La 1 km de Mangalia se găsește unul dintre cele mai uimitoare situri arheologice din țară, dar și unul dintre cele mai puțin cunoscute. Acum 2.300 de ani s-a ridicat la Kallatis un mormânt de mari dimensiuni pentru un conducător al regiunii sau chiar pentru un rege și s-a construit deasupra o movilă artificială. De atunci, mormântul din movila denumită Documaci a fost prădat de căutătorii de comori, folosit pe post de locuință acum mai bine de un mileniu și jumătate, dar și pe post de groapă de gunoi până acum doi ani. De la început de 2017 o echipă de arheologi cercetează mormântul în detaliu și lucrează la un plan de salvare pentru locul în care o parte din fresca de acum 23 de secole este încă vizibilă, în ciuda trecutului complicat, scrie hotnews.ro.
Informația pe scurt
- Kallatis a fost una dintre coloniile importante înființate de greci în vestul Mării Negre acum două milenii și jumătate. Grecii au creat zeci de colonii în teritoriile locuite de ”barbari”, atrași de apele bogate în pește, de terenurile arabile din zona litorală și de posibilitatea de a face comerț cu localnicii.
- Sute de tumuli – movile funerare – au fost ridicați în Antichitate în zona Kallatidei, pe post de morminte pentru oamenii importanți și familiile lor. Doar câteva zeci au mai rămas în prezent, una dintre ele fiind Movila Documaci care avea 52 de metri în diametru și circa 8 metri înălțime.
- Ansamblul funerar din Movila Documaci este unic în România prin faptul că o bună parte din fresca pictată acum 2.300 de ani se mai păstrează încă. Poate fi văzut și soclul impozant al unei statui ce ar fi putut reprezenta un leu și, aproape sigur era de dimensiuni mari, vizibilă de oriunde din orașul antic.
- Mormântul a fost descoperit din întâmplare în 1993 când s-a extras ilegal argilă pentru lucrări de construcții. O parte din movilă a fost distrusă atunci, dar săpăturile ulterioare ale Muzeului din Mangalia au arătat că de-a lungul anilor mormântul a fost jefuit, dar și folosit pe post de locuință sau poate chiar ca loc sacru în sec. X-XI. Apoi, multe sute de ani a fost uitat.
- Cu siguranță monumentul arăta uimitor în jurul anului 300 î. Hr. când a fost ridicat. Nu se știe cine a fost îngropat acolo. S-a presupus că ar fi fost un rege al geților ori sciților – aliați militari în acea vreme ai orașului grecesc, dar nu este exclus să fi fost chiar mormântul unui conducător militar macedonean – parte a garnizoanei ce a condus Kallatis în contextul cuceririlor lui Philip Macedon, tatăl lui Alexandru cel Mare. Cu siguranță a fost un personaj important care a dispus de multe resurse și autoritatea de a mobiliza forțe mari de construcție.
- O echipă de arheologi de la Institutul ”Vasile Pârvan” a început în 2017 un proiect prin care ansamblul să fie studiat amănunțit cu ajutorul tehnologiilor care permit ”radiografii subterane”, dar și prin săpături. Se caută descoperirea unor noi structuri de piatră, dar va fi întocmit și un plan de conservare a monumentului și va fi publicată o monografie.
Grecii și uriașul imperiu colonial de acum două milenii și jumătate
Grecii de acum aproape trei milenii știau foarte puține despre zona Mării Negre – Pontul Axeinos (neospitalier) – cum îi spuneau ei la început, denumit, apoi, Euxinos (ospitalier). Considerau zona ca fiind locuită de sălbatici și ”teren de joacă” al zeilor. Credeau că, undeva la vărsarea Dunării în mare, își găsise moartea eroul Ahile, dar și că pe o insulă viețuiesc amazoanele, celebrele femei războinice din mitologie.
