Liliana Trif, un fost mare medic al Clujului şi strănepoată a lui Avram Iancu, a ajuns să doarmă pe străzi!

54196

Liliana Rodica Trif este un fost medic, absolvent cu notă maximă, a Facultăţii de Medicină, în perioada ilustrului Iuliu Haţieganu şi totodată colegă de generaţie cu corifei ai medicinii clujene. Posesoare a trei specializări – cardiologie, psihologie şi … filologie – a făcut o greşeală de neiertat: după ce a primit de la stat o locuinţă a renunţat la aceasta şi s-a mutat într-o casă naţionalizată, la o doamnă, pe care a îngrijit-o apoi până la moarte. Dar lovitura de graţie a primit-o de la un urmaş al foştilor proprietari, care a câştigat casa în instanţă, ajungând pe străzi! Însă povestea femeii poate fi comparată cu cea a vechiului Cluj, care se dezmembrează asemeni unui castel de nisip, indiferent de istoria sa fabuloasă, la asaltul reprezentanţilor “lumii noi” şi al “noii ordini”! 

 

Fiică de magistrat şi psiholog

Subţire şi spiritualizată, cu înfăţişare de icoană, octogenara mă primeşte pe o bancă, din părculeţul situat lângă supermarketul Kaufland-Mănăştur. Ceremonioasă  – de parcă ar face oficiile într-un palat. Şi, mă bulversează, încă de la început, după cum o va face pe parcursul întregii noastre discuţii de nenumărate ori: în secunda când pregătesc să-i ofer cadou – ei şi persoanei care a înlesnit cunoştinţa noastră – cea mai recentă carte a mea, îmi spune că a citit cronica referitoare la carte, într-un ziar local – şi doreşte şi celălalt exemplar, pentru fiica ei, doctor în biochimie la Universitatea Harvard, pe care să i-l trimită. Cunoştinţa mea renunţă elegant la cartea sa, dar d-na doctor Trif, imediat după ce semnez cele două autografe, îmi plăteşte contravaloarea cărţilor – retezându-mi fără echivoc tentativa de a-i refuza banii. “Sunt un om cu pensie şi pot să-mi cumpăr singură tot ce am nevoie”, îmi explică ea, cu mândrie. Aflu apoi că, pe deasupra, îşi cumpără în fiecare zi întreaga presă ce apare la Cluj – plus cărţile care se oferă drept supliment la unele ziare. Le citeşte fără ochelari – până la ultima literă – în lungile sale nopţi de singurătate, acolo, pe băncile prost luminate din oraş, unde doarme de câteva luni. Şi, după ce mă şochează din nou, menţionând data naşterii sale – 6 februarie, aceeaşi cu a subsemnatului  – trece la povestirea vieţii sale, cu o luciditate incredibilă: “Mama mea a fost psiholog de profesie, de religie ortodoxă. Tata, Grigore Trif, greco-catolic originar din Săliştea Clujului, a fost ani de zile preşedintele Tribunalului Cluj, după care a fost retrogradat la funcţia de contabil de bancă pentru că a refuzat să intre în partid şi să facă politică. Le-a spus comuniştilor că aceste chestiuni nu pot fi amestecate, fapt care le-a stârnit furia şi apoi represaliile. Ca magistrat a întocmit – împreună cu Octavian Goga, pe care-l cunoştea bine – testamentul acestuia. Eu mă mândresc pentru că, după ani, i-am îndrumat, pe cei ce s-au luptat salveze castelul, de aşa-zişii moştenitori ai Veturiei Goga fiindcă ştiam din familie ce conţinea acesta. Ţin minte cum, după ce i-a salvat castelul, tata a evitat-o pe Veturia Goga vreo două luni, prin 1938, numai ca să nu o  întâlnească şi să se eschiveze mulţumirilor ei, pentru că avusese loc o primă tentativă a unor rudenii de a pune mâna pe el. Tata era un om de o verticalitate rar întâlnită şi nu s-a întâlnit cu Veturia , tocmai ca să nu apară nici măcar o umbră de îndoială că ar fi fost mituit în cauza castelului, în care i-a dat dreptate Veturiei! Altă dată a venit acasă, pleoştit, şi i-a spus mamei că e terminat şi trebuie să-şi caute de lucru! Mama l-a descusut să afle ce-a mai făcut, iar el i-a spus că a judecat un proces, al unui morar din Cluj cu Ministrul Justiţiei – şi i-a dat câştig de cauză morarului. Dar sentinţa i-a adus efectul contrar: ministrul s-a interest de el şi l-a propus şef al Curţii de Apel! Tata a refuzat, rămânând preşedinte al Tribunalului şi a acceptat doar funcţia de consilier la Curtea de Apel Cluj. A murit în 1967 iar eu i-am moştenit spiritul intransigent, incapabil de compromisuri – cât de mici – şi, la rândul meu am refuzat să intru în partid, ajungând astfel la Deva, ca medic al lotului şcolii de gimnastică al României, unde am stat până în 1982, când a fugit Bela Karoly în America”!

