Din 2012, soţii Teodor şi Anduţa Ispas s-au judecat cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, după ce în urma unor controale fiscale au fost stabilite în sarcina acestora obligaţii fiscale de aproape două milioane de lei. Organul fiscal a ascuns, inclusiv instanţei, o parte din documentele din dosarul administrativ, motiv pentru care cazul a ajuns şi la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în condiţiile în care soţii Ispas nu şi-au putut formula o contestaţie fiscală sau o acţiune în instanţă completă, în care să valorifice toate argumentele posibile.
Ca urmare a unei campanii naţionale de verificare a îndeplinirii obligaţiilor de înregistrare în scopuri TVA şi de plată a TVA-ului, soţii Ispas au fost supuşi de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj unor controale fiscale în urma cărora, în aprilie 2012, pentru fiecare dintre soţi a fost emisă o decizie de impunere în cuantum de 972.895 lei, reprezentând TVA necolectat şi obligaţii fiscale accesorii.
Soţii Ispas au contestat obligaţiile fiscale la Curtea de Apel Cluj. În martie 2013, instanţa a suspendat cauza în baza unui articol ce prevede că ”instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
În octombrie 2015, cauza s-a pus din nou pe rol, dosarul fiind mutat la un alt complet. Ulterior acestei decizii, judecătorul Delia Marusciac de la Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu următoarea întrebare preliminară: ”Este compatibilă cu principiul respectării dreptului la apărare o practică administrativă de a emite o decizie, în sarcina unui particular, fără a i se permite acestuia accesul la toate documentele şi informaţiile pe care autoritatea publică le-a avut în vedere cu ocazia emiterii deciziei cauzatoare de prejudicii, informaţii şi documente cuprinse în dosarul administrativ, nepublic, întocmit de autoritatea publică?”.
Teodor Ispas nu avea niciun fel de obligaţii fiscale
Soţii Teodor Ispas şi Anduţa Ispas au fost reprezentaţi în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de către avocatul Cosmin Flavius Costaş, de la societatea civilă de avocaţi Costaş, Negru & Asociaţii,
”Litigiul se afla, înainte de sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, într-o fază avansată. În considerarea hotărârilor pronunţate de Curte la 7 noiembrie 2013 în afacerile reunite C-249/10 şi C-250/10, Tulică şi Plavoşin şi la 9 iulie 2015 în afacerea C-184/10, Salomie şi Oltean, instanţa naţională a ordonat efectuarea unei expertize care să verifice modul de calcul al obligaţiilor fiscale reprezentând TVA şi accesorii, cu valorificarea considerentelor celor două hotărâri. În esenţă, în ultima sa variantă, depusă la dosarul cauzei la data de 8.02.2016, raportul de expertiză fiscală întocmit de un expert judiciar relevă faptul că domnul Teodor Ispas nu are niciun fel de obligaţii de plată a TVA şi poate obţine rambursarea de la buget a sumei de 47.128 lei ca urmare a exercitării dreptului său de deducere a TVA-ului pentru achiziţiile efectuate în amonte, iar doamna Anduţa Ispas are obligaţii de plată a TVA-ului şi a obligaţiilor fiscale accesorii în cuantum total de 145.977 lei. Acest lucru se datorează în principal faptului că majoritatea facturilor de achiziţii au fost emise doar pe numele domnului Teodor Ispas”, spune avocatul Cosmin Flavius Costaş în observaţiile scrise.
Colectarea probelor, nelegală
În cursul procedurii fiscale, soţii Ispas au invocat nerespectarea dreptului lor la apărare şi a dreptului la protecţia datelor cu caracter personal. Astfel, aceştia au invocat faptul că nu au fost audiaţi înainte de emiterea deciziilor de impunere, că nu au avut acces la dosarul administrativ cuprinzând documentele colectate înainte de începerea inspecţiei fiscale şi în cursul inspecţiei fiscale şi că, în general, activitatea de colectare a probelor a fost nelegală. În legătură cu această din urmă chestiune, avocatul apărării arată următoarele:
”Inspecţiile fiscale au fost demarate, la nivel naţional (…), în 8.09.2009 privind organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de inspecţie fiscală la persoane fizice care au efectuat tranzacţii imobiliare în perioada 2006 – 2009 (…).