Kallatis – Un oraș prosper fondat într-un loc foarte bine ales
Grecii au înființat începând cu anul 675 Î Hr peste 90 de colonii la Marea Neagră în cele mai diverse regiuni ale sale, din Turcia de azi până în România și din Abhazia până în Crimeea. Cele mai multe au fost înființate de grecii din Milet și din Megara, iar un oraș fondat de aceștia din urmă, Heraclea Pontica, a ajuns să fondeze Kallatis, cel mai probabil în secolul V î Hr, în zona unde astăzi se găsește Mangalia.
Grecii aduceau vin, ulei de măsline, ceramică fină, vase din metal, arme și podoabe și cumpărau de la geți și de alte populații locale grâu, pește sărat, carne, lână, piei, blănuri, miere, sare, lemn și aur, ori îi angajau ca mercenari.
Existau terenuri agricole foarte bune și apropierea de mare făcea ca locul să fie excelent pentru dezvoltarea unei așezări prospere. Coloniile grecești conservau legăturile cu cetatea – mamă, având aceiași zei protectori și aceleași instituții. Aveau însă și un grad mare de autonomie pe care îl exercitau în relațiile cu authotonii.
Despre Kallatis se știu puține lucruri, dar se poate estima că la apogeu a avut câteva mii de locuitori, mai puțin populată decât Histria, cea mai mare colonie dobrogeană din acele vremuri.
Coloniștii greci au venit într-un mediu dificil, dar, cu timpul, au ajuns la un compromis cu populațiile tracice din zonă care au avut din punct de vedere comercial de câștigat de pe urma prezenței acestora. De exemplu, căpeteniile geților primeau de la greci daruri – arme, bijuterii, vase de lux -, pe care altfel nu le-ar fi putut obține.
Peisajele tumulare – cimitirele monumentale uitate ale Antichității
În relație cu necropola tumulară, Movila Documaci face parte, alături de cel puțin alți 7 tumuli (cu o excepție, restul puternic aplatizați), din periferia vestică a zonei funerare direct legate de oraș, aflându-se la 3 km distanță în linie dreaptă de incinta din perioada elenistică, fiind aliniată unui drum de culme de tip ‘centură’ ce făcea legătura între teritoriul orașului antic și posibil un port la ceea ce astăzi se numește lacul Mangalia.
- Este cea mai impresionantă construcție funerară veche de pe teritoriul României, atât prin dimensiuni, cât și prin complexitatea structurilor din piatră care s-au amenajat.
- Este cel mai mare ansamblu de frescă veche păstrat pe teritoriul României, realizat cu peste două milenii în urmă.
- Este unul dintre puținele monumente funerare din Antichitate care a avut și statuie, soclul acesteia încă se mai păstrează pe 5 metri înălțime. Posibil să fi fost un leu – un simbol preferat al elitei militare macedonene, însă este doar o ipoteză.
- Ansamblul nu este o simplă movilă, ci conține construcția funerară propriu-zisă, postamentul statuii și ansamblul de construcții de piatră care l-au înconjurat și au avut rolul de a consolida movila și de a permite desfășurarea de procesiuni.
Din vremurile legendarului cuceritor Alexandru Cel Mare
Mormântul a fost construit undeva în jurul anilor 310-290 î Hr, la câteva zeci de ani de la moartea lui Alexandru cel Mare și în perioada în care rege al Traciei era Lysimach, macedoneanul care s-a luptat cu conducătorul geților Dromichaetes. Lysimach reprimase în jurul anului 310 î Hr răscoalele grecilor din Kallatis și din alte colonii vest-pontice. În Kallatis au staționat garnizoane militare macedonene.
O istorie plină de distrugeri – De la jafurile de acum peste două milenii la foc făcut în interior acum 2-3 ani
Probabil că primii jefuitori au intrat la maxim câteva zeci de ani după ridicarea complexului funerar, fiind probabil oameni care știau în detaliu ce era în interior. Apoi, în perioada romana, 2-300 de ani mai târziu, s-a intrat din nou în mormânt pentru a se vedea ce mai este de valoare, dar s-a și locuit în mormânt.
Însă chiar și fără prezență umană directă, movila a fost afectată în anii 70 ai secolului trecut de amenajarea poligonului militar aflat chiar lângă ea.