 

Strănepoată a lui Avram Iancu

Arată mai departe că păstrează cu tatăl ei o relaţie de-a dreptul paranormală, chiar şi după moarte: “De câte ori îl rog – în gând – să mă ajute, acesta o face – şi atât de prompt încât pur şi simplu mă îngrozesc! Plus că am dat de un om cu suflet, avocatul Luca, omul care mă ajută cu procesul de anulare a deciziei de a-mi pierde casa – lucru deloc întâmplător fiindcă Sfântul Luca este ocrotitorul medicilor. Referindu-mă din nou la tata: acum trei ani m-am gândit le el – reamintesc, se numea Grigore Trif – şi, trecând pe Câmpului, am ridicat receptorul unui telefon public al cărui sonerie ţârâia insistent. Şi când am ridicat o voce mi-a spus: “Staţi să vorbiţi cu dl. Trif”. Cred că era vocea unui înger. Eu i-am zis: “Dar, dumneavoastră, cu cine vreţi să vorbiţi?” Vocea a râs şi a închis. Apoi am urcat într-un autobuz, împreună cu trei poliţişti şi am coborât la gară. Înainte de a coborî, unul dintre ei i-a întrebat pe ceilalţi: “Mă, tu ai vorbit cu Grigore?” “Nu, îl sun acuma” şi, după ce a vorbit cu el, i-a spus acestuia: ”Grigore, venim acuma la tine”! Practic, a fost un mesaj de la tata. De altfel, după pierderea locuinţei, despre care o să vă povestesc imediat, am ajuns să dorm pe o bancă din staţia de autobuze de pe Memorandumului, deoarece simt că acolo se află şi spiritul ocrotitor al lui. După ce-a fost dat afară de la Tribunalul Cluj a muncit pe post de contabil la BNR care era situat unde-i acum Politehnica, la intersecţia străzii cu Emil Isac şi tot timpul trecea pe aici“. Arată, de asemenea, cât a suferit, ca student la medicină din partea şefului Uniunii Tineretului Muncitoresc pe facultate, căruia – fiind o mare frumuseţe – i se pusese pata pe ea şi o ancheta permanent în legătură cu tatăl ei şi motivele scoaterii lui de la Tribunal. “Despre ăsta se ştia că-i bitang, copil din flori, de-al lui Gheorghiu Dej dar am aflat mai târziu că-i de-al lui Petru Groza. Şase ani, lună de lună  m-a chemat acolo, doar-doar îi pic în braţe… Dar nu i-am picat”, povesteşte bătrâna, cu cochetărie, tranformându-se pentru o fracţiune în femeia de odinioară. Arată apoi că a bunicul mamei sale, Bazil Paul, a făcut revoluţia împreună cu “Avrămuţ” Iancu, iar o altă membră a familiei, “mama unchiului Ioan Paul, fost şef de catedră la Universitatea Regele Ferdinand, cel care are stradă în Grigorescu” era rudă apropiată cu Ştefan Cacovean, cel mai valoros fabulist al românilor. Acesta, la rândul său, fusese dat afară de comunişti din funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Alba-Iulia din pricina originii sale burgheze. “Apoi, pentru un catren la adresa ungurilor a fost condamnat la moarte de către regimul instaurat după cedarea Ardealului însă a fost avertizat la timp şi a reuşit să fugă şi să se stabilească la Iaşi, unde a trăit şi a fost şi îngropat. De aici vine şi pasiunea mea pentru epigrame”, arată, mai departe, femeia.

Liliana Rodica Trif crede

“Ori mi se rezolvă cazul, ori plec din stradă direct la cimitir”!

