Politică şi o oarecare moralitate

În numărul ziarului Adevărul de marţi, 6 octombrie 2015, domnul Andrei Pleşu este foarte nemulţumit de ”bazarul naţional”. În această privinţă expune multe argumente şi dă şi exemple despre această situaţie, care nu este nouă şi care va continua indiferent de rezultatul alegerilor din 2016 sau de desfăşurarea celor mai apropiate evenimente, cum ar fi situaţia ziariştilor răpiţi din Irak, care a ajuns din nou în atenţia justiţiei.

Personal, nu sunt tot atât de surprins ca distinsul filosof şi literat, deoarece stă în firea poporului român să se dea în stambă, iar în această privinţă, seamănă cu toate popoarele latine, şi apoi nu suntem singulari nici în Europa, şi nici pe mapamond, în general. Desigur, a avea un şef de executiv trimis în judecată nu este un lucru comun, dar Berlusconi a fost reales de mai multe ori în fruntea guvernului italian, deşi avea grave procese penale din care pentru unele a fost condamnat definitiv.

I s-a imputat că a înşelat Fiscul. Jacques Chirac, după ce i-a expirat mandatul prezidenţial, a fost trimis în judecată şi condamnat la şase ani de închisoare cu suspendare, sentinţă pe care nu a atacat-o. În perioada cât era primar al Parisului a alimentat contul partidului din care a făcut parte cu bani publici.

În timpul procesului, a avut oarecare probleme psihice, dar nu a fost lipsit de discernământ. Apoi, şi-a recunoscut vina, deoarece, aşa cum am spus, nu a atacat sentinţa penală. Şi Sarkozy, următorul preşedinte francez şi care, în momentul de faţă, conduce dreapta, a fost anchetat că a luat mită pentru a  livra nave militare către Pakistan.

Probleme cu plagiatul tezelor de doctorat s-au petrecut şi în Germania, precum şi la vecinii maghiari, dar cei dovediţi că au greşit au ieşit din politică. Nici în România nu toate acuzele aduse unor oameni politici s-au confirmat, cum s-a întâmplat cu primarul Craiovei, doamna Olguţa Vasilescu, care n-a copiat teza. Plagiatul nu este o noutate la români. Unii istorici ai Dreptului spun că şi ”marele” Hamangiu şi-a copiat teza de doctorat, ceea ce este extrem de grav, fiind vorba de un jurist. Vorba Ecleziastului, nimic nou sub soare.

În ţara noastră, mai avem o situaţie paradoxală. Partidul majoritar, adică PSD, nu este unit, chiar dacă au un sigur candidat la preşedinţia partidului, iar soluţia cu Ponta prim-ministru mi se pare una temporară, deoarece nu este exclus ca Dragnea, dacă iese rezonabil din procesul de la Înalta Curte, să ajungă la o înţelegere cu Iohannis ca să-l înlăture pe Ponta, ca să ajungă şi în fruntea Guvernului.

Cert este şi faptul că pe români nu prea îi interesează plagiatul, nici chiar procesele penale ale aleşilor, iar în judeţul Ilfov, în 2012, am avut un primar ales de concetăţeni, deşi se găsea în arest preventiv. Nu cred că greşesc, dar câteodată cred despre cei în fruntea comunităţilor, care incontestabil fură, că ştiu şi să administreze unităţile teritoriale la conducerea cărora se găsesc. Doamna Udrea, când astă-vară făcea plajă la Mamaia, declarat fără ezitare presei că pe timpul lui Radu Mazăre staţiunea arăta incomparabil mai bine. Ceea ce este o certitudine mi se pare solidaritatea interpartinică a corupţilor.

Principalii competitori electorali vor rămâne în continuare PSD şi PNL, în pofida fricţiunilor din opoziţie, dintre vechii liberali şi politicienii lui Vasile Blaga. Doamna Macovei nu are şanse serioase în alegeri, UNPR-ul contează, dar vom vedea cât de mult şi spre cine se apleacă (spre putere sau spre opoziţie), iar înscrierea lui Băsescu în Partidul Mişcarea Populară nu le va creşte audienţa nici partidului şi nici lui. Orice se poate spune despre Traian Băsescu, dar prost nu a fost. Însă să creadă că are oarecare şanse să redevină primar al capitalei dovedeşte că a îmbătrânit, că a pierdut contactul cu realitatea, ceea ce este fatal pentru un om politic. În pofida scăderii din sondaje a actualului preşedinte, el este cel cu audienţa cea mai mare. Iohannis a avut o politică ezitantă, care nu i-a sporit popularitatea. În privinţa imigranţilor din Orient, Ponta s-a repliat mai rapid, iar vizita lui în Iordania o consider un succes, deşi greu se va ajunge la relaţiile economice de dinainte de 1989.

Revenind la domnul Andrei Pleşu, îndrăznesc să exprim câteva opinii:

• Nu orice fapt imoral sau chiar ilegitim este şi penal. Penalul reprezintă un fapt de pericol social accentuat, pe când  pentru alte acţiuni nepermise se instituie o răspundere civilă sau administrativă. Aceasta nu îi interesează pe alegători, sau pe majoritatea dintre ei.
• Moralitatea ireproşabilă în politică nu există nicăieri, deci nu poate să subziste nici la noi.
• Justiţia trebuie ajutată în continuare, deoarece face o acţiune de ecarisaj social.
• Oamenii politici nu pot fi mai buni decât cei care i-au ales, sau, cum se mai spune, avem conducătorii pe care-i merităm.
• Circ şi scandal va exista din plin şi în continuare.

Dar să mai lăsăm politica, deoarece ne dezamăgeşte în permanenţă. Vă atrag atenţia că între 6 şi 11 octombrie, a.c., se desfăşoară la Cluj ediţia a III-a a Festivalului Internaţional de Carte Transilvania, cu o participare de autori şi cărţi selecte.

 7 octombrie 2015

Adrian Man

P.S.: Ultimul interviu al profesorului Dâncu la TVR 1 a fost remarcabil şi nu se încadrează – spre meritul lui – în sintagma lui Andrei Pleşu.