Cercetarea din anii 1993-94, prima de după descoperirea ansamblului, a fost cordonată de dr. Valeriu – Cheluță – Georgescu, directorul de atunci al Muzeului de Arheologie din Mangalia. Din păcate, după decesul fostului director, documentele de șantier nu au mai putut fi găsite, rămânând doar câteva fotografii și un documentar difuzat atunci de TVR.
După primele săpături, cele din intervalul 1993 – 1995, s-a pus totul la conservare cu uși din metal care au fost smulse cu tractorul, furate. S-a pus învelitoare din carton bituminos și ușă din beton armat, dar acest lucru a avut efect dezastruos asupra microclimatului din interior, fiindcă umiditatea a crescut. Ulterior când cartonul s-a degradat, rădăcinile au început să atace și fresca, iar apa să pătrundă în interior.
Înainte ca actuala echipă să înceapă în 2017 proiectul de salvare a monumentului, din camera funerară au fost scoși zeci de saci cu gunoaie și s-au găsit și urme de foc recent făcut de cei care au forțat ușa.
Intrarea și coridorul care ”face legătura între viață și moarte”
Intrarea în mormânt este tipic macedoneană ca stil de construcție și o parte din construcția funerară este sub nivelul solului. Există un coridor de intrare în mormânt care a fost construit în două momente temporale diferite, în tehnici de construcție diferite. De unde diferența? Există mai multe ipoteze: fie a murit comanditarul în timpul, iar cel care i-a urmat a construit în alt stil, fie proiectul constructiv a fost modificat datorită unor nepotriviri tehnice. Nu este exclus însă ca cele două etape de construcție a dromosului să sugereze două înmormântări succesive, a doua fiind însoțită de o mărire a movilei, și deci de o necesară prelungire a drumului de acces. Coridorul are 9,7 metri lungime și 1,6 metri lățime.
În camera funerară sunt semne ale distrugerilor pe care cei care au trecut pe acolo le-au lăsat în urmă, fie în timpul locuirii, fie când au spart zidul sau podeaua, în căutare de comori. ”Cineva a căutat comori aici și oamenii au spart totul. S-au găsit și urme de ciocănel pe tencuială, oamenii căutând goluri în ea”, spune Maria-Magdalena Ștefan.
Două culori se văd pregnant din fresca originală: roșu și albastru, care pare mai mult cenușiu, probabil din cauza degradării de-a lungul timpului. Primele analize sugerează folosirea pigmentului albastru de Egipt, cel mai vechi pigment de sinteză al Antichității. Au fost găsite și urme de cărbune, o teorie fiind că nuanța inițială a pigmentului a fost schimbată cu ajutorul cărbunelui. Roșul provenea din pigmenți minerali, probabil din oxizi de fier.
Dar lucrurile sunt mult mai sofisticate
HotNews.ro
La 1 km de Mangalia se găsește unul dintre cele mai uimitoare situri arheologice din țară, dar și unul dintre cele mai puțin cunoscute. Acum 2.300 de ani s-a ridicat la Kallatis un mormânt de mari dimensiuni pentru un conducător al regiunii sau chiar pentru un rege și s-a construit deasupra o movilă artificială. De atunci, mormântul din movila denumită Documaci a fost prădat de căutătorii de comori, folosit pe post de locuință acum mai bine de un mileniu și jumătate, dar și pe post de groapă de gunoi până acum doi ani. De la început de 2017 o echipă de arheologi cercetează mormântul în detaliu și lucrează la un plan de salvare pentru locul în care o parte din fresca de acum 23 de secole este încă vizibilă, în ciuda trecutului complicat.
Informația pe scurt
- Kallatis a fost una dintre coloniile importante înființate de greci în vestul Mării Negre acum două milenii și jumătate. Grecii au creat zeci de colonii în teritoriile locuite de ”barbari”, atrași de apele bogate în pește, de terenurile arabile din zona litorală și de posibilitatea de a face comerț cu localnicii.
- Sute de tumuli – movile funerare – au fost ridicați în Antichitate în zona Kallatidei, pe post de morminte pentru oamenii importanți și familiile lor. Doar câteva zeci au mai rămas în prezent, una dintre ele fiind Movila Documaci care avea 52 de metri în diametru și circa 8 metri înălțime.
