Poveste fără sfârşit: renumitul Petre Botcă din Chiuieşti, bătut de soţie pentru a treia oară în acest an!

549

Un nou episod din „saga” familiei Botcă – rimează cu vodcă –  s-a consumat sâmbătă, în domiciliul conjugal al soţilor Petru şi Maria, din localitatea Chiuieşti. Dacă în celelalte două rânduri năbădăioasa femeie i-a administrat lui Petru o bătaie care l-a ţinut o săptămână în spital şi apoi, după  două luni, i-a ars cu o cratiţă în cap şi l-a tăiat la mână, sâmbătă trecută aceasta şi-a pocnit din nou în cap bărbatul, cu un ibric, provocându-i leziuni deloc neglijabile. Botcă spune că de ani de zile se află cu soţia într-un perpetuu scandal însă speră ca după această nouă bătaie autorităţile să fie mai sensibile şi calvarul său să se încheie.

O luptă veche de când lumea

 

Protagoniştii acestui cuplu încercat sunt: dl. Botcă, 73 de ani şi doamna Botcă, 66.  Bătăile dintre cei doi sunt relativ vechi, desfăşurate în special sub ochii satului, în mediu etilic. Din păcate, cel care încasează mai mereu e dl. Botcă,  bolnav de coxartroză la şold, aflat în imposibilitate de a reacţiona. Povesteşte acesta – marţi 21 noiembrie, pe coridoarele I.M.L: Cluj – proaspăt ieşit de la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal Dej:  „Nu sunt nebun, doar soţia şi fiul ei nelegitim, având „pile” mă tot internează acolo.  De dasta aceasta am încasat de la ea un ibric în moalele capului şi o sticlă de „Borsec” în bărbie dar, din păcate, urma sticlei nu se vede, doar cea a ibricului”. Oftează, apoi,  dând din mână a lehamite: „Nici nu mai ţin minte a câta bătaie e asta, fiindcă femeia asta e diabolică şi precis are pe cineva sus-pus. Eu, dacă făceam atâtea câte face ea precis mă aflam demult la Gherla”. Semnatarul acestor rânduri l-a întâlnit pe Botcă, în luna aprilie a acestui an – unde altundeva, decât la I.M.L. Cu cea ocazie, bărbatul făcuse istoricul acestui calvar al său: „Eu sunt din Chiuieşti dar am întâlnit-o pe Maria la Ilva Mică, unde începând cu anul 1966 am muncit la „ţirculă”, la Fabrica de cherestea. Am locuit într-un bloc, singur, din 1972 şi apoi m-am mutat cu ea acolo. Mai târziu am cumpărat împreună apartamentul după revoluţie, cu 280.000 de lei, cum era pe atunci. Apoi l-am vândut  şi ne-am mutat la Chiuieşti. De asemenea, pot să spun că am avut la viaţa mea şapte maşini şi două remorci. Iar miliardul pe care-l aveam după vânzarea lor, plus banii de pe apartamentul din Ilva Mică, aflaţi în casă, mi i-a furat şi i-a cumpărat fiului ei „din flori” un apartament în Dej. Acuma, mă tot bate şi-mi spune că nu are cum intra în temniţă fiindcă a avut un atac cerebral şi nu-i poate face nimeni nimic. Şi asta e numai una din bătăi, mai mică, fiindcă pe 26 ianuarie 2016 Maria m-a bătut atât de rău încât a fost nevoit să stau o săptămână în spital”. Ţin mine perfect episodul, însă exact când omul se afla în spital, cea care se prezentase la I.M.L. fusese Maria. Prevăzătoare, aceasta declara că avusese o confruntare fizică, dură, cu Petru, pentru că-şi acuzase sora că trăieşte cu soţul ei şi Petru îi luase acesteia apărarea: “Nici nu mai ştiu ce să mă fac, fiindcă de la o vreme bărbatu-meu şi cumnatul – până mai ieri şi soră-mea – beau încontinuu la noi în casă, dar şi la crâşma din sat. Al meu, care e pensionar, om bătrân, de ani are probleme cu hăizaşul (n.n. –  capul) şi nu şi-a luat de o vreme nici medicamentele. Aşa că el şi cu cumnatul, care n-are serviciu, deschid la şapte dimineaţa crâşma din sat şi tot ei o închid noaptea, târziu.  Am tot încercat să-i opreasc pe cei doi de la atâta băutură – şi-n schimb am încasat o bătaie, de data aceasta de la soţ, pe 26 ianuarie. Dar, până la urmă a ieşit prost din această tărăşenie fiindcă după ce soţul mi-a luat telefonul – ca să nu sun la autorităţi – a căzut pe scări. Şi s-a lovit atât de rău, încât a fost nevoit să plătească 2.400 de lei, costul spitalizării soţului. Iar mârşăvia acestuia a mers atât de departe încât tot el a fost cel care s-a prezentat la I.M.L. Cluj, zicând că l-am bătut şi şi-a scos după aceea certificat medical. Atunci mi-a rupt în fâşii cămaşa de noapte şi mi-a tras câteva peste gură.  N-am avut ce să fac şi m-am refugiat la o vecină, că altfel mă omora”.

Happy-end amânat

După incidentul de sâmbătă, 18 noiembrie, bărbatul arată acum că lucrurile au atins paroxismul însă are încredere în justiţie şi e sigur că aceasta îi va da dreptate după tot ce a pătimit din partea celei care i-a furat agoniseala de o viaţă – apartamentul de bloc de la Ilva Mică şi cele şapte maşini. Explică acesta, teatral, după ce-şi împătureşte cu grijă cel mai recent certificat medical  – în care de această dată i-au fost recomandate între 8 şi 9 zile de îngrijri: „Pe 11 decembrie e procesul pentru bătaia când m-a lovit la cap şi m-a tăiat la mână. Sper să-l câştig. Oricum, nu mai pot rezista împreună cu ea, pur şi simplu mi-e teamă acum că mă omoară în somn… Destulă ruşine am îndurat de la ea, mai ales când am ajuns de râsul a trei judeţe după ce mi-a turnat un „bitang”, făcut în timpul căsniciei, cu unul pe care-l ştiu şi eu, dar de dragul copilului mama nu m-a lăsat să divorţez. Şi, vedeţi acum unde am ajuns”?

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