Radu Străin, fost consilier PNȚCD, autorul propunerii HCL-ului respectiv, dar nimeni nu-i mai pomenește numele. La noi, ștersul numelor unor personalități care au făcut lucruri mărețe pentru oraș, al înaintașilor, nu mai contează. Sportul acesta vulgar și murdar se numește ”ștergerea cu buretele”. Să le fie jenă, oare, celor pe care i-am votat să fie în CLT și habar nu au de aceste detalii? Căci despre cei pe care nu i-am votat, Doamne, să ne ierți, dar nu ne pasă.
În cercul lui Fritz se simt frământări, culmea, chiar în preajma Zilei Timișoarei. Unii dintre cei ”aleși” a fi ”marii lupi moraliști”, cei care le știu pe toate, de la Capitală Culturală, la istoria Banatului, de la campanii electorale la manipulări de prost gust, cu iz ”telectual” (cum scrie mereu un prieten pe facebook) ar fi pe niște liste gata de a fi expuse oprobriului public despre hărțuiri sexuale în universități, despre statul la coada livrărilor de către Centru de Proiecte (proiectat pe interese grup, ONG-uri și firme), iar în coadă, da, fii și fiice de securiști cu grade mari, din perioada comunistă.
Bine, Dominic Fritz, Dumnezeu nu se grăbește, dar nu întârzie niciodată! (Psaltirea)
Vor ieși la iveală, ce destin, toate mizeriile celor care au făcut posibilă schisma populației Timișoarei, toate intrigile și toată șarada pe care o prezentau (ei, acești domni și doamne, de serviciu!). Vor fi pe tăvile alese, chiar dacă ele sunt deja pline de noroi!
Timișoara este unică, dar nu pentru că ei se cred unici, ci pentru că ea este binecuvântată de Dumnezeu! În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au aruncat bombe peste Catedrala Mitropolitană, dau niciun nu a căzut pe ea. Toate au fost mânate de Dumnezeu în preajmă, catedrala noastră a rămas intactă.
Așa va fi mereu. Bombele… toate, de orice fel, vor fi deviate.
Timișoara este simbolul de care nu vor rămâne lipite palmele murdare ale unor întunecați.
