Românii au câştigat lupta pentru România. Prin număr. Ultimul recensământ, din 2011, arată clar că actuala Românie este în totalitate a românilor. Voi reveni cu cifre. Şi-au dorit românii acest lucru? Da. Incontestabil. Românii şi-au dorit această dominaţie într-un teritoriu care se numeşte ţară, şi care nu le-a aparţinut niciodată cu acest procent copleşitor. Acum le aparţine. Este integral a românilor. Rămâne de văzut dacă vor fi capabili să gestioneze această “proprietate”. Mulţi se îndoiesc. Străinii, sau mai ales ei, au dubii.
La ultimul recensământ din 2011 din România, populaţia declarată stabilă este de 20.121.641. Din care 16.792.900 s-au declarat români. Deci 88,9%. Maghiarii sunt 1.227.600. Deci 6,5%. Cea mai mare scădere din ultimii o mie de ani. S-au declarat germani 36.000. Românii au ieşit majoritari în 39 din 41 de judeţe, iar în 30 din aceste judeţe sunt majoritari cu peste 90%. La Cluj procentele sunt confuze (acest recensământ a fost administrat dezastruos), avem două procente, unul care ne spune că în municipiu au ieşit 15,91% populaţie maghiară. Iar un altul care ne arată că maghiarii la Cluj au ieşit 19%.
În Ardeal au rămas cele două judeţe cu populaţie majoritar maghiară (sau secuiască, rămâne încă să se clarifice dacă sunt două etnii distincte), Harghita, cu 85,2% populaţie maghiară, şi Covasna, cu 73,7% populaţie maghiară. Mureş, cel de-al treilea judeţ cu populaţie maghiară, are un procent de 31,8% din acest grup etnic. Ungurii au pierdut practic bătălia pentru Transilvania.
Ceea ce fac ungurii după 1989, deci de mai mult de un sfert de secol, este o încercare de a salva ceea ce se mai poate salva. Citesc în Lucian Boia, “Cum s-a românizat România” că până în 2032 ungurii vor fi sub 1 milion. Scriam în urmă cu aproape trei ani că numai un conflict armat ar mai putea crea condiţiile ca Transilvania să redevină a Ungariei. Un astfel de conflict este exclus. Ungaria şi România sunt ambele în UE, sunt membre NATO, deci aliate. Chiar în cazul unui conflict armat, dimensiunile dintre România şi Ungaria sunt atât de disproporționate în favoarea României (ca teritoriu,Transilvania şi Banatul, este mai mare ca actuala Ungarie), încât să dai cea mai mică şansă Ungariei ar fi total nerealist. Eventual o schimbare de echilibru în Europa şi implicit în lume ar putea modifica sorţii, astfel ca Transilvania să redevină a Ungariei, sau a Austro-Germaniei.
Sau, o a treia cale, Transilvania să devină independentă. Mai există şi o forţa a virilităţii fiecărei naţiuni.”Măsura virilităţii potenţiale a unei naţiuni este aidoma unui rezervor pentru aspiraţiile sale”, spune Eric Hoffer în a sa “Adepţii Fanatici” Reflecţii asupra naturii mişcărilor de masă, p. 181, Editura Polirom, 2013. Ieri mi-am petrecut pentru a nu ştiu câta oară o zi întreagă în Sibiu (Hermannstadt).
Am revizitat pentru a nu ştiu câta oară oraşul vechi, str. Avram Iancu, cu piaţeta lui Nicholaus Olahus şi Biserica Romano-Catolică Sfânta Ursula, Turnul Sfatului dintre Piaţa Mare şi Piaţa Mică, Biserica Romano-Catolică din Piaţa Mare cu Hramul Sfintei Treimi, şi care practic străjuieşte Primăria Municipiului Sibiu. Pentru a nu ştiu câta oară am vizitat fosta sală de repetiţii a Filarmonicii (azi Restaurantul Hermannmania), de pe Strada Filarmonicii, în care au concertat Johannes Brahms şi Johachim, în care am repetat şi eu pentru două concerte cu Orchestra Mare a Filarmonicii. Am stat de vorbă cu zeci de persoane, toţi români (valahi), toţi pensionari, niciunul din Sibiu. Toţi veniţi în Sibiu începând cu anii 1950 de prin Moldova, Muntenia, Dobrogea, acum declarându-se sibieni.
Un mare FALS. Nici unul nu aparţine străzilor, clădirilor, zidurilor, bisericilor, Muzeului Brukenthal, altor mii de clădiri din centrul vechi al oraşului. Este un imens contrast între felul în care ei arată, chiar fizic, felul în care vorbesc, sunt îmbrăcaţi, felul în care nu sunt în acord cu arhitectura disciplinată, germană, care-i înconjoară. Ei, aceşti “sibieni”, cu pensii imense, care l-au creat pe Ceauşescu şi cel mai grotesc comunism din Europa, locuiesc în majoritate în cartierele de blocuri de la periferia oraşului. Germanii (saşi) sunt aproape sută la sută plecaţi în vest. Au lăsat o istorie şi o cultura fabuloasă, de 800 de ani, la extremitatea estică a Europei. Cei amintiţi anterior, din Moldova, Oltenia, Dobrogea, locuiesc acum şi în casele saşilor din oraşul vechi, astfel că sunt într-un contrast nefiresc cu clădirile şi lucrurile care-i înconjoară. O schimonoseală.
Şi totuşi, ce s-a întâmplat cu alegerea lui Klaus Johannes? Cum de a fost ales? Privind harta alegerilor se poate constata că Klaus Johannes a fost ales în primul tur de jumătatea Central-Europeană a actualei Românii, Ardealul şi Banatul în integralitate. Oraşele capitală din Moldova, Muntenia şi Dobrogea au optat, numai în al doilea tur pentru Klaus Johannes, pentru o speranţă. Să dea Dumnezeu să fie o speranţa cu finalizări concrete. Am fost educat să-mi însuşesc în totalitate cultura şi valorile vestice, de aceea iubesc SUA. Să mi le însușesc chiar dacă este să plătesc preţul cel mai mare. Am mai declarat că noi, Ardealul, Banatul, Bucovina, încă aşteptăm “un semn al drumului spre deslavizarea neamului meu, drum care să vină din partea preşedintelui pe care l-am ales”. Mai recomand, mai ales acum, şi prudenţă. Trăim momente în care vremurile sunt peste noi, nu noi peste vremuri.
Prof. Emil Aluaş 8 iunie, 2015
Preşedinte Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 500 de editoriale/articole publicate în România şi Germania (Stuttgart), profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj-Napoca.