Circulara în cauză a fost transmisă în teritoriu organelor fiscale, care au început în luna septembrie 2009 colectarea de informaţii despre persoanele fizice care au înstrăinat bunuri imobile. De exemplu, pentru judeţul Cluj, acest lucru rezultă din: Adresa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj nr. 3097/29.09.2009, prin care se solicită Administraţiei Finanţelor Publice Cluj-Napoca să sintetizeze şi să comunice date referitoare la tranzacţiile imobiliare ale persoanelor fizice..
Cu începere din luna octombrie 2009, persoanele fizice de pe listele determinate conform procedurii de mai sus au fost invitate să furnizeze fiscului documente referitoare la tranzacţiile efectuate (în principal copii ale contractelor de vânzare-cumpărare). În cazul refuzului sau a imposibilităţii obiective de a furniza aceste documente, ele erau solicitate de organele fiscale notarilor publici în faţa cărora s-au perfectat tranzacţiile. Separat, au fost solicitate informaţii de la instituţiile bancare şi de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Toate aceste documente şi informaţii erau colectate în cadrul unui aşa-numit control inopinat, în fapt o inspecţie fiscală mascată, nelegală.
După obţinerea informaţiilor/documentelor necesare, era demarată formal o inspecţie fiscală, în cadrul căreia contribuabilului i se prezentau concluziile organelor fiscale, i se comunica raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere conţinând obligaţiile fiscale principale şi accesorii în materie de TVA stabilite.
Soţii Ispas nu au avut niciodată acces la dosarul administrativ cuprinzând documentele şi informaţiile colectate de autorităţile fiscale, motiv pentru care nu au putut combate aceste documente şi informaţii şi nici nu au putut contesta, în tot sau în parte, procedura de colectare a documentelor şi informaţiilor înainte de începerea inspecţiei fiscale. În mod evident, datorită faptului că autorităţile fiscale nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce decurg din art. 10, 11 şi 13 din Directiva 95/46/CE, soţii Ispas nu au avut posibilitatea de a-şi exercita drepturile recunoscute de această directivă”.
Organele fiscale au ascuns documente, inclusiv de instanţă
Ca urmare a solicitărilor Curţii de Apel Cluj, în decembrie 2015 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a depus la dosarul cauzei o parte din corespondenţa internă, corespondenţa purtată cu terţii (notarii publici) şi o parte din documentele colectate înainte de începerea inspecţiei fiscale. Deşi aceste documente trebuiau depuse la dosarul cauzei, până la primul termen de judecată, ele au fost ascunse de organul fiscal, tocmai pentru a nu se putea verifica şi proba existenţa unei activităţi de investigaţie fiscală înainte de începerea efectivă a inspecţiei fiscale.
Soţii Teodor şi Anduţa Ispas au prezentat Curţii de Apel Cluj faptul că nu au avut la dispoziţie dosarul administrativ, care să cuprindă documentele, astfel încât nu şi-au putut formula o apărare completă, în raport de toate elementele cauzei. Se face referire în special la două chestiuni, pe care avocatul le explică:
”Pe de-o parte, raportul de inspecţie fiscală al D.G.F.P. Cluj, comun pentru ambii soţi, face referire la un număr de 12 anexe. Printre aceste anexe nu se regăseşte niciun document dintre cele menţionate anterior, colectate înainte de începerea inspecţiei fiscale, ceea ce denotă intenţia clară de ascundere a modului în care au fost obţinute aceste documente. Pe de altă parte, organul fiscal a ascuns inclusiv instanţei, timp de 3 ani, o parte din documentele din dosarul administrativ. Mai mult, nu există certitudinea că la dosarul instanţei au fost depuse toate documentele nici în prezent, pentru că nici măcar judecătorul nu are un mijloc de control asupra modului de colectare şi stocare a informaţiilor şi documentelor la nivelul organelor fiscale. Este însă de necontestat faptul că toate documentele şi informaţiile în discuţie au fost avute în vedere la emiterea deciziilor cauzatoare de prejudicii, anume deciziile de impunere, ambele emise de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj”.
Instanţa a cerut lămuriri de la CJUE
În această ambianţă, Curtea de Apel Cluj a considerat necesar să solicite lămuriri Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu privire la compatibilitatea cu principiul respectării dreptului la apărare a practicii administrative a organelor fiscale din România, care nu permit particularului vizat de o decizie cauzatoare de prejudicii accesul la dosarul administrativ ce stă la baza emiterii acestei decizii.
