Crimă la Călăţele: patru romi, dintre care trei minori, au ucis un vârstnic, cu scopul de a-l jefui!

Petru Ghiţe era un pensionar harnic şi cumsecade, în vârstă de 83 de ani, din comuna clujeană Călăţele, fost angajat la Fabrica de cherestea din Beliş şi la depozitul de lemne din Călăţele. Acesta îşi ducea traiul de unul singur într-un loc relativ izolat de sat, pe o colină plină cu livezi, fapt care i-a atras pe cei patru consăteni, cu toţii romi, între care se aflau şi trei minori. Intruşii au pătruns în toiul nopţii în casa bătrânului, în scop de jaf, i-au forţat uşa şi l-au ucis cu bestialitate. Nu însă înainte de a-l supune unor chinuri groaznice ca să mărturisească unde îşi păstrează banii. Poliţiştii au reuşit în timp record să-i identifice şi apoi să-i reţină pe făptaşi, astfel că la această oră cei patru sunt cercetaţi de procurorii clujeni în stare de arest.

 Criminalii au scos şi telefonul din funcţiune

Oribila crimă s-a petrecut în noaptea de miercuri spre joi, când cei patru romi din Călăţele au năvălit peste bătrân în timp ce acesta dormea – şi i-au forţat ușa de lemn din coridor ca să pătrundă în încăpere. Din surse apropiate anchetei, criminalii l-au torturat îndelung  pe bătrân, pentru a le dezvălui unde-şi ţine banii, după care i-au zdrobit capul cu un corp contondent. Cea care a găsit trupul neînsufleţit al bărbatului a fost d-na Dorina Vuşcan, o vecină de încredere, alarmată – joi dimineaţa – de nepoata bătrânului. Povesteşte, cu amabilitate, femeia în vârstă de 71 de ani, care printr-o coincidenţă, este şi o rudenie apropiată a prefectului Clujului: “Joi dimineaţă, pe la 8.30 m-a sunat o nepoată de-a vecinului care locuieşte în Beliş, că nu ştie ce face unchiul ei, fiindcă nu-i răspunde la telefon. De-aia m-am şi dus până la el, dar am găsit uşa de la poartă închisă, aşa că m-am întors după cheie, fiindcă o ţineam la mine acasă. Când am ajuns, cu cheia, la casa omului şi am deschis am văzut că uşa de la coridor era ruptă şi întredeschisă. Am intrat pe coridor şi-am deschis uşa de termpoan a camerei în care stătea bătrânul. După ce am deschis-o, l-am găsit pe dl. Petru căzut pe spate, nemişcat şi cu un fel de negreală pe cap, cred că un cheag de sânge”. Înspăimântată, femeia s-a întors degrabă acasă, unde şi-a alertat vecinii şi a sunat la numărul de urgenţă 112. De acolo, împreună cu un vecin de-al său, nea Gavril, s-a întors la casa decedatului şi a mai alertat încă o dată poliţia. “La 15 minute de la apel a şi apărut o ambulanţă de la Huedin, iar după aceea au început să curgă maşinile spre gospodăria lui Ghiţe: poliţie cu câini, criminalişti, medici legişti, astfel că în scurt timp am numărat cel puţin 10-15 maşini parcate în faţa casei. Şi-apoi noi am stat afară până şi-au făcut oamenii treburile, iar la final m-or chemat şi pe mine înăuntru, m-or amprentat şi am dat declaraţie despre tot ce-am văzut”. În gospodăria familiei Vuşcan – situată la circa o sută de metri de casa victimei – îşi fac apariţia, cernite, nepoatele lui Ghiţe: Florica Brişan şi Maria Giurgiu. Mărturiseşte, cu respiraţia tăiată de suferinţă Florica Brişan: „Eu m-am ocupat aproape zilnic de Ghiţe Petru, în calitate de nepoată din partea răposatei lui soţii. Îi făceam mâncare, curăţenie, îl spălam, tot ce trebuie. Locuiesc în Beliş şi fugeam cu maşina personală aproape zilnic până la unchiul, să văd ce nevoi mai are. Fiica lui , Elena se află în Italia, unde îngrijeşte o nepoţică, iar fiul, Petru, trăieşte lângă Arad, la Pecica. Joi dimineaţă l-am sunat, ca de obicei pe bătrân dar am constatat că telefonul lui nu făcea conexiune, deci nu suna. Aşa că am rugat-o pe Dorina să dea fuga până la el şi, în final ea ne-a înştiinţat ce tragedie a avut loc. E limpede – am aflat asta mai târziu – ucigaşii au scos pur şi simplu telefonul din funcţiune”.