Despre cariera sa d-na Trif arată că, indiferent la ce concurs sau probă la care fost nevoită să le treacă în viaţă s-a clasat numai prima. Mărturiseşte că  deţine trei profesii şi patru specialităţi: medic specialist – în medicină generală şi cardiologie, psihologie – la fără frecvenţă absolvită, desigur, cu 10 şi în cei cinci ani de psihologie a avut limba româna ca disciplină secundară, la final obţinând şi titlul de profesor de limba română. “Şi cu două licenţe luate cu nota 10 am ajuns după decenii de muncă doar cu o pensie de 1.400 de lei. Ăsta-i destinul unui medic în România”. Apoi relatează, râzând cu poftă, o păţanie trăită la un examen din perioada când studia psihologia: “După 6 ani de practică medicală la Centrul Olimpic de Gimnastică din Deva – unde v-am spus că am ajuns pentru că am refuzat să intru în partid – după fuga lui Bela Karoly în America m-am întors acasă. Şi am intrat la Psihologie, fiindcă mama dorea mult acest lucru. În anul  întâi, după ce-am scris la medicină generală,  profesoara a zis că am copiat, fiindcă am ştiut prea bine subiectul pentru un student. Aşa că m-a picat, dar eu am lăsat-o în pace, n-am insistat. Iar în toamnă am ştiut din nou, la fel – dar n-a avut ce face şi m-a trecut, zicându-mi însă că din nou am copiat-o pentru să sunt foarte şmecheră, dar mă trece pentru că nu m-a prins. Atunci mi-am dat seama că profesoara de psihologie era un foarte slab psiholog”! Mi-ar fi povestit câte-n lună şi-n stele, dar se făcuse deja întuneric şi îmi notam spusele ei mai mult în “orb”, plus că trebuia să ia un troleibuz care să o ducă la “locuinţa” ei – banca din staţia de pe Memo… Aşa că am rugat-o să treacă la relatarea întâmplărilor de pe urma cărora a ajuns pe stradă. Se lansează aceasta mai departe: “Când am fost la Deva primisem de la stat o locuinţă în centrul municipiului. Însă, odată întoarsă acasă, la Cluj, am primit în locul ei o locuinţă aici. Dar o doamnă, văduva unui avocat – fost prieten cu tata – care avea o casă naţionalizată în cartierul Andrei Mureşanu a aflat despre mine şi timp de un an şi jumătate m-a tot rugat să renunţ la locuinţă şi să stau într-un spaţiu din casa ei. Îmi tot spunea: “Vreau să mor liniştită lângă voi – fiindcă oricine-mi rămâne în casă n-o să fie niciodată scos de aici”. Avea o vilă cu trei camere enorme: într-una stătea ea, într-alta o familie şi-n cealaltă eu, mama şi fiică-mea. Cealaltă familie tot aştepta să moară bătrâna – ne aflam pe vremea lui Ceauşescu – dar n-au rezistat să aştepte acest lucru mai mult de cinci ani, aşa că s-au mutat şi a rămas camera aceea pentru noi. Ne-am extins în două camere. Eu am îngrijit-o pe femeie şi aceasta a murit la un an după ce familia respectivă plecase, aşa că  aflându-ne deja după revoluţie, când se puteau cumpăra casele naţionalizate  am şi cumpărat-o. Însă, după o vreme – când s-a dat legea retrocedărilor – a venit un oarecare, care a zis că-i fiul fratelui doamnei care murise, însă noi ştiam bine că femeia pe care o îngrijisem nici măcar nu avea frate”!  Apoi, după câteva confruntări în justiţie, fără avocat – fiind sigură pe dreptatea sa – d-na doctor s-a trezit că instanţa i-a dat câştig de cauză celui ce revendicase imobilul. Iar acesta a binevoit să moară – la după doar doi ani după ce-a pus mâna pe casă – după care fiica lui a vândut-o unui antreprenor. “Iar primarul Boc a desăvârşit operaţiunea, aruncându-mă în stradă în 2011. De atunci am tot stat în gazdă, prin diverse locuri – ultima dată la un văr. Însă din 23 aprilie a acestui an, gata! M-am săturat, am hotărât să trăiesc în stradă. Ori mi se rezolvă sitaţia, ori plec de acolo direct la cimitir!”, explică ea dramatic, şi umbrele lăsată de mâinile sale se întind prelungi, precum nişte aripi de înger, în întunericul nopţii…

batrana de cand se

“În 30 aprilie mi s-au furat, când eram pe bancă, 800.000 de lei noi”!

