Condamnarea bate la uşă în cazul acuzatului de omor, Teofil Pop

752

După un deceniu de la moartea lui Constantin Costea, după zeci de termene de judecată tensionate şi dosare plimbate între instanţe, procesul în care medicul Teofil Pop, directorul general al Centrului Medical Interservisan este acuzat de omor se apropie de final. Atât avocaţii ambelor părţi, cât şi procurorul au depus concluziile scrise la dosar. Termenele de judecată a celui mai celebru caz de malpraxis din Cluj par a fi scene desprinse dintr-un film tragicomic. Apărarea în instanţă se bazează pe una dintre expertize (semnată de un apropiat al directorului Interservisan) care susţine faptul că moartea ar fi putut surveni din cauză că decedatul şi-ar fi suflat prea tare nasul…

 

Pacientul, mort după o operaţie de polipi

Cazul morţii lui Constantin Costea este deja celebru. Bărbatul s-a prezentat în 7 februarie 2007 la Clinica Interservisan, deoarece avea probleme de respiraţie. După o lună de zile, a decedat, ca urmare a unui şoc septic şi a unei meningite care nu a mai putut fi tratată.

Operaţia de polipi a fost efectuată de către medicul ORL-ist Teofil Pop, la Clinica Interservisan din Cluj-Napoca. Constantin Costea, în vârstă de 68 de ani, fusese operat pe 8 februarie 2007 şi a intrat în comă patru zile mai târziu, la o zi după ce a fost externat. Pacientul a fost internat din nou la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca, cu diagnosticul “şoc septic şi meningo-encefalită”. Pacientul a fost apoi reoperat de alţi doi medici, Silviu Albu şi Tiberiu Maior, care au constatat ca osul etmoid, situat la baza craniului, fusese rupt în timpul operaţiei efectuate de medicul Teofil Pop, fapt ce a permis intrarea aerului în cutia craniană.

După deces, procurorii au deschis o anchetă faţă de medicul Teofil Pop. Familia Costea nu s-a lăsat influenţată de ineficienţa anchetatorilor care, în primă fază, au închis dosarul lui Pop pentru că nu au putut demonstra un raport de cauzalitate, şi a deschis un dosar civil. Una dintre probele cerute în acest dosar a fost şi o expertiză medico-legală, eliberată în 2011, la mai bine de trei ani de la decesul bărbatului. Documentul arată că există o cauzalitate între operaţia de polipi efectuată de Teofil Pop şi decesul pacientului. Pe baza acestei expertize, ancheta penală pe numele medicului a fost redeschisă. De asemenea, există şi un al doilea raport de expertiză medico-legală, din 2013 care arată că este de vină pacientul şi o avizare care reconfirmă ambele expertize.

 dosare instanta 2017

Dosarul plimbat între instanţe

În anul 2007, Marinela Costea, fiica lui Constantin Costea a depus o plângere penală în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva lui Teofil Pop, care în 08.02.2007 a efectuat operaţia de extirpare a polipilor lui Constantin Costea – tatăl Marinelei. După trei zile, în 11.02.2007 acesta a fost externat, însă în 12.02.2007 a intrat în comă, iar în mai puţin de o lună, Constantin Costea a decedat.

În urma probatoriului administrativ, procurorul a dispus în 17.02.2009 neînceperea urmăririi penale, considerând că nu poate fi reţinută, fără dubiu, în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptei lipsindu-i latura obiectivă precum şi raportul de cauzalitate între activitatea medicului Teofil Pop şi decesul lui Constantin Costea.

Această soluţie a fost atacată la instanţa de judecată, iar Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea familiei Costea şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în vederea începerii urmăririi penale faţă de Teofil Pop sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă. Soluţia instanţei de fond nu a fost menţinută de Tribunalul Cluj, care a admis recursurile lui Teofil Pop şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, respingând astfel plângerea familiei Costea.

