Judecătorii CCR au declarat parţial neconstituţional textul din Codul Penal care defineşte infracţiunea de abuz în serviciu, în sensul că o asemenea infracţiune nu poate fi comisă decât dacă un funcţionar săvârşeşte un act de încălcare cu intenţie a legii. Gazeta de Cluj a formulat un răspuns în baza legii 544/2001 prin care a cerut atât Parchetului General al României cât şi Ministerului Justiţiei, să comunice câte cazuri de abuz în serviciu au existat în perioada 2011-2015, câte speţe au ajuns în faţa instanţei şi totodată câte persoane au fost condamnate sau câte persoane aui fost achitate, în urma unor astfel de acuzaţii.
Cifrele se bat cap în cap
Nu se ştie dacă vorbim de o incompetenţă crasă sau o lipsă de comunicare între cele două instituţii, însă cifrele de la Ministerul Justiţiei nu corespund cu cele deţinute de Parchetul General. Declaraţiile Parchetului General şi ale Ministerului Justiţiei se contrazic.
Astfel că Ministerul Justiţiei susţine că în anul 2011 au existat pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor 60 de cauze ce se încadrau la art. 246 Cod Penal şi alte 33 cu încălcarea art. 248, în vreme ce Parchetul General declară că au trimis în judecată 40 de dosare, nu mai puţin de 74 de inculpaţi fiind trimişi în judecată, iar 50 au fost achitaţi.
Pentru anul 2012, Ministerul Justiţiei declară că s-au înregistrat 84 de cauze de acest tip, din care 211 persoane au fost condamnate. Parchetul General susţine însă faptul că în acelaşi an au fost 120 de persoane trimise în judecată dintre care 21 de inculpaţi fiind achitaţi.
Cifrele diferă în declaraţii şi pentru anul 2013. Ministerul Justiţiei spune că numărul total de cauze intrate la Judecătorie, Tribunal şi Curtea de Apel pentru încălcarea celor două articole din Codul Penal se ridică la peste 130, în cursul aceluiaşi an fiind condamnaţi 72 de oameni. Parchetul General are o altă versiune şi de această dată, susţinând că numărul inculpaţilor este de 108 iar numărul persoanelor achitate este 28.
Aceeaşi situaţie din punct de vedere statistic se regăseşte şi în declaraţiile pentru anii 2014 şi 2015.
Ministerul Justiţiei declară 325 de cauze ca fiind înregistrate la instanţele judecătoreşti iar numărul condamnărilor fiind de 32 de persoane în anul 2014. În anul 2015 aceştia spun că nu mai puţin de 446 de cauze au ajuns pe masa judecătorilor la nivel naţional. 222 dintre acestea fiind soluţionate iar 27 de persoane au fost condamnate.
Parchetul General susţine însă că 481 de inculpaţi ar fi fost trimişi în judecată şi 41 de oameni au fost achitaţi.
Decizia CCR
Hotărârea a fost luată în 15 iunie 2016, în unanimitate. Preşedintele CCR Valer Dorneanu a explicat, imediat după finalul şedinţei, în ce constă exact hotărârea Curţii. Astfel, potrivit acestuia, sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din art. 297 din Codul penal va fi înlocuită „îndeplineşte prin încălcarea legii”.
Magistraţii de la Curtea Constituţională a României au făcut câteva lămuriri în cazul sintagmei „în mod defectuos”, care putea fi interpretată. Aşadar, dosarele politicienilor, care sunt acuzaţi de astfel de fapte, vor merge mai departe.
„Cu unanimitate de voturi,
Decide: Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma ”îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege ”îndeplineşte prin încălcarea legii”. Respinge excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, şi constată că dispoziţiile art. 13 din Legea nr.78/2000 sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
Definitivă şi obligatorie”.
Iată forma actuală a art. 297 din Codul Penal:
Abuzul în serviciu
„(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publica”.
Părerea avocatului
Contactat pentru a vorbi despre impactul deciziei Curţii Constituţionale a României, avocatul clujean Tiberiu Ban explică beneficiile şi posibilele remedieri în speţă
„Ceea ce s-a criticat sub aspectul neconstituţionalităţii vechii reglementări în ceea ce priveşte abuzul în serviciu a fost lipsa de claritate şi previzibilitate a legii întrucât prin sintagma ”încălcarea atribuţiilor de serviciu” nu se reglementa, în conţinutul normativ al infracţiunii respective, în ce constă încălcarea sau nesocotirea de către autorul infracţiunii a normei imperative care sancţiona infracţiunea de abuz în serviciu.
S-a reproşat caracterul evaziv al redactării anterioare, ceea ce este perfect adevărat şi e valabil inclusiv în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Pentru că şi la neglijenţă se spune neîndeplinirea din culpă a atribuţiilor de serviciu. Ambele s-au raportat în mod nepermis la un termen nedefinit expres prin conţinutul normativ şi posibile interpretări şi confuzii.
Curtea s-a oprit la jumătatea drumului, după părerea mea, nu a fost coerentă şi nu şi-a asumat răspunderea de a clarifica definitiv acest conflict cu norma fundamentală a testului din Noul Cod Penal.
Nu vreau să invoc cauze pe rol pentru a nu face presiuni, dar am mai multe cauze unde voi invoca această decizie. Însă înlocuirea acelei sintagme ”atribuţie de serviciu” cu sintagma ”în condiţiile legii” nu e o soluţie fericită, fiind la fel de interpretabilă. Este, însă un câştig pentru textul normativ sancţionator deoarece este totuşi mult mai riguroasă noua reglementare pentru că obligă Parchetul şi Acuzarea să nu se mai limiteze la afirmaţii vagi şi lipsite de conţinut, ci să indice expres actul normativ pretins a fi încălcat” arată avocatul Tiberiu Ban.
În continuare acesta a vorbit despre aplicarea acestei reglementări în instanţă.
„În cazul unui client de-al meu, mă aflu în situaţia în care nu se precizează în ce consta încălcarea atribuţiilor de serviciu, pentru că simpla invocare a funcţiei deţinută în ierarhia instituţiei în care a funcţionat(director, manager, preşedinte AGA, etc.) nu e suficientă, şi determină confuzii. Este însă de dorit ca acest prim pas făcut de Curtea Constituţională să fie continuat de către legiuitor. De altfel, decizia din 15 iunie a CCR, nu reprezintă practic decât o clarificare, un punct de vedere, şi nu aduce o corecţie textului atacat în contenciosul constituţional, dovadă fiind şi precizarea din comunicatul oficial al CCR, că nu e nevoie de intervenţia Parlamentului în situaţia de faţă.
Modificarea devine un reper util instanţelor judecătoreşti în interpretarea acestui text sancţionator şi stabileşte coordonate mai precise în vederea unei soluţii temeinice şi legale” încheie acesta.
