Nevoia de opoziţie şi de profesionalism în Parlamentul României

Modul cum a apreciat Consiliul Legislativ proiectul de Constituţie elaborat de comisia de revizuire condusă de domnul Crin Antonescu, precum şi statuările Curţii Constituţionale că Legea Referendumului, cu pragul minim de 30%, este valabilă, dar sub condiţia să intre în vigoare după un an de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, mi se par semnificative pentru actualul climat politic. Acesta nu poate fi calificat exclusiv negativ, deoarece în politica externă, chiar dacă chinezii nu vor face investiţii în România de miliarde de dolari, cu siguranţă am obţinut câştiguri certe prin vizita în Orient a premierului Ponta.

Cu privire la proiectul de revizuire a Constituţiei, este evident că, în speţă, comisia, ce l-a redactat pe genunchi, trebuia să consulte specialişti în drept constituţional. Deşi, la începutul lucrărilor de elaborare, Crin Antonescu a declarat că se urmăreşte elaborarea unei revizuiri care să aibă o durată lungă de valabilitate, în realitate s-a demonstrat fără echivoc că actuala putere urmăreşte să plătească nişte poliţie lui Băsescu. Chiar dacă acesta se găseşte la finele ultimului său mandat şi polemica cu acesta, în momentul de faţă, este lipsită de sens.

De principiu, este bine că se conferă Parlamentului rolul care i se cuvine în contextul faptului că aceasta reprezintă voinţa alegătorului român. Potrivit, însă, comandamentului separaţiei puterilor în stat, trebuie să existe un anumit echilibru între organismele statului. Altminteri, se produc derapaje, cum s-a întâmplat în vara trecută, care au determinat ca Statele Unite şi organismele europene să reacţioneze cu promptitudine pentru restabilirea legalităţii. Guvernul Ponta şi Parlamentul ţării, după eşecul referendumului, au dat înapoi, începând perioada coabitării, apreciată pozitiv de America la recepţia oferită cu prilejul Zilei Independenţei, coabitare care, în pofida unor ciocniri între cele două componente ale puterii executive (preşedinte şi guvern), de bine, de rău, funcţionează. Când vezi frământările din cadrul USL (PSD versus PNL şi, în ultima vreme, PC contra PNL), ai senzaţia că se înţeleg mai bine Ponta cu Băsescu decât Ponta cu Antonescu, sau acesta din urmă cu preşedintele PC. Să nu ne mirăm prea mult. În orice căsnicie sunt neînţelegeri, chiar dacă există afecţiune reciprocă. Cu atât mai mult apar interese divergente, care ies la lumina reflectoarelor, când partenerii nu au alt liant decât dorinţa premierului de a guverna până în 2016 şi a domnului Antonescu să devină din 2014 preşedintele României, în pofida faptului că atribuţiile şefului statului sunt mult ciuntite în varianta noii Constituţii.

Proiectul de revizuire a Constituţiei va fi supus şi examenului Curţii Constituţionale, unde puterea are un susţinător fără abateri în persoana doamnei Mona Pivniceru, ceea ce este însă puţin. Am convingerea că şi această instituţie va avea serioase observaţii. Vine apoi Comisia de la Veneţia, deci un alt filtru şi, per ansamblu, revizuirea constituţiei, dacă se menţine această variantă, nu va primi o notă prea bună din partea celor de specialitate, care vor examina proiectul de lege.

Înainte de a fi supus votului Parlamentului proiectul de Constituţie, îi propun domnului Pârvulescu, care se spune că ar reprezenta societatea civilă, să-l consulte şi pe domnul profesor Ioan Deleanu de la Cluj. La ora actuală, este cel mai bun constituţionalist al ţării, de departe mai competent decât Iorgovan, care se declara părintele Constituţiei actualmente în vigoare, cu anumite modificări. Proiectul de revizuire nu ar avea decât de câştigat dacă se ia părerea unor specialişti.

