Sorin Apostu are prafuri in acuze. Nu e vorba banalul praf din extinctoare, ci ceva praf special care se gaseste numai si numai la stadionul in constrvctie prin urbe. Formula prafului de pusca are un parfum special pe Somes. Chiar daca a trecut perioada cand toti se scalda in haine crestine, putem sa ne amintim la pilda biblica in care Iisus a spus „Cine-i fara de pacat sa arunce primul piatra!”. Primarul a aruncat piatra inspre Alin Tise cum ca ar prafui prea mult orasul, iar suporterii au navalit asupra lui. Mai mult, pacatele primarului incep din ce in ce mai mult sa se scurga in societate si in zvonistica orasului. Pana la urma urmei, orice zvon are, totusi, un sambure de adevar, dar daca sunt mai multe deja le putem gasi in… plantatia adevarului. Proiectele pe care Primaria le are in plan vor tripla, pe putin, cantitatea de praf din oras. Dar nicio problema, prietenia Primariei cu firmele de salubritate este la un nivel atat de mare incat contractele curg,
construind pe bani publici, in casele numeroaselor firme, fantani cu lapte si miere. Si curg, si curg, si curg…Iar banii publici dispar.
Steluta Cataniciu, certareata de serviciu a Consiliului Local Cluj, l-a acuzat pe primar ca cei de la Rosal ar aduce masinile din alte orase pentru a arata ca au o flota impresionanta. La acea vreme, contractul cu firma lui Silviu Prigoana era avantajos pentru Apostu, asa ca le-a luat apararea. Cand deja relatiile dintre cei doi oameni de afaceri, Sorin si Silviu, s-au racit, primarul s-a folosit de replica pe care a invatat-o de la Steluta Cataniciu si i-a presat pe cei de la Rosal cu acuzele pe care, nu demult, le nega. Cele doua fete/personalitati ale unui afacerist innascut magnetizeaza banii in directia corespunzatoare. Sa nu care cumva sa fie mai mult praf prin urbe pentru ca firmele responsabile cu spalarea strazilor isi fac datoria cand-cum sau intr-o neglijenta derizorie.
Stadionul ramane un obiectiv pe care multi clujeni il asteapta cu sufletul la gura. Pietrele de temelie puse de la inceperea constructiei sunt martore ale unei realizari care nu poate fi contestata, oricate pietre s-ar arunca din diverse directii. Si oricata apa ar curge peste pietrele din Somes, importanta unei arene se poate citi pe fata clujenilor.
Ce om cu suflu mai mult sau mai putin „eco”, ba chiar ecologist de-a dreptul, nu ar vrea sa vada derularea investitiilor intr-un spatiu vidat in care nu exista praf? Insa, imposibilitatea unui astfel de vis ramane la nivelul de intelegere al oricarui om sanatos mintal.
Daca ar fi dupa dom’ primar nu s-ar mai construi nimic in tara asta, numai s-ar planta copaci. Ne si miram cum de a avut curajul sa mearga la inaugurarea autostrazii cand era atat praf in zona care ii putea murdari costumul Armani. Voturile vin cand mergi la astfel de manifestari, piatra nu se mai arunca, iar prafurile raman la BCCO.
Insa chiar insusi maretia lui, Sorin Apostu, a uitat ca a castigat capital electoral pe seama unor proiecte care tocmai ce urmeaza sa inceapa. Nici nu vrem sa ne gandim la cum va arata Filarmonica, Sala Polivalenta sau cum va arata santierul din Parcul Central? Oare a inventat cineva intre timp formula chimica pentru a separa oxigenul de prafuri si a neutraliza componenta daunatoare vietii doar pentru cazurile respective? Sa nu care cumva sa faca aceste constructii pe langa prafuri si niscaiva fum, ca de fumurile politicianiste ne-am saturat cu totii. De reabilitarea liniei de tramvai, un alt proiect european „cu dedicatie”, nu mai zicem nimic. Nici nu vreau sa imi inchipui cata iubire ca-n filme va fi inglobata in injuraturile clujenilor care vor fi nevoiti sa strabata zonele cu pricina in fiecare zi cand merg spre serviciu. Zgomot, praf, disconfort… Clujul va fi un mare santier.
Proiectele investitionale trebuie sa continue in Cluj-Napoca si nu ar trebui sa se opreasca nicio secunda, indiferent de praful rezultat. Insa solutii pentru curatarea prafurilor se gasesc la orice colt de strada. Repet, mai usor este sa arunci pietre decat sa construiesti mega-structuri.
Apostu nu seamana cu un apostol adevarat. El ar fi aruncat cu piatra in celebra pilda biblica. Ar fi aruncat cu piatra pentru ca pacatele viitoare nu sunt infaptuite inca. Dar urmeaza, iar atunci cand va fi sa fie nici nu vrem sa vedem fumurile unui oras ce tinde a fi capitala culturala europeana.
Problema cea mai mare a lui Sorin Apostu nu este cea a prafului de la stadion, ci a prafului din portofel. Umbla de mult zvonul in targ ca numitul trimis in judecata, Calin Mitica, ar fi avut promisa licitatia de fonduri europene pentru reabilitarea liniei de tramvai. Ar fi cumparat un car de influenta si si-ar fi rezolvat contracte pe bani publici pe aceasta seama. Sa uitam tot ce stim pana in prezent si sa spunem ca ar fi legal. Pasam mingea in terenul primarului.
Sorin Apostu are datoria morala fata de cetateni sa nu dea niciun ban in plus pentru reabilitarea liniei de tramvai. Niciun sfant pentru scumpirea materialelor, gasirea unor noi standarde si tot felul de elemente neprevazute care au aparut fata de caietul de sarcini initial. Niciun leut nu ar trebui sa ajunga in buzunarul unui urmarit penal ce a fost trimis in judecata fata de contractul initial. Scuzele pentru acordarea unor bani in plus sunt infinite si fiecare suna atat de bine incat iti vine sa crezi ca sunt gandite inainte de demararea procedurii de licitatie insasi. Are curajul Sorin Apostu sa se incadreze in costurile stabilite de licitatie? Daca da, atunci poate sa arunce cate pietre vrea el, insa de nu, inseamna ca toate zvonurile din oras se adeveresc. Iar prafurile ramase in urma unei prietenii nu-l vor mai salva atunci…
Tiberiu Hrihorciuc
