În Cluj-Napoca se construieşte ilegal din cauza corupţiei şi a incompetenţei

Case cu un singur nivel „sufocate” de locuinţe cu două etaje plus mansardă, lipsa de intimitate a acestora, locuinţele înghesuite, terenuri cu mai bine de un metru sub nivelul drumului de acces, construcţii făcute după priceperea fiecărui concesionar de teren. Se construieşte haotic, neorganizat, pe terenuri lipsite de infrastructură şi de cele mai multe ori nu se respectă nici autorizaţia de construire emisă. Principalele cauze enumerate care caracterizează pe scurt unele zone din Cluj-Napoca sunt lipsa reglementărilor urbanistice, corupţia şi mentalităţile de tip rural ale unor proprietari şi investitori.

Cel mai în măsură pentru a răspunde întrebărilor legate de urbanismul neorganizat şi uneori haotic din Cluj-Napoca este Şerban Ţigănaş,  preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România şi arhitect practicant în cadrul „Dico şi Ţigănaş”. În cunoştinţă de cauză, Şerban Ţigănaş ne explică problemele majore reale cu care se confruntă Capitala Transilvaniei din punct de vedere urbanistic.

Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, este un arhitect practicant, în cadrul „Dico şi Ţigănaş”, un birou de arhitectură şi inginerie care, de aproape două decenii, şi-a propus să schimbe nu doar faţa construită a lumii, ci şi filosofia din spatele acestui demers, prin practicarea unui business onest, transparent şi „la alb”, axat în primul rând pe calitatea muncii, pe satisfacţia clientului, şi abia mai apoi pe recompensa financiară.

”Situaţia în care ne aflăm acum, nu poate fi judecată decât într-o perspectivă de câţiva zeci de ani. E rezultatul unor evoluţii care a durat mult şi nu poţi să încarci o astfel de situaţie într-o administraţie sau alta. Nu e vorba de haos urbanistic, vorbim de un urbanism neorganizat, lipsit de o anumită structură. Din punctul meu de vedere, are o structură, dar necorespunzătoare tipului de urbanism care s-a practicat în România. E prost, nesatisfăcător, reprezintă exact transpunerea legii româneşti.

Ar trebui zeci de ani să stopăm aşa ceva, exact atâta timp cât a durat să se ajungă la situaţia de faţă. Normalitatea necesită un proces care nu are cum să fie scurt, şi în care trebuie ca ceea e, trebuie să fie mult mai bine structurat, să fie o colaborare intensă între public şi privat, iar ceea ce s-a construit prost, sa intre în restructurare. Necesită fermitate legislativă, trebuie măsuri ca să faci aceste corecţii, iar la ora actuală nu există capacitatea.

Nu am avut strategii de dezvoltare urbană de 25 de ani, avem recent de aproximativ doi ani de zile, dar nu observ să avem proiecte de implementare fermă, iar prima strategie a fost formală, s-a construit pe baza unor oportunităţi de finanţare”, povesteşte arhitectul Şerban Ţigănaş.

De ce au apărut blocuri între case?

”În oraş trebuie să construim inteligent, casele în zone periferice, oraşul trebuie să fie compact. De ce au apărut blocuri între case? Pentru terenurile care au fost iniţial alocate între case, investitorii şi-au dat seama că este mai eficient să construieşti blocuri decât case, e cererea foarte mare. Problema este construirea neomogenă, inconsecventă planificării, şi după schimbi proiectul, constaţi că este greşit.

Nu este de vină o persoană anume, ci o serie întreagă de evenimente. Cel mai grav aspect e al administraţiei din `95-`99 când în Planul Urbanistic General (PUG) anterior public s-au introdus în intravilan mult prea mult teren introducându-se cantitate mare de teren şi s-a început construirea haotică, fiecare unde a vrut, când a vrut şi s-a permis construcţiile ici şi colo, astfel decât prevedea PUG-ul, lipsit de acurateţe, fără bază corectă de proprietate, fără cadastru precis. A fost doar un suport teoretic care nu a fost urmărit consecvent şi fiecare a construit ce a vurt. De aici a pornit avalanşa”, povesteşte în continuare Şerban Ţigănaş.

Administraţia şi-a favorizat partenerii prin proiecte

”O altă problemă este administraţia, care a jucat cu dublă măsură, având parteneri pe care i-a favorizat prin proiecte. Primăria nu a fost omogenă, asta a culminat cu una dintre cele mai grave erori. Primăria era să intre în conflict de interese major cu piaţa imobiliară clujeană prin proiectele cartierului Tineretului şi proiectul Lomb. Primăria s-a asociat cu cei doi constructori, devenind astfel concurenţi pe piaţa imobiliară. Afacerile erau prost construite, amândouă au murit. La dealul Lomb se încearcă resuscitarea sub o altă formă, după părerea mea, nicio şansă. Mai trebuie să intre foarte mulţi bani ca să vorbim de o dezvoltare în acest sens, e o pistă falsă. Se vede că ritmul de dezvoltare nu a generat nimic.