”La nivel naţional, niciuna dintre dispoziţiile din vechiul Cod de procedură fiscală nu face referire la vreo obligaţie a organului fiscal de a permite accesul contribuabilului la dosarul administrativ, cuprinzând toate informaţiile şi documentele relevante colectate înainte de începerea inspecţiei fiscale sau în cursul inspecţiei fiscale. Prin urmare, după cum a remarcat şi Curtea de Apel Cluj, acest dosar administrativ este nepublic, deşi pe baza lui se emite decizia cauzatoare de prejudicii.
La nivel european, principiul dreptului la apărare a fost recunoscut mai întâi ca un principiu general al dreptului european. În plus, în contextul dreptului la o bună administrare, oricărei persoane îi este recunoscut un drept de acces la dosarul propriu. S-ar putea deci aprecia, în contextul în care dosarul administrativ constituit cu ocazia unei inspecţii fiscale este asociat unei persoane, că acea persoană are recunoscut un drept de acces la propriul dosar. Aceasta este în fapt, credem noi, premisa exercitării efective a dreptului la apărare, prin formularea unor observaţii pertinente şi utile cu privire la materialul documentar de care s-a servit autoritatea administrativă.
(…) Desigur, în litigiul principal nu s-a pus nici măcar teoretic problema asigurării accesului la dosarul administrativ pentru soţii Ispas întrucât documente şi informaţii esenţiale colectate de către D.G.F.P. Cluj au fost ascunse. Este suficient să se compare lista anexelor la raportul de inspecţie fiscală din 25.04.2012 şi documentele depuse la dosar în data de 9.12.2015, pentru a se putea conchide că a existat o fraudă din partea autorităţilor fiscale. Soţii Ispas au fost astfel privaţi de posibilitatea de a contesta legalitatea procedurii de colectare a documentelor în afara inspecţiei fiscale în ansamblul ei şi de posibilitatea de a solicita excluderea informaţiilor şi documentelor colectate nelegal sau de a combate conţinutul acestora”, mai spune avocatul Cosmin Flavius Costaş.
Decizia CJUE
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost solicitată de către Curtea de Apel Cluj să stabilească dacă principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că impune ca, în cadrul unor proceduri administrative naţionale de inspecţie şi de stabilire a bazei de impunere a TVA‑ului, un particular să aibă acces la toate informaţiile şi la toate documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale.
”Principiul general al dreptului Uniunii al respectării dreptului la apărare trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unor proceduri administrative de inspecţie şi de stabilire a bazei de impunere a taxei pe valoarea adăugată, un particular trebuie să aibă posibilitatea să i se comunice, la cerere, informaţiile şi documentele care se găsesc în dosarul administrativ şi care au fost luate în considerare de autoritatea publică la adoptarea deciziei sale, cu excepţia cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la respectivele informaţii şi documente”, a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Procesul de la CA Cluj, câştigat de soţii Ispas
Într-un final, la sfârşitul anului 2017, după cinci ani de proces, soţii Ispas au câştigat împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Cluj. Judecătorul de la Curtea de Apel Cluj a decis să admită în parte cererea reclamanţilor.
”Admite în parte cererile de chemare în judecată extinse şi conexate. Dispune anularea parţială a următoarelor acte: decizia 559/2012, decizia 17969/1/2012, decizia 711/2012, decizia 39605/2012, decizia 792/2012, decizia 55339/2012, decizia 139/2013, decizia 2660/2013, decizia 560/2012, decizia 17969/2/2012, decizia 712/2012, decizia 39605/2012, decizia 1/2013, decizia 55339/2012, decizia 140/2013 şi decizia 2660/2013. Stabileşte în sarcina reclamanţilor următoarele obligaţii fiscale: – 11819 lei TVA, 4701 lei majorări de întârziere şi 1190 lei penalităţi, pentru reclamantul IT; – 339295 lei TVA, 307698 lei majorări de întârziere şi 50806 lei penalităţi, pentru reclamanta IA. Menţine actele fiscale pentru sumele arătate anterior. Obligă pârâta să achite reclamanţilor 8920 lei, cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune, sub sancţiunea nulităţii, la Curtea de Apel Cluj”, se arată în soluţia pe scurt.
Materialul integral poate fi citit in ediția tipărită a ziarului Gazeta de Cluj care poate fi cumpărat de la orice punct de vânzare a presei.