Retragerea opoziţiei, mai puţin a UDMR din comisia de redactare a proiectului de lege de revizuire a Constituţiei, personal nu o consider benefică. Este adevărat că nu prea poţi face prea multe în opoziţie, când majoritatea se apropie de 80%, dar, oricum, s-ar fi putut face propuneri, care să fie acceptate de putere. Clauza prin care se consideră demisionat parlamentarul care trece la alt partid cred că trebuie acceptată de oricine care acceptă teza că şi în forul legislativ trebuie să joci cinstit. Cine nu este de acord cu partidul ce l-a desemnat să-l reprezinte în Parlament trebuie să plece, fiindcă în viitor majorităţile din Parlament vor fi mai fragile, nu ca acum, şi foarte uşor se declanşează, în condiţiile traseismului, o instabilitate politică. Este imoral ca un guvern care a fost acceptat de o majoritate parlamentară, cum a fost Guvernul Ungureanu, la scurt timp să fie dezavuat de o parte din parlamentarii care iniţial l-au susţinut. Traseismul politic este o meteahnă veche la români, având o vechime de peste un secol.

Și, în fine, problema câte camere va avea Parlamentului şi a referendumului domnului Băsescu, care dacă se va produce, nu cred că va avea acelaşi succes ca primul, nu mi se pare esenţială. Nu cred că este o problemă fundamentală pentru democraţie, numărul de camere, dar cu siguranţă, un parlament cu aproape 600 de membri este, cu certitudine, unul obez şi, în această privinţă, puterea şi opoziţia gândesc la fel. Diferenţa este că USL doreşte ca Parlamentul să includă şi Senatul. Revenind la ideea iniţială, cel mai important este să se reducă numărul parlamentarilor chiar prin Constituţie, şi dacă se menţine, totuşi, Senatul, atribuţiile acestuia trebuie stabilite chiar prin Legea Fundamentală şi nu prin alt act normativ. Din nefericire, nu s-a făcut acest lucru (desemnarea atribuţiilor Senatului) în proiectul ce se află în faza de avizare, deficienţă care mi se pare una gravă. Esenţială este schimbarea mentalităţilor politice, ceea ce este un proces de durată. Nu pretind că parlamentarul trebuie să aibă maximum 3000 de lei indemnizaţie, dar nu accept ca funcţia de demnitar parlamentar să fie egală cu o sinecură sigură, pe o perioadă de patru ani.

Proiectul de revizuire a Constituţiei va fi analizat şi de Uniunea Europeană. Aceasta atre o forţă de impact asupra ţării noastre mai mare decât, de exemplu, CAER-ul şi Pactul de la Varşovia în perioada comunistă. Este adevărat că UE nu invadează o altă ţară, cum au făcut ruşii în 1968 în Cehoslovacia, dar, din punct de vedere economic, dacă nu-i respecţi regulile, te prăbuşeşti economic. (A se vedea cum stă în permanenţă Grecia cu mâna întinsă cerând euro cu care să plătească pensionarii şi salariile bugetarilor.) Le aduc aminte naţionaliştilor din ţara noastră ce s-ar întâmpla dacă ne-am retrage din Uniunea Europeană, fiindcă nu ne ţine nimeni cu forţa acolo. Ar fi un dezastru inimaginabil.

Ca atare este necesar să ţinem seama de regulile europene în tot ceea ce întreprindem. Aşa fiind, nu se înţelege cum guvernanţii nu au ţinut seama de recomandările Comisiei de la Veneţia, că este inadmisibil să schimbe regulile în timpul jocului. Revizuirea Constituţiei, care presupune, în viitorul an, o prezenţă la vot a 50% din alegători, când ai 3 milioane de români în străinătate, nu mi se pare probabilă, chiar dacă referendumul va ţine trei zile. (Ultimul referendum de modificare a Constituţiei a durat două zile ca să se poată realiza cvorumul legal.)

Opoziţia, aşa cum este, fragilă, dezbinată şi lipsită de energie, trebuie cultivată, fiindcă o putere viabilă presupune un control care se poată exercita numai de cei care se află în cealaltă parte a spectrului politic. De asemenea, de profesionişti, care să te ajute cu o expertiză de specialitate, este nevoie întotdeauna. Dovadă în acest sens este şi avizul Consiliului Legislativ, de care am vorbit mai înainte, care pe 15 pagini semnalează multe incoerenţe şi repetări inutile în proiectul legii de revizuire a Constituţiei.