O altă eroare majoră este faptul că s-a negociat prost interesul public. S-au negociat prost investiţiile mall-urilor din Cluj spre exemplu. S-a răcit şi s-a epuizat centrul, a tras spre periferie şi toate centrele mari au intrat fără ca oraşul să negocieze cu aceste maşini de făcut bani. Nu a fost suficient, trebuia să se dea mai mult. A dezechilibrat oraşul, nu s-a apreciat coerent, consecvent şi din timp soluţiile de infrastructură majoră care sunt foarte cerute, de exemplu, proiectul centurii ocolitoare de sud a Clujului.

Toate s-au cumulat şi au dus la această situaţie nesatisfăcătoare care are drept consecinţe un interes actual mult mai crescut pentru zonele care nu si-au pierdut calitatea sau pentru zonele care şi-au menţinut calitatea.

Să ţii în mână un oraş care are energie constructivă, trebuie să fii tu proactiv, nu doar reactiv, nu poţi doar să dai autorizaţii şi să joci, trebuie să fii un actor public care are capacitate de negociere, care fructifică oportunităţile, ceea ce în Cluj nu s-a întâmplat”,

De ce se construieşte pe lângă lege?

”Foarte simplu, pentru că se tolerează, pentru că există suficiente legi şi mecanisme care să intervină. Cred că e o combinaţie excepţională între incompetenţă şi corupţie.

Administraţia unui oraş trebuie să aibă trei categorii mari de profesionişti:

– vizionari, cei care văd oraşul din ansamblul, negocieri, cei care sunt profesioniştii implementării

– oamenii care cunosc foarte bine în detaliu mecanismele, eficient. O birocraţie minimă, cu un sistem care răspunde solicitărilor, care învârt economia şi tot sistemul construirii, astfel încât să fie eficient

– cei care ar trebui să fie oamenii cu chipiu şi epoleţi, exigenţi, care urmăresc, care creează o stare care nu-ţi mai vine să încalci legile construirii că ştii că nu ai scăpare, lucru care nu e cunoscut în Cluj.

Vinovat pentru situaţie e cultura generală a publicului, adică dacă ceea ce se face prost se vinde, se cumpără, e lipsă de cultură, de exigenţă. Oamenii zic ”merge şi aşa”. Ar trebui toţi sancţionaţi. E contribuţia tuturor care reflectă foarte riguros cultura construirii, cultura urbanismului, însă excepţiile există fără îndoială”, încheie arhitectul Şerban Ţigănaş.

Consilier local: ”Planurile urbanistice nu erau clar definite”

Dintr-o altă perspectivă, despre problemele Clujului din punct de vedere urbanistic am vorbit şi cu consilierul local PNL Ovidiu Valeriu Florian, membru al Comisiei de Urbanism:

”Vina pentru probleme urbanistice se datorează unor perioade de tranziţii. Să denumim clar că a fost o perioadă de haiducie, o perioadă de tranziţie în care planurile urbanistice nu erau clar definite, erau celebrele zone care permiteau locuinţe colective mici de şase apartamente, dar oamenii asimilau acele zone cu zone de case, alţii cu zone de locuinţe colective, deci probabil lipsa unor definiţii exact a ceea ce înseamnă urbanistic o zonă teritorială de referinţă în general.

Este o foarte mare diferenţă cât păcălesc investitorii administraţia şi cât păcălesc investitorii cumpărătorii, pentru că de multe ori administraţia nu este păcălită. Spre exemplu, un garaj este intabulat ca şi garaj şi un pod intabulat ca un pod, dar sunt naivi cei care în speranţa unor afaceri imobiliare deosebite cumpără acele spaţii dându-le destinaţii neconforme de locuire, cu toate că în cartea funciară este precizat pod sau garaj. Sau le cumpără în speranţa că vor veni pe urmă şi vor reuşi să rezolve o problemă a spaţiului, dintr-o funcţiune în altă funcţiune. Îmi vine în minte, celebrul exemplu (n.r. – imobilul de pe strada Mărgăului, numărul 5-7), cu şase case înşiruite în proiect, dar constructorul nu a respectat autorizaţia şi a făcut 30 de apartamente. Oamenii au cumpărat acele apartamente, deşi au văzut pe autorizaţia de construire că sunt case de locuinţe, iar după au venit la şedinţa Consiliului local să le rezolvăm problema. Noi nu putem rezolva problema unui cetăţean prin încălcarea legii, nu putem deschide o cutie a Pandorei, să rezolvăm problemele celor care au sperat să schimbe autorizaţia de construire”, a declarat consilierul local Ovidiu Valeriu Florian.

Întrebat ce îi sfătuieşte pe cumpărători, pentru a evita astfel de situaţii neplăcute, Ovidiu Valeriu Florian spune că ”orice tranzacţie să fie făcută prin notar şi să fie supervizată de un avocat angajat în nume propriu, nu cu avocatul investitorului, ci cu cel al cumpărătorului”.