Arată mai departe că singura sa speranţă de a-şi recupera casa se îndreaptă spre avocatul Luca Romulus, care se luptă în instanţă pentru ca să se anuleze retrocedarea sau măcar să i se înapoieze locuinţa din Cluj pe care a dat-o, la schimb cu locuinţa din Deva. „Tata-mi spunea mereu: să te obişnuieşti cu faptul că în România dreptatea umblă cu capul spart. Aşa că eu nu mai vreau să stau în chirii sau la mila cuiva  – pentru că în viaţa mea nu am primit o ciocolată, măcar, de la vreun bolnav ”, continuă ea, apoi insistă să-mi relateze o nouă întâmplare cu iz  paranormal, demnă de cele din galeria Iuliei Haşdeu: „Tata a murit, la Cluj, de dorul meu – eu fiind în perioada aceea la Deva. Într-o noapte, la un an de la decesul său, am adormit pe un fotoliu şi am visat că mă aflu cu tata într-o cameră de doi metri pătraţi. Apare tata, îmbrăcat în hainele cu care l-am înmormântat. Şi i-am făcut loc pe fotoliu, care a devenit un fel de balansoar, iar eu m-am aşezat la picioarele lui şi-i pupam mâna. L-am întrebat de unde vine, la care el mi-a răspuns: „De departe, foarte de departe… Uneori, aşa, câteodată ne lasă să venim. Se stârneşte câte un vârtej şi acesta ne aduce până aici. Am venit cu mulţi, foarte mulţi”. Atunci m-am trezit, brusc, am simţit un curent şi uşa de la camera spre hol închizându-se, cu zgomot, deşi era închisă. Deci, în tot acest timp tata a fost cu mine! Şi, vă rog să mă credeţi, eu sun om de ştiinţă şi ştiu ce vorbesc”!  Scotoceşte în taşca sa largă să-mi caute legitimaţia de serviciu a tatălui, dar nu reuşeşte datorită întunericului. Apoi scoate un radio minuscul şi mărturiseşte: „Acesta e cel de-al cincilea radio pe care-l am, din aprilie, pentru că patru mi-au fost furate deja, cu ocazia jafurilor a căror victimă am fost. De fiecare dată mi s-a furat pensia dar cea mai grea pierdere a fost când mi s-a furat suma de 800.000 de lei noi, toate economiile mele, cu care doream să-mi cumpăr o casă. Dormeam cu punga cu bani în braţe, stând aplecată peste ea şi cineva mi-a smuls-o şi a fugit. Dar nu-i nimic, banii nu au fost niciodată scopul vieţii mele”! Rămân uimit şi am – pentru a doua oară – senzaţia că mă aflu în faţa unui înger! Fiindcă, întrupat, aşa ar trebui el să arate – iar tot ce i se întâmplă acestei femei pare a reprezenta o probă pentru noi, muritorii – şi nu pentru ea! Îmi iau rămas bun de la fosta doctoriţă, încântat de cunoştinţă – şi-i mărturisesc acest lucru. La care ea mă potoleşte: “Nu mă lăudaţi, că mă simt după aceea ca o tâmpită. Numai tâmpiţii şi copiii trebuie lăudaţi, ca să fie ambiţionaţi. Întâlnesc pe stradă oameni – pe care-i cunosc din perioada când eram şefă de dispensar, ori de la “Terapia” sau de la Policlinica din Mihai Viteazu din Cluj – iar aceştia, văzându-mă în ce hal am ajuns izbucnesc în lacrimi. Îmi spun că ei trăiesc, efectiv, datorită mie şi vor să mă ajute în fel şi chip – dar refuz acest lucru. Eu mă chiar sperii când îmi doresc ceva fiindcă Dumnezeu îmi netezeşte calea și tot ce-mi doresc El îmi aduce. De aceea, nu mi-e frică să stau singură pe străzi, fiindcă Domnul şi tata sunt cu mine şi mă apără”… Apoi se ridică de pe bancă, îşi ia în mâini pungile şi porneşte încet spre staţia CTP. Doreşte să prindă cât mai rapid un troleibuz sau autobuz care s-o ducă la banca de pe Memorandumului, la culcare, unde să aţipescă – vânată în permanenţă de cerşetori şi boschetari – însă protejată de Dumnezeu şi de spiritul tatălui…


