Este o întrebare la care eu personal mă gândesc de ceva timp, dar la care, cu certitudine, se gândeşte zi de zi personajul investigaţiei mele, Robert Ekaireb, acolo, în celula condamnatului pe viaţă pentru o crimă asupra soţiei lui legitime, de cetăţenie chineză, Li Hua Cao, crimă ce i-a fost impusă, dar despre care pretinde că nu se face vinovat şi în care nu are nicio implicare de cel puţin opt ani în urmă care au trecut de când soţia lui a dispărut fără urmă, după cum susţin organelor judicare londoneze, susţineri infirmate însă de o pleiadă de martori care pretind că au întâlnit-o în nenumărate rânduri pe doamna Li Hua Cao în zone diferite din Europa de Est cu mult după data când un Complet de judecată de la Londra a declarat-o moartă.
Procesul în sine a fost tratat superficial şi aş zice total neprofesionist, inclusiv de către apărare, prin persoana avocatului apărării, Domnul Wolkind, serios criticat pentru neimplicare şi susţinerea unei pledoarii evazive şi insuficient pregătite, apărător care nu a contracarat cu argumente pertinente lunga pledoarie a avocatului acuzării, domnul Altman, situaţie care de altfel a şi constituit motiv de „Apel” pentru învinuitul Robert Ekaireb, care l-a înlocuit pe acest avocat bine cotat, posesor al unei cărţi de vizită remarcabile în rândul juriştilor englezi.
Despre avocatul acuzării, domnul Wolkind, am să comentez mult mai multe într-un număr viitor al acestei saga.
Foarte, foarte interesantă, şi în acelaşi timp controversată, mi s-a părut declaraţia Judecătorului Cooke, în cuvântul său către juderaţi. Acesta, în lumina pledoariei finale a avocatului apărării, domnul Wolkind, a spus, cu subiect şi predicat, că domnia sa a fost „forţat să arbitreze un meci cu o singură echipă pe teren”!! Atunci ?!?
Pentru noi toţi rămâne o întrebare fără răspuns !
De ce oare, în baza legii de caz „Farooqui”, Judecătorul nu a demis juriul format din 12 juraţi ?!? Oare ce l-a determinat, totuşi, pe acest judecător să ia o decizie atât de dură, dând o sentinţă de condamnare pe viaţă pentru crimă lui Robert Ekaireb, când totul este o nebuloasă şi nu sunt întrunite elementele constitutive ale unui proces echitabil şi just ?
De ce oare domnul judecător Nicholas Cooke nu a dorit „ un nou meci ”, în care părţile să lupte cu arme egale ?
Îl au oare pe conştiinţă, atât Juraţii, cât şi Judecătorul, pe învinuitul Robert Ekaireb, nedovedit de organele judiciare că a comis crima, căruia nu i s-a dat şansa să se apere cu adevărat împotriva acuzaţiilor susţinnute de Poliţie şi Procuratură ?
De ce oare, dacă nici verdictul completului de juraţi nu a fost unanim, existând scorul de 10-2, nu s-a dorit reluarea procesului, cu un nou complet şi o nouă apărare, atâta timp cât apărarea avocatului Walkind a „şchioapătat” rău de tot. Ne întrebăm, nu mai este dreptul la apărare, un drept fundamental al omului?
Alte dezvăluiri, în numărul următor.
PREŞEDINTE FONDATOR OADO
Prof.univ.dr.(av.) Florentin SCALEŢCHI