- Ansamblul funerar din Movila Documaci este unic în România prin faptul că o bună parte din fresca pictată acum 2.300 de ani se mai păstrează încă. Poate fi văzut și soclul impozant al unei statui ce ar fi putut reprezenta un leu și, aproape sigur era de dimensiuni mari, vizibilă de oriunde din orașul antic.
- Mormântul a fost descoperit din întâmplare în 1993 când s-a extras ilegal argilă pentru lucrări de construcții. O parte din movilă a fost distrusă atunci, dar săpăturile ulterioare ale Muzeului din Mangalia au arătat că de-a lungul anilor mormântul a fost jefuit, dar și folosit pe post de locuință sau poate chiar ca loc sacru în sec. X-XI. Apoi, multe sute de ani a fost uitat.
- Cu siguranță monumentul arăta uimitor în jurul anului 300 î. Hr. când a fost ridicat. Nu se știe cine a fost îngropat acolo. S-a presupus că ar fi fost un rege al geților ori sciților – aliați militari în acea vreme ai orașului grecesc, dar nu este exclus să fi fost chiar mormântul unui conducător militar macedonean – parte a garnizoanei ce a condus Kallatis în contextul cuceririlor lui Philip Macedon, tatăl lui Alexandru cel Mare. Cu siguranță a fost un personaj important care a dispus de multe resurse și autoritatea de a mobiliza forțe mari de construcție.
- O echipă de arheologi de la Institutul ”Vasile Pârvan” a început în 2017 un proiect prin care ansamblul să fie studiat amănunțit cu ajutorul tehnologiilor care permit ”radiografii subterane”, dar și prin săpături. Se caută descoperirea unor noi structuri de piatră, dar va fi întocmit și un plan de conservare a monumentului și va fi publicată o monografie.
Grecii și uriașul imperiu colonial de acum două milenii și jumătate
Grecii de acum aproape trei milenii știau foarte puține despre zona Mării Negre – Pontul Axeinos (neospitalier) – cum îi spuneau ei la început, denumit, apoi, Euxinos (ospitalier). Considerau zona ca fiind locuită de sălbatici și ”teren de joacă” al zeilor. Credeau că, undeva la vărsarea Dunării în mare, își găsise moartea eroul Ahile, dar și că pe o insulă viețuiesc amazoanele, celebrele femei războinice din mitologie.
Kallatis – Un oraș prosper fondat într-un loc foarte bine ales
Grecii au înființat începând cu anul 675 Î Hr peste 90 de colonii la Marea Neagră în cele mai diverse regiuni ale sale, din Turcia de azi până în România și din Abhazia până în Crimeea. Cele mai multe au fost înființate de grecii din Milet și din Megara, iar un oraș fondat de aceștia din urmă, Heraclea Pontica, a ajuns să fondeze Kallatis, cel mai probabil în secolul V î Hr, în zona unde astăzi se găsește Mangalia.
Grecii aduceau vin, ulei de măsline, ceramică fină, vase din metal, arme și podoabe și cumpărau de la geți și de alte populații locale grâu, pește sărat, carne, lână, piei, blănuri, miere, sare, lemn și aur, ori îi angajau ca mercenari.
Existau terenuri agricole foarte bune și apropierea de mare făcea ca locul să fie excelent pentru dezvoltarea unei așezări prospere. Coloniile grecești conservau legăturile cu cetatea – mamă, având aceiași zei protectori și aceleași instituții. Aveau însă și un grad mare de autonomie pe care îl exercitau în relațiile cu authotonii.
Despre Kallatis se știu puține lucruri, dar se poate estima că la apogeu a avut câteva mii de locuitori, mai puțin populată decât Histria, cea mai mare colonie dobrogeană din acele vremuri.
Coloniștii greci au venit într-un mediu dificil, dar, cu timpul, au ajuns la un compromis cu populațiile tracice din zonă care au avut din punct de vedere comercial de câștigat de pe urma prezenței acestora. De exemplu, căpeteniile geților primeau de la greci daruri – arme, bijuterii, vase de lux -, pe care altfel nu le-ar fi putut obține.