A doua zi îl caut pe dl. Romulus Luca – avocatul ei – însă aflu că e plecat în vacanţă în Grecia şi-l caut pe mess. Îmi răspunde, într-un târziu, evident încurcat de subiect şi-mi spune că e vorba de un caz prea complicat care să fie expediat în câteva rânduri. Îmi scrie, totuşi: “Femeia mai are un teren, lângă Cluj, pe care l-ar putea vinde şi şi-ar putea cumpăra un apartament din banii obţinuţi. Eu i-am spus să facă deocamdată acest lucru, atâta cât durează procesul – însă e prea încăpăţânată, nu vrea să renunţe la lupta ei”, explică acesta…

39 COMENTARII

  1. D-le primar Boc, m-a impresionat biografia acestei femei, are atâtea specializări, sigur acum nu contează că are o vârstă, dar cum este posibil să fiți alături de cei care au scos-o pe stradă ? Unde este omenia domnule primar Boc ? este strigător la cer ca un asemenea om să ajungă printre boschetari. Vă ro sprijiniți spre rezolvare acest caz umanitar. Clujul este un oraș frumos, cu oameni cu bun simț, domnia ta ești un om deosebit pe care l-am apreciat, cum poți lăsa să se întâmple una ca asta ?

    • De ce va luati de dl. primar si nu de fiica doamnei, doctor in biochimie la Harvard… Ea ar trebui sa fie prima persoana care sa se ingrijeasca de soarta mamei sale… Nu credeti?

      • Cam asa.
        Insa aceasta doamna, din prea mult orgoliu si din prea multa tenacitate, demne de alt tip de cauze, se autodistruge. Psihic si fizic. Si este mult mai tragic … decat in cazul unor oameni … mai simpli.

        • Domnule Danciu, Dacă ați citit până la capăt, ați văzut că e vorba – așa cum spune și avocatul doamnei – de un caz mai complicat. Doamna ar putea să-și vândă terenul pe care-l are și să trăiască cât de cât decent. Doamna are o fiică. Iar această fiică nu este o îngrijitoare de bătrâni în Italia, ci o persoană cu studii înalte și cu un servikciu pe măsură, care bănuiesc că ar putea să-și ajute mama la nevoie. În plus eu o știu de multă vreme pe dna Trif de la Kaufland, unde intră să citească ziare și reviste, repet să le citească, nu să le cumpere, cum spune domnia sa. Uneori a intrat în conflict cu vânzătoarele de la chioșcul de ziare din Kaufland din cauza acestui lucru. Deci s-ar putea ca și alte lucruri despre care vorbește să nu fie chiar așa cum le prezintă dânsa.

        • Subscriu! Fiica doctor la Harvard si mama doarme pe strazi si cu 800,000 lei cash. Va bateti job description noi? Poate unii dintre cititorii articolului nu au la finalul lunii 100 lei, dar stau in chirie, muncesc si nu cer namanui nimic.

    • Doamna, Boc nu a avut nici o data omenie !Boc a fost intotdeauna obedient fata de marimile zilei !Acum este obedient fata de cei care au bani si/l pot cumpara !intotdeauna s/a vandut si se va vinde !

  2. unde poate fi gasita aceasta doamna?? cum ii posibil ca aceasta femeie sa stea pe strazi??? hallooo PRIMARIA, ASISTENTA SOCIALA, ce faceti??? DORMITI IN PAPUCII STATULUI……?????

    • Oare un om titrat si cu o așa istorie în spate poate sa si dorească să doarmă în strada, așa fără a fi afectată psihiatric? Aveti grija de ea. E un om prețios. Cum adică ? Trebuie luată si acordată toată legalitatea ce este conferită de Cartea Drepturilor Omului și Constituția țării.Femeia are Dreptul la o Viata decentă? Sau nu?

  3. Uimitoare poveste de viata ! Pacat , mare pacat , nu pot sa cred , ca la Primaria Cluj , nimeni nu se sesizeaza ! Din cate imi dau seama , in demnitatea doamnei , nu incape compromis ! Chiar daca fiica dansei este cine este , chiar daca sunt numeroase persoane dispuse s-o ajute ! Sper sa i se faca dreptate !