Ulterior, în 2011 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de redeschidere a cercetărilor penale, a infirmat soluţia procurorului din februarie 2009 şi a dispus trimiterea cauzei la organele de poliţie în vederea continuării cercetării penale. În octombrie 2013, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Teofil Pop, iar în decembrie 2013 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de Marinela Costea.

Abia în aprilie 2014, Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea familiei Costea  împotriva deciziei din octombrie 2013 şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă şi s-a constatat legalitatea administrării probelor şina efectuării actelor de urmărire penală.

 

A venit pentru o operaţie de polipi şi a plecat într-un coşciug

În concluziile scrise depuse la dosar de către avocata Daniela Bizo Vomir, avocata familiei Costea, a arătat că din actele dosarului s-a stabilit că în 08.02.2007, Constantin Costea s-a prezentat la clinica Interservisan, într-o stare bună, în vederea unei banale operaţii de extracţie de polipi, dată la care a avut loc atât internarea, cât şi realizarea operaţiei. Evoluţia postoperatorie a pacientului a cunoscut o stare defavorabilă începând cu ziua a patra de la intervenţia chirurgicală, după ce între timp fusese externat, instalându-se brusc o stare febrilă cu pierderea progresivă a stării de conştienţă, până la instalarea unei come de gradul IV, motiv pentru care familia Costea a solicitat intervenţia de urgenţă a serviciului de ambulanţă. În 12.02.2007 pacientul a fost internat în cadrul Clinicii de Neurochirurgie Cluj cu următorul diagnostic: fistulă LCR cranio-nazală, pneumoencefalie, meningită. În cursul aceleiaşi zile s-a intervenit chirurgical de către personalul clinicii pentru remedierea medicală, respectiv a închiderii fistulei LCR, însă ulterior intervenţiei chirurgicale starea lui Constantin Costea s-a înrăutăţit, aceasta decedând în 05.03.2007.

În faţa instanţei de fond, inculpatul Teofil Pop a fost audiat, care, evident nu şi-a asumat nicio culpă în procedura rezultatului, afirmând că operaţia dânsului a fost corectă (alături de alte 80.000 de operaţii) şi ”că pacientul a greşit în momentul în care şi-a suflat nasul intempestiv, ceea ce a dus la apariţia fistulei LCR cu breşă osoasă etmoidală”.

 

Judecătorul a închis ochii

Potrivit concluziilor scrise, avocata Dana Bizo Vomir mai arată că cu toate că inculpatul a contestat o mare parte din probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând refacerea acestora în faţa instanţei de judecată, poziţie adoptată şi de către reprezentanta Parchetului şi a părţilor vătămate prin avocat, instanţa a respins toate cererile în probaţiune, considerând că sunt suficiente concluziile actelor medicale existente la dosarul de urmărire penală.

”Din punctul nostru de vedere, deşi judecătorul (n.r. Lucian Buta) ar fi trebuit să respecte prevederile art. 351 C.pr.pen, în sensul de a administra probe în mod nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, în continuare ne vom referi, în conţinutul concluziilor strict pe actele din faza de urmărire penală.

În primul rând, facem referire la Concluziile Raportului de Expertiza Medico-Legală din 19.08.2011 întocmit de IML Cluj ale cărui concluzii arată că între intervenţia chirurgicală din 08.02.2007 şi complicaţiile infecţioase care au determinat decesul, există legătură de cauzalitate. De asemenea, expertul parte, dr. Alin Căpilnean a concluzionat în acelaşi sens, mai mult arătând că evoluţia cazului nu a fost nicidecum influenţată de patologia cronică preexistentă, deoarece analizele de laborator efectuate la internare erau în limite normale, iar datele de la examenul necropsiei apar după o suferinţă îndelungată, cauzat de intervenţia chirurgicală din 08.02.2007.