Peisajele tumulare – cimitirele monumentale uitate ale Antichității
În relație cu necropola tumulară, Movila Documaci face parte, alături de cel puțin alți 7 tumuli (cu o excepție, restul puternic aplatizați), din periferia vestică a zonei funerare direct legate de oraș, aflându-se la 3 km distanță în linie dreaptă de incinta din perioada elenistică, fiind aliniată unui drum de culme de tip ‘centură’ ce făcea legătura între teritoriul orașului antic și posibil un port la ceea ce astăzi se numește lacul Mangalia.
- Este cea mai impresionantă construcție funerară veche de pe teritoriul României, atât prin dimensiuni, cât și prin complexitatea structurilor din piatră care s-au amenajat.
- Este cel mai mare ansamblu de frescă veche păstrat pe teritoriul României, realizat cu peste două milenii în urmă.
- Este unul dintre puținele monumente funerare din Antichitate care a avut și statuie, soclul acesteia încă se mai păstrează pe 5 metri înălțime. Posibil să fi fost un leu – un simbol preferat al elitei militare macedonene, însă este doar o ipoteză.
- Ansamblul nu este o simplă movilă, ci conține construcția funerară propriu-zisă, postamentul statuii și ansamblul de construcții de piatră care l-au înconjurat și au avut rolul de a consolida movila și de a permite desfășurarea de procesiuni.
Din vremurile legendarului cuceritor Alexandru Cel Mare
Mormântul a fost construit undeva în jurul anilor 310-290 î Hr, la câteva zeci de ani de la moartea lui Alexandru cel Mare și în perioada în care rege al Traciei era Lysimach, macedoneanul care s-a luptat cu conducătorul geților Dromichaetes. Lysimach reprimase în jurul anului 310 î Hr răscoalele grecilor din Kallatis și din alte colonii vest-pontice. În Kallatis au staționat garnizoane militare macedonene.
O istorie plină de distrugeri – De la jafurile de acum peste două milenii la foc făcut în interior acum 2-3 ani
Probabil că primii jefuitori au intrat la maxim câteva zeci de ani după ridicarea complexului funerar, fiind probabil oameni care știau în detaliu ce era în interior. Apoi, în perioada romana, 2-300 de ani mai târziu, s-a intrat din nou în mormânt pentru a se vedea ce mai este de valoare, dar s-a și locuit în mormânt.
Însă chiar și fără prezență umană directă, movila a fost afectată în anii 70 ai secolului trecut de amenajarea poligonului militar aflat chiar lângă ea.
Cercetarea din anii 1993-94, prima de după descoperirea ansamblului, a fost cordonată de dr. Valeriu – Cheluță – Georgescu, directorul de atunci al Muzeului de Arheologie din Mangalia. Din păcate, după decesul fostului director, documentele de șantier nu au mai putut fi găsite, rămânând doar câteva fotografii și un documentar difuzat atunci de TVR.
După primele săpături, cele din intervalul 1993 – 1995, s-a pus totul la conservare cu uși din metal care au fost smulse cu tractorul, furate. S-a pus învelitoare din carton bituminos și ușă din beton armat, dar acest lucru a avut efect dezastruos asupra microclimatului din interior, fiindcă umiditatea a crescut. Ulterior când cartonul s-a degradat, rădăcinile au început să atace și fresca, iar apa să pătrundă în interior.
Înainte ca actuala echipă să înceapă în 2017 proiectul de salvare a monumentului, din camera funerară au fost scoși zeci de saci cu gunoaie și s-au găsit și urme de foc recent făcut de cei care au forțat ușa.
Intrarea și coridorul care ”face legătura între viață și moarte”
Intrarea în mormânt este tipic macedoneană ca stil de construcție și o parte din construcția funerară este sub nivelul solului. Există un coridor de intrare în mormânt care a fost construit în două momente temporale diferite, în tehnici de construcție diferite. De unde diferența? Există mai multe ipoteze: fie a murit comanditarul în timpul, iar cel care i-a urmat a construit în alt stil, fie proiectul constructiv a fost modificat datorită unor nepotriviri tehnice. Nu este exclus însă ca cele două etape de construcție a dromosului să sugereze două înmormântări succesive, a doua fiind însoțită de o mărire a movilei, și deci de o necesară prelungire a drumului de acces. Coridorul are 9,7 metri lungime și 1,6 metri lățime.