Romii, în special cei minori fac ravagii în comună!

Le rog pe cele trei femei să mă conducă până la locul faptei, dat fiind faptul că cercetările de la gospodăria lui Ghiţe s-au încheiat de ceva vreme. Acestea acceptă şi odată ajunşi la destinaţie m-au pofit în „casa ororilor”. “Totul a rămas exact ca în momentul crimei, doar podeaua a fost spălată de sânge” – mă lămureşte una dintre femei. Acolo, cele trei nu şi-au putut stăpâni lacrimile şi au început să suspine. Printre sughiţuri de plâns, d-na Vuşcan mi-a mai mărturisit: „Era un om foarte de treabă, muncitor, la locul lui şi niciodată nu l-am văzut certându-se cu cineva. Noi suntem vecini din 1970 şi n-am auzit vreodată vreun cuvânt urât din gura lui. Plus că nu umbla prin tot felul de anturaje – cu băutură şi alte chestii dubioase, era un om de casă. Iar eu aveam grijă în fiecare zi să-i dau tabletele, fiindcă suferise cu ceva vreme în urmă un infarct şi avea şi hipertensiune. Din câte am aflat mai târziu nu lipsea nimic din casă, nici măcar televizorul – însă totul fusese răscolit de către criminalii care căutau bani”. Intervine în discuţie şi nepoata lui, Florica Brişan: “Toată vara bietul de el a cosit şi, recent, şi-a făcut şi stoc de mere pentru ţuică, în butoaie. Uite, acum nu mai va avea parte de nimic din cauza acelor ticăloşi”!

Ne luăm rămas bun de la rudele îndoliate ale lui Ghiţe şi după ce parcurgem câteva sute de metri ajungem la sediul Primăriei Călăţele. Primarul Vasile Tripon ne primeşte în biroul său şi admite că cei patru criminali sunt, într-adevăr din sat – mai precis din colonia romilor situată în vecinătatea aşezării – iar problemele pe care le are satul cu aceştia sunt numeroase. “Noi direct nu am avut probleme cu ei, doar treburi de competenţa poliţiei, însă unuia dintre cei trei criminali minori, Rostaş Mădălin, am fost nevoiţi să-i facem certificat de naştere fiindcă nu fusese înregistrat de părinţi. În schimb, ştiu că au fost cazuri de furturi de lemne şi tăieri ilegale de pădure, pătrunderi în gospodăria localnicilor şi până şi bătăi sau tâlhării la adresa unor consăteni sau, pur şi simplu străini de comună şi chiar şi de ţara noastră”, mărturiseşte acesta. Detaliază problema un bărbat care se află alături de primar: “În general minorii sunt scoşi în faţă de către cei maturi, în special la furturile de lemne, pentru că pedeapsa lor e mult mai mică.  Tot aşa nişte minori din rândul lor – nu ştiu exact dacă e vorba chiar de cei care l-au ucis pe bătrân – au tâlhărit în urmă cu doi ani un olandez, chiar pe drumul principal, aproape de cartierul lor. Tot aşa, anul trecut, un cetăţean dintr-o localitate vecină a fost şi el rupt în bătie şi apoi tâlhărit de trei romi minori din aceeaşi zonă. Ca să nu mai vorbesc de bătaia pe care au administrat-o romii, nu demult, la doi săteni, la intrarea unui bar, cu intenţia să-i tâlhărească”.