Chiar dacă cea de a doua expertiza medico-legală a concluzionat în alt sens, respectiv existenţa unei culpe în ceea ce priveşte decesul victimei, Comisia de avizare din cadrul INML nu a înţeles să elimine niciuna dintre cele două expertize, recunoscând implicit că ambele conţin concluzii corecte.

Pe de altă parte, înţelegem să facem referire şi la declaraţiile celor doi medici, care l-au reoperat pe Constantin Costea, medicii Tiberiu Maior şi Silviu Albu care au menţionat că ”apariţia fistulei LCR s-a datorat unei microtraume, şi că pacientul nu trebuia externat, întrucât îi curgea lichid LCR la momentul internării în cadrul Clinicii de Neurochirurgie”.

Dr. Magdalena Petrescu, audiată fiind în calitate de martor a arătat că: ”am descoperit în cadrul autopsiei leziuni la nivelul creierului produse de meningită şi care s-au instalat în urma acelei intervenţii chirurgicale la polipi; fistula ar fi putut apărea atât în timpul, cât şi după operaţia de polipi”.

Extrem de relevantă ni se pare şi declaraţia asistentei Rodica Man, din faza de urmărire penală, care arăta că în 13.03.2007 a sunat-o pe una dintre fiice să-i restituie cei 1.000 lei plătiţi pentru operaţie. Care ar fi fost motivul acestei restituiri, dacă medicul Teofil Pop şi-a îndeplinit în mod corect şi profesional atribuţiile de serviciu?

Ne întrebăm în mod firesc, cum nu există raport de cauzalitate, chiar şi indirect, între activitatea medicului Teofil Pop şi decesul tatălui subsemnatei, în condiţiile în care, în urma operaţiei efectuate în 08.02.2007 starea de sănătate a acestuia s-a degradat simţitor, fiind necesară după doar patru zile de la operaţie efectuarea unei noi intervenţii chirurgicale? În cea de-a patra zi postoperator s-a instalat, brusc, o stare febrilă cu pierderea progresivă a stării de conştienţă, până la instalarea unei come de gradul IV, diagnosticul stabilit în Clinica de Neurochirurgie fiind acela de ”Fistulă LCR cranio-nazală. Penumoencefal. Meningită”. În cursul zilei de 12.02.2007 s-a intervenit endoscopic, efectuându-se repararea fistulei LCR la nivelul tavanului etmodial şi a lamei ciuruite, evoluţia pacientului fiind favorabilă, iar la data de 05.03.2007, Constantin Costea decedează.

Cu toate că au fost încălcate normele legale cu privire la organele competente de a efectua autopsia precum şi perioada de timp în care trebuia a se efectua această autopsie, în protocolul necropsiei semnat de dr. Magdalena Petrescu se menţionează ca diagnostic anatomo-patologic polipoza nazală operată, edem cerebral, meningită leucocitartă şi bronhopneumonie.

Este mai mult decât evident că decesul pacientului nu ar fi intervenit în mod normal, în lipsa acelei intervenţii chirurgicale efectuate de dr. Teofil Pop, în cursul zilei de 08.02.2007”.

 

Colegiul Medicilor i-a dat un vot de blam lui Teofil Pop

Avocata Daniela Bizo Vomir a amintit şi de Concluzia Comisiei de Disciplină de pe lângă Colegiul Medicilor Cluj despre care spune că ”constituie dovada cea mai elocventă asupra faptului că Teofil Pop nu a respectat regulile de bună practică medicală. Acest aspect reiese şi din declaraţia medicului care afirmă că bolnavul avea mai multe tare, dacă se luau în calcul riscurile actului chirurgical, atunci dl. dr. avea posibilitatea de a contraindica actul chirurgical sau de a îndruma bolnavul spre o clinică de specialitate unde bolnavul să fie operat în cadrul unei echipe chirurgicale capabile să intervină în timp util pentru eventualele complicaţii. Din declaraţia lui Teofil Pop reiese că bolnavul a fost internat şi operat în aceeaşi zi fără o evaluare clinică-biologică adecvată, fără a se lua în calcul riscurile posibile, dar găseşte foarte repede scuza că bolnavul avea mai multe tare organice. Considerăm că dl. Pop a renunţat cu multă uşurinţă la responsabilitatea de a-şi îngriji bolnavul şi de a interveni împreună cu echipa de neurochirurgi pentru corectarea complicaţiilor intervenite, motiv pentru care dr. Maior trebuie să fi fost obligat să solicite ajutor din partea altui specialist ORL, prof. Silviu Albu. Dezinteresul profesional în acest caz este dublat şi de unul moral, de a nu se implica în corectarea propriei greşeli.