În camera funerară sunt semne ale distrugerilor pe care cei care au trecut pe acolo le-au lăsat în urmă, fie în timpul locuirii, fie când au spart zidul sau podeaua, în căutare de comori. ”Cineva a căutat comori aici și oamenii au spart totul. S-au găsit și urme de ciocănel pe tencuială, oamenii căutând goluri în ea”, spune Maria-Magdalena Ștefan.
Două culori se văd pregnant din fresca originală: roșu și albastru, care pare mai mult cenușiu, probabil din cauza degradării de-a lungul timpului. Primele analize sugerează folosirea pigmentului albastru de Egipt, cel mai vechi pigment de sinteză al Antichității. Au fost găsite și urme de cărbune, o teorie fiind că nuanța inițială a pigmentului a fost schimbată cu ajutorul cărbunelui. Roșul provenea din pigmenți minerali, probabil din oxizi de fier.
Dar lucrurile sunt mult mai sofisticate
Pe pereții dromosului se văd și urmele fumului de opaiț de acum două milenii, dar și desenele făcute de cei care au locuit acum mai bine de zece secole în mormânt: corăbii, călăreți, animale, chiar și rune.
Soclul unei statui impozante
S-a păstrat și baza soclului (5 din 8 m), inițial îngropat chiar în centrul movilei, ce susținea o statuie, posibil a unui leu, simbol al victoriei, al gloriei militare pentru armatele din perioada elenistică. Era un loc extrem de important la vremea lui, statuia și movila puteau fi văzute de toată comunitatea din Kallatis.
Din păcate, nu au fost găsite și inscripții din acea perioadă, iar din inventarul mormântului nu s-au păstrat decât un inel de aur gravat cu o broască țestoasă, două săgeți din bronz, fragmente de amfore, grecești sau romano-bizantine.
Întreaga movilă a fost înconjurată de un zid circular cu diametrul de 52 de metri, un zid care avea o față vizibilă, ca un soclu de peste un metru înălțime al movilei de pământ. O bună parte dintre construcții s-au păstrat, dar sunt sub pământ. Din volumul total inițial al movilei s-a păstrat cam 30%.
La început, intrarea în mormânt nu era acoperită de pământ, pentru că pe timpul vieții defunctului și imediat după moartea acestuia s-au ținut ritualuri sacre pentru ”eroizarea” defunctului și numai după ce s-a terminat perioada aceasta de procesiuni intrarea a fost blocată și totul a fost acoperit cu pământ. Este cam cum am spune în creștinism că după 40 de zile sau 7 ani (în unele zone) că mortul este cu adevărat mort și nu mai trebuie îndeplinite anumite ritualuri”, explică Valeriu Sîrbu.
Surprizele nu s-au terminat
Care sunt șansele ca Movila Documaci să devină muzeu? Depinde foarte mult de proiectul de conservare și, apoi dacă se obține finanțare, se poate trece și la etapa următoare. Concluziile vor fi prezentate după campania de săpături din octombrie 2018 și cea din mai 2019.
Tehnologie – Radiografii subterane, drone, hărți 3D
Pentru ca săpăturile arheologice să fie mai eficiente, echipa de cercetare utilizează și tehnologii moderne care îți permit să vezi ce este sub pământ (reprezentarea 3D a subsolului) și folosind aceste tehnici săpăturile pot fi planificate mult mai exact și nu sunt făcute la întâmplare, ci exact unde este nevoie.
La Documaci o serie de tehnologii au făcut ca cercetarea arheologică să fie mult mai eficientă decât dacă s-ar fi bazat doar pe săpături.
De exemplu, structura internă a movilelor este investigată cu ajutorul metodelor electrice (tomografie de rezistivitate electrică 3D), iar caracteristicile arheologice ale teritoriului cu ajutorul metodei magnetice (metoda geofizică).