  4. Cand vrei sa ajuti un om, UN OM ADEVARAT, un INGER cum spune autorul articolului, PAI IL AJUTI. Cum adica, o lasi sa plece sa prinda troleul spre locul de dormit, in loc sa faci ceva cu dansa, sa-i cauti pt. o noapte o cazare onorabila si apoi a doua zi sa incerci o rezolvare ? Un tanar din Bucuresti a gasit intr-o seara geroasa, pe o banca o mamica cu un copil, alungate din casa. Ei bine, a luat-o acasa, la el unde avea o sotie si o copila, apoi, zile in sir, prin fb. a cautat sa rezolve, urmare sfaturilor noastre unde sa apeleze, caci nu stia. Si, a rezolvat. Pai, eu credeam ca aici in Bucuresti suntem „un amalgam de oameni, o adunatura, cum spunea un ardelean mandru de apartenenta lui”, care deci, nu prea ne mobilizam repede, asa cum o fac ardelenii…Se pare ca m-am inselat, ca legendele cu „oamenii de omenie” din unele zone s-au dus pe apa sambetei. Mare pacat.

    • Doamna/domnisoara, comentariul dvs exprima mai mult frustrari legate de zonele din care fac parte oamenii, ca-i Ardeal, ca-i Bucuresti.. chiar conteaza cine „se pisa mai departe”? de idei de astea de dezbinare si negativisme e plin peste tot si suntem satui! Iar daca ati fi citit mai atenta articolul, v-ati fi dat seama ca doamna refuza sa fie ajutata si doreste sa i se faca dreptate. Ajutor cu forta nu se poate, faci mai mult rau! Dar inteleg.. e mai simplu sa gasim critici decat sa venim cu solutii reale.

      • Ma faceti sa rad, cum adica nu poti sa fortezi o batranica sa o duci intr-un azil? Unde i-ar fi mai bine dact pe strada? Apoi sa iei legatura cu fiica dinsei si sa vezi ce hatarare ia cu privire la ingrijirea mamei parasite?

  5. Este f.f.f. trist ce s-a intamplat cu colega noastra Rodica Trifu !!! De sigur este un caz patologic
    dar ar putea fi ajutata, Conducerea Locala a Clujului trebuie sa gaseasca o solutie ! Nu-mi amintesc sa fi avut ” HOMLESI” in Cluj nici chiar pe vremea lui Ceausescu !? Este o rusine !!!
    Poate fiica ei din USA cu care stiu ca s-a mindrit totdeauna, ar avea o
    influenta asupra ei ? A-si dori sa aud ….de mai ….BINE ! SK.

    • Domnule Dr Kennedy S,
      Din comentariul dumneavoastra am dedus ca o cunoasteti pe doamna doctor,ma insel?Ati putea sa ne dati niste informatii despre dansa?Fiica nu stie despre situatia dansei , mi-a spus aseara ca nu vrea sa-i spuna nimic , sa nu o necajeasca .

      • Fiica ar putea să o ajute dacă relația dintre ele este bună, imi da impresia ca undeva s-a rupt firul .
        Suma aceea de 800000 e uriașă si nu se tine la …purtator ,d-na dr. trebuie sa stie ( poate au fost 80 in lei noi )
        Cred că trebuie ajutată neapărat, cu multă diplomație, pe mai multe planuri

  6. Acum ca i s-a facut povestea cunoscuta, sper sa o citeasca cineva care poate sa o contacteze pe fiica doamnei.Este trist ce i se intampla dupa ce o viata ai ajutat atatia oameni..Mi-ar place sa stiu ca povestea are happy -end si doamna isi traieste anii batranetii „acasa”.Sa existe o „acasa” pentru dumneaei..

  7. Ce porcărie aceasta lege !! Tatăl meu a fost in aceeași situație dar bineînțeles ca l-am ajutat
    Casele nu trebuiau luate înapoi și date unor oameni care nu au nici o atașare caci ei vor numai bani .
    Nu e vina nimănui ci doar acestei legi nenorocite prin care oameni își pierd viața si munca de o viața .