În ceea ce priveşte operaţia efectuată în 08.02.2007 de către dr. Teofil Pop s-a stabilit într-un mod de necontestat faptul că acesta nu a respectat regulile de bună practică profesională prin neevaluarea completă preoperatorie a pacientului (concluziile Deciziei Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor Cluj), decizie necontestată de către dânsul. Nu suntem de acord cu susţinerile dr. Pop în sensul că tatăl subsemnatei a refuzat să-şi mai prelungească internarea, întrucât deontologia profesională impunea ca dl. dr. să-l mai ţină în spital până la însănătoşirea totală a pacientului, în condiţiile în care ar fi avut cel mai mic dubiu cu privire la evoluţia postoperatorie a acestuia.

La interval de patru zile de la operaţie starea de sănătate a pacientului s-a agravat, şi mai mult, în cursul zilei de 12.02.2007 a necesitat o nouă operaţie. Teoretic, dacă nu s-ar fi greşit operaţia din 08.02.2007 nu vedem motivul pentru  care a fost necesară o nouă intervenţie chirurgicală în cadrul Secţiei Neurochirurgie. În acest sens s-a intervenit endoscopic, efectuându-se completarea polipectomiei şi repararea fistulei LCR la nivelul tavanului etmodial şi a lamei ciuruite. Postoperator evoluţia a fost favorabilă, până în 18.02.2007 când acesta a intrat în comă, iar în 05.03.2007 a decedat.

Concluziile anchetei disciplinare au constatat că intervenţia chirurgicală efectuată în 12.02.2007 în cadrul Clinicii de Neurochirurgie Cluj-Napoca a fost corectă şi la timp. Spre deosebire de prima operaţie efectuată de dr. Teofil Pop, care s-a constatat a fi defectuoasă cea de-a doua efectuată de dr. Maior şi dr. Albu a fost corectă. Cauza decesului s-a datorat unei bronhopneumonii, cauza se află într-o interdependentă legătură cu operaţia defectuoasă realizată de dr. Teofil Pop în cursul zilei de 08.02.2007”.

 

Activitatea lui Teodil Pop, neadecvată

”Încă un motiv în plus din care putem trage concluzia că activitatea dr. Teofil Pop este culpoasă rezultă din declaraţia prof. Sarafoleanu care explică originea fistulei de LCR intervenită la patru zile după operaţie.

”Aceasta putea avea o origine preexistentă polipectomiei nazale, nesesizată clinic şi radiologic, fie aceasta putea apărea intraoperator, intervenţia chirurgicală pentru polipectomie nazală făcându-se prin smulgere, fără control endoscopic imediat. Dacă aceasta ar fi fost făcută aşa cum s-a procedat la Clinica de Neurochirurgie s-ar fi putut efectua pe loc completarea polipectomiei şi închiderea fistulei LCR”. Din ambele constatări nu putem trage decât concluzia că, activitatea dr. Teofil Pop nu a fost una adecvată, aceasta având obligaţia atât înainte de operaţie, cât şi ulterior acesteia să verifice toate condiţiile în care aceasta urma a se efectua, respectiv starea de sănătate anterioară operaţiei cât şi evoluţia acesteia ulterior operaţiei.