Teledetecția este și ea utilizată, mai ales că fotografia aeriană în spectru vizibil și Infraroșu ajută la identificarea și cartarea de noi structuri arheologice.
Analiza spațială este o tehnică ce poate releva aspecte importante privind structura socială a comunităților antice (existența unor grupuri, ierarhii), dar și detalii concrete privind organizarea teritoriului (funcționalitate, drumuri).
Fotogrammetria se referă la folosirea fotografiilor de mare rezoluție, din aer, de la sol sau de detaliu, pentru a recrea în mediu virtual, pentru măsurători de mare finețe ori alte analize, structurile și peisajele arheologice, sub formă de modele 3D. Fotogrammetria înseamnă reconstituirea unor geometrii, plecând doar de la imagine și se bazează pe idei din zona geometriei în plan și în spațiu. Este folosită o dronă care face un ”mozaic” de imagini, în funcție de cum o programezi. Un soft procesează apoi ce a ”cules” drona (care a zburat la altitudini cuprinse între 20 și 120 de metri) șl creează modelul 3D.
O perspectivă poloneză: Faptul că pictura s-a păstrat de mai bine de 2.000 de ani este excepțional
Ce spune unul dintre arheologii străini care cunosc cel mai bine România, venind aici aproape an de an în ultimii 10 ani. Thomas Bochnak este profesor universitar în Polonia și a venit cu studenți care fac stagii de pregătire în România, inclusiv la situl Documaci. El se arată încântat de faptul că pictura a rezistat chiar și în aceste condiții, spune că ar fi excelent ca mormântul să devină muzeu și adaugă că situl este mult mai mult decât un ansamblu funerar.
”Trebuie consultați experții și, dacă își dau acordul, ar fi o idee bună ca locul să fie deschis pentru turiști. Este istoria voastră, trebuie să fiți mândri de acest loc și turiștii care vin să se plimbe pe plajă poate vor vrea să vadă și altceva, ceva cu totul deosebit”.
Dincolo de camera mortuară și de culoarul către ea trebuie să ținem cont și de altceva ”Soclul statuii este cu totul deosebit. Acum nu ne gândim la asta, dar când acest ansamblu a fost construit nu era un monument funerar, ci o manifestare a puterii macedonene care abia preluase controlul asupra Kallatidei. L-au construit ca să arate că sunt puternici, ca să marcheze cine este proprietarul. Era cam ca steaua roșie în perioada comunistă: se vedea de peste tot”.
El mai spune că ar fi o idee și reconstruirea tumulului într-o formă primitivă, dar la mărime naturală, pentru a da publicului o idee despre cât de mare era ansamblul, cât de impresionant. ”În plus este necesar să arătăm publicului cum lucrează arheologul și de ce vestigiile sunt importante pentru arheolog, dar și de ce nu este bine ca un monument să fie umplut de gunoaie”, spune Bochnak, făcând referire la trecutul foarte recent al sitului.
Director de proiect – Dr. Valeriu Sîrbu – Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ București
Dr. Maria-Magdalena Ștefan (arheologie, GIS, fotogrammetrie)
Dr. Dan Ștefan (arheologie, geofizică, teledetecție)
Dr. Alexandra Teodor (arhitectură)
Dr. Valentina Cetean (geologie, analize pigmenți)
Dr. Călin Șuteu (fotogrammetrie, RTI)
Drd. Alexandru Halbac (arheologie, geofizică)
Colaboratori
Anișoara Sion (arhitectură)
Florentina Marcuți (documentare grafică)
Ștefan Mariș (arheologie, geofizică)
Parteneri
1. Muzeul Callatis din Mangalia
Dr. Mihai Ionescu
Dr. Robert Constantin
2. Universitatea Rzsesow, Polonia
Dr. Tomasz Bochnak
3. Academia Bulgară de Științe, Sofia
Dr. Mihail Tarassov
Dr. Eugenia Tarassova
Dr. Rositsa Titorenkova
Material preluat de pe hotnews.ro