  8. Asta inseamna sa ai nenorocul de-a te fi nascut in Romania!Iti dai tot sufletul in meseria ta pentru oameni, iar cand destinul te duce in situatii grele , nimeni nu-ti este alaturi, toti te ocolesc stergand cu buretele toate actiunile tale pentru oameni si meritele personale. Parca nu traim intre oameni ci mai degraba intre fiare, gata sa te sfasie si sa-ti ia toata agoniseala de-o viata. Ce trist, si cat de neomenesc imi pare. Oare ce-i de facut, primarul EMIL BOC, o fi auzit de acest caz, de-adreptul dramatic, si ce face oare? Fiindca dansul este in masura sa rezolve cazul !

  9. Foarte trist ceea ce se poate intampla. Doamna este prezenta aproape zilnic la liturghiile de la catedrala greco-catolica Schimbarea la Fata de pe str.Eroilor. Dar primarului doar de UNTOLD ii pasa, ca de acolo vin voturile tineretului electrocutat.

  10. Aceasta femeie a scris istorie!! Nu are ce cauta in strada… nimeni nu are ce cauta in strada… am citit mai sus ca e orgolioasa, incapatanata, ca ar putea sa vanda un teren langa Cluj si sa si ia un apartament, dar vrea sa castige procesul.. bun, bun, dar fata ei ce pazeste?? este doctor in biochimie la Harvard?!

  11. Dumnezeu sa o ajute! Semenii dumneaei nu au timp… Justitia să-și facă treaba CORECT dacă retrocedarea a fost făcută abuziv.
    Domnule avocat, poate o ajutați să câștige procesul, nu să-și vândă si terenul pe care il mai are. Și poate până atunci domnul Boc se trezeste din minunata-i visare… UNTOLD si se ocupată și de nevoiașii Clujului.
    Nu are nimeni legătura cu fata din SUA să îi spună în ce situație îi e mama?
    Păcat… mare păcat…

    • Cum adica sa contacteze cineva pe fata ei din SUA? Fata nu este responsabila de soarta mamei? Nu stie fata ca mama ei a pierdut locuinta?(nu va suparati, dar daca acea cladire trebuia retrocedata mi se pare corect ca a fost data afara). Sa lasam sentimentalismele. Ca si medic are totusi o pensie!!!!

  12. Doamna Doctor este prezenta la vecernia de la ora 18 la Biserica Greco Catolica Schimbarea la Fata de pe strada Eroilor , zilnic , exceptând sambata…

  13. Cum sa umbli cu atatia bani in brate?
    De banca nu a auzit?
    Si ce sa faca cu o casa la varsta asta.Din pensie poate plati un loc la azil.
    Cu fiica se pare ca nu are o relatie buna.
    Hai sa fim seriosi, are nevoie sa fie ingrijita, dar se pare ca i-a luat Dumnezeu din papornita.

  14. Imi pare rau de situatia doamnei, dar este si o chestiune de alegere a dansei sa traiasca pe strazi. Problemele create de retrocedarea caselor nationalizate au fost multe si au creat multe nemultumiri. Ambitia e o calitate, dar incapatanatea, daca nu ai dreptate sau nu ai sanse, nu e. Nu stim sigur daca cei care au primit casa aveau dreptul sau nu si nici nu se spune daca doamna a fost despagubita ca si cumparator de buna-credinta. Cred ca problema principala este singuratatea doamnei, lipsa unei rude careia sa-i pese de dansa.

  15. Domnului Laurentiu si celorlati care „arunca cu pietre”

    Pentru asemenea cazuri Primaria Cluj-Napoca are doua unitati de asistenta sociala care raspund nevoilor imediate ale persoanelor fara adapost. Doamna Trif a fost gazduita, de mai multe ori intr-un asemnea centru, dar de fiecare data a refuzat sa ramana mai mult timp, in ciuda recomandarilor si insistentelor personalului.

  16. Este cazul unei persoane care nu prea s-a preocupat in viața de asigurarea propriei bătrâneți, și cu ceva nenoroc in viața, foarte posibil și cu mintea un pic afectată de bătrânețea inaintata, și total ABANDONATĂ DE PROPRIA FIICA.

  17. Minciuni, e doar o smintita, avram iancu, harvard, 4 facultati…povesti, ca si ala din centru ce zicea ca e professor de filosofie…
    Pai la valoarea ei, avea pensie Buna si acuma.

    Hai sictir, baba e nebuna.

LĂSAȚI UN MESAJ