În aceste condiţii nu se poate afirma că nu există un raport de cauzalitate între activitatea dr. Teofil Pop şi decesul lui Constantin Costea, deces care a intervenit în urma unei operaţii defectuoase – stabilite în baza unei hotărâri definitive – în  care nu s-au respectat regulile de bună conduită profesională. Verificarea legăturii cauzale presupune identificarea în antecedenţa cauzală a tuturor contribuţiilor umane care ar putea avea legătură cauzală cu acestea, reţinându-se şi eventualele împrejurări cu legătura de cauzalitate. În ipoteza pluralităţii de contribuţii va trebui să se constate legătura dintre ele, lanţul lor neîntrerupt având în vedere şi faptul că întreruperea nu poate avea loc decât prin intervenţia unui nou lanţ cauzal.

În concluzie, vă solicităm condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, cu precizarea expresă că nu contestăm experienţa profesională a inculpatului, cele peste 80.000 operaţii, ci analizăm un caz concret, respectiv dacă inculpatul a încălcat sau nu anumite atribuţii ce ţineau de exercitarea profesiei de medic, în cazul pacientului Constantin Costea”, se mai arată în concluziile scrise depuse la dosar.

Sub aspectul laturii civile, părţile vătămate îi cer lui Teofil Pop 200.000 euro daune morale.

  

Procurorul cere condamnarea lui Teofil Pop

Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, Lucia Maria Andreica, solicită instanţei admiterea acţiunii civile formulate de familia Costea şi totodată cere condamnarea lui Teofil Pop la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere cu suspendarea condiţionării a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de doi ani.

”Trebuie reţinut în primul rând faptul că decesul numitului Constantin Costea a fost precedat şi succedat de un lanţ de acţiuni cel puţin neglijente care creează, în opinia noastră, în primul rând suspiciunea unei vinovăţii. Întrucât în cuprinsul tuturor actelor medico-legale a fost subliniat terenul patologic preexistent al pacientului, apreciem că tocmai această împrejurare ar fi impus inculpatului, medicul curant al acestuia, efectuarea unor analize mult mai amănunţite, a unit investigaţii medicale apte să depisteze eventualele complicaţii ce ar fi putut surveni intra-operator sau post-operator. De menţionat, de altfel, că inculpatul a fost sancţionat cu vot de blam de către Comisia de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România pentru nerespectarea regulilor de bună practică profesională prin neevaluarea completă pre-operatorie a unui pacient cu multiplii factori de risc.

Ţinând seama de riscul mare de apariţie a complicaţiilor post-operatorii, tocmai din cauza afecţiunilor medicale preexistente ale pacientului, şi având în vedere că atât pacientul, cât şi aparţinătorii acestuia au semnalat primele simptome ale unor posibile complicaţii, apreciem că obligaţia minimă diligenţă din partea inculpatului ar fi impus efectuarea de urgenţă cel puţin a unui control endoscopic sau a unui examen CT ulterior efectuării operaţiei de polipectomie. Chiar inculpatul a arătat în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei că, deşi anterior efectuării operaţiei nu era posibilă efectuarea unui control endoscopic endonazal, ”eventual ulterior se putea recurge la o astfel de investigaţie”.

Având în vedere faptul că, la un interval foarte scurt de timp de la externare (mai puţin de 24 de ore), pacientul Constantin Costea a intrat în comă, stabilindu-se ulterior, în urma investigaţiilor medicale diagnosticul de meningită bacteriană, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă se desprinde concluzia logică în sensul apariţiei sau existenţei fistulei LCR înainte de externarea pacientului din unitatea medicală Interservisan. În atare condiţii, afecţiunea ar fi trebuit depistată la timp, cel mai târziu înainte de externare, şi ar fi trebuit luate măsuri imediate de remediere a situaţiei medicale. (…)

Considerăm că nu se poate susţine că un comportament post-operator neadecvat al pacientului (suflarea nasului cu putere, aşa cum s-a reproşat acestuia) ar fi stat la baza apariţiei fistulei LCR, în condiţiile în care infecţia bacteriană a fost depistată la mai puţin de 48 de ore de la externare. Apreciem că, dimpotrivă, atitudinea profesională a inculpatului a avut un rol esenţial în survenirea decesului pacientului Costea, inculpatul efectuând o intervenţie chirurgicală în absenţa unor investigaţii medicale detaliate, neluând nicio măsură de prevedere şi neverificând apariţia unor complicaţii intra sau post-operator.

