Episcopia Română Unită, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, în colaborare cu Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco-Catolici (AGRU), organizează lansarea cărţii Episcopului Mihai Frăţilă, vicar al Bucureştilor, auxiliar al Arhiepiscopului major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Lansarea de carte este programată marţi, 14 mai 2013, la ora 18.00, în Aula „Cardinal Iuliu Hossu” din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca. În cadrul evenimentului, scriitorul Adrian Popescu, dr. Alin Tat, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj şi preşedinte AGRU Naţional, împreună cu Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, vor prezenta publicului clujean noul volum, cu titlul „Precedenţa Răgazului. Eseu imaginar de teologia speranţei”, tipărit la Editura „Galaxia Gutenberg”. „Cartea reuneşte mai multe texte ale Preasfinţitului Mihai prilejuite de momente diverse din viaţa Bisericii sau a Cetăţii şi, prin urmare, abordează teme variate. În majoritatea lor sunt scrieri care circulă pe internet, dar care sunt disipate în norul informatic pe diferite site-uri mai mult sau mai puţin cunoscute.
Ineditul cărţii vine din perspectiva prin care tumultul vieţii cotidiene este recitit prin certitudinea prezenţei Domnului în istoria zilei” – a menţionat pr. Andrei Mărcuş, de la Vicariatul Greco-Catolic de Bucureşti.
Ca o invitaţie la introspecţie, şi, totodată, pentru a trezi cititorilor curiozitatea de a se lăsa călăuziţi mai adânc pe firul rândurilor lucrării, redăm, din introducere, un argument adus de autor asupra alegerii titlului: „Viitorul nu e proprietatea nimănui, dar va aparţine acelora care ştiu să-l imagineze la şcoala răgazului. A intrezări speranţa prin calmul aşteptării, presupune întâlnirea cu persoane care ne pot ajuta prin comuniune să pătrundem taina viitorului. În viaţa fiecăruia dintre noi, ca şi în viaţa Bisericii, capitolele care nu sunt încă scrise vor purta fără greş numele multor suflete generoase care, trecute dincolo, deşi nu văd roadele, vor marca prin suflul lor mersul nostru spre lumină. Niciodată prezentul nu s-a deschis de la sine incertitudinii viitorului, fără speranţa că Isus, într-un fel sau altul, nu ne va lăsa să rostim singuri acel cuvânt definitiv asupra vieţii noastre“.
