Alexandru Giboi: „Trebuie să fim foarte conştienţi de puterea pe care o deţine presa”

Alexandru Giboi, Director General la Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, a vorbit pentru Gazeta de Cluj despre noul format al site-ului, despre presa românească şi rolul ei în societate. Alexandru Giboi a fost desemnat Omul Săptămânii.

Reporter: Cum a evoluat o agenţie de ştiri de la telegraf şi până în ziua de azi? Cum vedeţi evoluţia agenţiilor pe viitor?

Alexandru Giboi: Agenţiile de ştiri au cunoscut o dezvoltare constantă de-a lungul timpului, începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia Associated Press. Ceea ce este important este că agenţiile au reuşit să se menţină în topul încrederii publicului odată cu apariţia celorlalte medii de informare în masă – radioul şi televiziunea.

Când vorbim despre viitor trebuie să fim conştienţi că acesta a început deja, iar evoluţia agenţiilor de presă constă de fapt în evoluţia jurnaliştilor. Evident, tehnica se îmbunătăţeşte constant, iar resursa umană trebuie să facă faţă noilor provocări. La nivel mondial, există deja o importantă masă de jurnalişti freelanceri, care produc conţinut de calitate – text, foto şi video, fapt ce aduce o nouă provocare atât pentru televiziuni şi radio, dar şi pentru agenţiile de presă. „Goana după ştiri” va deveni din ce în ce mai evidentă. Sper totuşi că nu în detrimentul calităţii actului jurnalistic.

Rep.: Cum se vede presa de la nivelul conducătorului celei mai vechi agenţii de presă din România?

A.G.: Întrebarea dvs. sugerează că eu aş fi undeva sus, deasupra a tot şi a toate. Nu este aşa. Pentru mine, este foarte important să fiu zi de zi printre colegii mei, pe care îi privesc mai degrabă ca parteneri în acest proiect de dezvoltare a agenţiei, decât ca simpli angajaţi ai unei instituţii.

Presa din România traversează aceeaşi perioadă dificilă ca şi restul presei de la nivel internaţional. Există însă anumite aspecte care, în cazul României, se manifestă diferit. Spre exemplu, în SUA, odată cu criza economică, tabloidele din print s-au mutat în mare parte pe online, iar ziarele „quality” au supravieţuit în cea mai mare parte, deşi cu mari eforturi. La noi, din păcate, rezultatele crizei au fost şi sunt inverse, momentan.

Rep.: Care au fost circumstanţele pentru care aţi decis schimbarea formatului AGERPRES?

A.G.: Din momentul în care am preluat managementul agenţiei, am ştiut că AGERPRES trebuie să se alinieze tendinţelor internaţionale din piaţa media. Pe de altă parte, dincolo de contextul internaţional, nevoia de evoluţie era evidentă atât în interiorul cât şi în exteriorul agenţiei. Prin lansarea Noului AGERPRES, consider că am reuşit, alături de o echipă extraordinară, să facem un prim pas într-o direcţie bună.

Rep.: Când credeţi că o să se compare o agenţie de ştiri din România cu Reuters, AP, AFP şi alte agenţii de ştiri de top din lume?

A.G.: Eu cred foarte mult în şansa AGERPRES de a deveni jucător regional în ceea ce priveşte furnizarea de ştiri din sud-estul Europei. REUTERS, AP şi AFP sunt partenerii AGERPRES de mult timp, relaţiile cu aceste mari agenţii sunt foarte bune şi stabile. AGERPRES este membru al EANA (European Alliance of News Agencies), BSANA (Black Sea Association of News Agencies) şi ABNA (The Association of Balkan News Agencies). Avem parteneriate tradiţionale cu agenţii de presă din Europa, America sau Asia şi suntem cel mai important furnizor de informaţii despre România în afara ţării noastre. Pe lângă aceste parteneriate am iniţiat noi colaborări, iar cu cei de la Tribune Media Services, deţinătorii drepturilor asupra unor prestigioase publicaţii precum LA TIMES şi Chicago Tribune, am reuşit din start să stabilim o relaţie avantajoasă pentru ambele părţi, cu schimb de know how şi informaţii. Participăm la toate congresele, reuniunile şi conferinţele agențiilor de presă la nivel global. Este foarte important pentru noi să învăţăm din aceste parteneriate. Chiar luna aceasta trimitem jurnalişti AGERPRES la un curs al REUTERS, pentru perfecţionare, la invitaţia acestora. Problema nu este deci în totalitate legată de calitate, ci de percepţie şi promovare, iar noi am început deja să lucrăm la asta.

Rep.: „Nu poţi câştiga un război cu presa”, spunea un preşedinte american. Cine ar putea câştiga un război cu presa din România?

A.G.: În primul rând, nu trebuie să fie niciun război. Acest tip de relaţionare este total contraproductiv şi dăunător pentru public, care poate ajunge să fie „agresat” continuu de rezultatele unui asemenea „război”. În al doilea rând, şi presupun acum că vă referiţi în special la relaţia dintre politic şi mass-media, atât politicul cât şi presa trebuie să păstreze o minimă decenţă în ceea ce priveşte discursul public.

Trebuie să fim foarte conştienţi atât de puterea pe care o deţine presa în secolul al XXI-lea, cât şi de faptul că odată cu această putere vine şi o mare responsabilitate. AGERPRES are un rol clar, acela de a informa corect şi cât mai rapid publicul despre evenimentele cele mai importante. Pe noi nu ne interesează războaiele despre care vorbiţi dumneavoastră.

Rep.: Presa din România este un pericol pentru siguranţa naţională conform CSAT. Care sunt soluţiile pentru depăşirea acestui stadiu?

A.G.: Afirmaţia dumneavoastră este un rezumat uşor dramatizat al raportului CSAT care menţionează nişte campanii punctuale. Nu cred că putem generaliza la întreaga presă din România. Mai mult, opinia mea este că presa nu este un pericol pentru România, deci nu cred că trebuie depăşit niciun stadiu.

Într-adevăr, este nevoie de mai multa calitate, de mai mult profesionalism, dar asta nu înseamnă mai mult decât nevoia normală de evoluţie despre care vorbeam mai devreme. Nu trebuie să încurcăm lucrurile.

Rep.: Care ar trebui să fie legăturile presei cu mediul politic?

A.G.: Acelea normale, de la jurnalist la subiect de presă. Cred că întrebarea dvs. este puţin restrictivă. Putem vorbi în acelaşi mod şi despre legăturile presei cu mediul economic, cultural, sportiv.

Rep.: Cum vedeţi diferenţa dintre presa de stat şi presa privată?

A.G.: Nu o să spun acum că „o presă e mai bună decât alta”. Din punctul meu de vedere există doar presa, şi atât. Jurnalismul de calitate trebuie să existe fie că finanţarea este publică sau privată.

A consemnat Tiberiu Hrihorciuc