Apreciem că între activitatea medicală a inculpatului Teofil Pop şi decesul pacientului Constantin Costea există legătură de cauzalitate (…). În acest sens sunt şi concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 29.08.2011, raport avizat de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML ”Mina Minovici”, arată procurorul în concluziile scrise depuse la dosar.

tribunal cluj 

Teofil Pop cere achitarea

În concluziile depuse la doar, avocatul inculpatului, Pavel Abraham (fost chestor de poliţie care a îndeplinit funcţia de inspector general al Poliţiei Române) spune că nu există raport de cauzalitate între intervenţia chirurgicală realizată de Teofil Pop şi decesul pacientului, motiv pentru care cere achitarea.

Apărarea s-a construit în jurul concluziilor celui de-al doilea Raport medico-legal (din 2013), întocmit de celebrul Vladimir Beliş, plătit însă de Teofil Pop. Acesta a opinat că pacientul Constantin Costea şi-a suflat prea tare nasul, fapt ce a condus la ruperea osului etmoid şi pătrunderea aerului în cutia craniană.

”Referitor la complicaţiile apărute în urma intervenţiei chirurgicale care au dus ulterior la deces, acestea se datorează exclusiv comportamentului pacientului/victimei Constantin Costea, care nu a respectat indicaţiile date de subsemnatul privind riscul apariţiei unor complicaţii postoperatorii în cazul în care nu renunţă la obiceiul de a aspira secreţiile purulente nazale în cavitatea bucală şi apoi la expectorare ori de a efectua suflări nazale frecvente.

În mod categoric fistula LCR cu bresă osoasă etmoidală apărută după intervenţia chirurgicală efectuată de subsemnatul se datorează suflatului brutal şi repetat a nasului efectuat de pacientul Constantin Costea.

Consider că prezenţa masivă a aerului endocranian şi în creier nu poate avea decât o singură cauză, respectiv, crearea unei mari presiuni intranazale ce nu poate fi produsă decât prin suflarea brutală şi repetată a nasului de către pacientul Constantin Costea, care prin acest mecanism a creat fistula LCR şi ulterior meningita care a dus la deces.

Conform datelor medicale şi a celor prezentate, reiese că subsemnatul am respectat normele de comportament profesional, atât în ceea ce priveşte diagnosticul, indicaţia chirurgicală, cât şi tratamentul intra şi postoperator.

Personal i-am adus la cunoştinţă pacientului Constantin Costea riscurile li posibilele complicaţii precum şi faptul că intervenţia chirurgicală avea un scop terapeutic. Pacientul şi-a dat acordul în vederea efectuării operaţiei de polipoză nazală, în acelaşi timp a luat la cunoştinţă şi posibilele complicaţii care pot apărea. A înţeles necesitatea operaţiei şi de asemenea că nicio garanţie sau asigurare nu i-a fost dată de către nimeni, în ceea ce priveşte rezultatul operaţiei.

Avocatul îşi bazează apărarea pe noul raport de expertiză, cel din 04.02.2013, la făcut şa doi ani faţă de primul, din 2011, care arată că ”nu există o legătură de cauzalitate directă între intervenţia chirurgicală ORL din 08.02.2007 şi decesul pacientului Constantin Costea, între cele două evenimente interpunându-se complicaţiile infecţioase ce cunosc ca factori favorizanţi afecţiunile cronice de care suferea susnumitul”, spune Teofil Pop prin avocat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