Radu Chiriţă: „Danileţ a citit arhiva SIPA, dar nu mi-e clar în ce calitate”

463

Profesorul şi avocatul Radu Chiriţă, de la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a obţinut datele cu privire la mandatele de interceptare aprobate de aproape toate instanţele din România în perioada 2010-2015. Informaţiile arată o situaţie considerată problematică inclusiv de CEDO: peste 90% dintre solicitările procurorilor sunt aprobate de instanţe, ajungându-se, la un calcul simplu, la aproximativ 300.000 de persoane ascultate, fără să luăm în calcul mandatele de siguranţă naţională.

 

Text Radu Chiriţă porneşte de la decizie CEDO cu privire la numărul uriaş de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani în Republica Moldova, dar mai ales faptul că peste 97% din acestea au fost admise. „Curtea a constatat că sistemul de protecţie a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei a eşuat, în ciuda unor prevederi legale care la prima vedere par să fie suficiente. În fapt, instanţa europeană a constatat că judecătorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului”, scrie avocatul.

Avocatul a trimis adrese către toate instanţele din ţară, solicitând numărul mandatelor de interceptare. Chiriţă a obţinut datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, de la 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ÎCCJ. Au rămas doar 5 instanţe care refuză să ofere datele, inclusiv Tribunalul Cluj, iar avocatul a anunţat că le-a dat în judecată.

 

Concluziile avocatului Radu Chiriţă arată o realitate şocantă:

„În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109,946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiect al solicitării. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ştie pe o cerere, de regulă, figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în aştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni. Naţie de infractori, ce să faci…

ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. Una. Probabil că cel vizat o fi fost mort, altfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă. Noi, la 99,98%. Not bad, măcar i-am spart pe ăştia de peste Prut! Precizez că solicitarea mea nu a vizat interceptările pe legea siguranţei naţionale.

Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curţile de Apel din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Piteşti. Bravo! Aş spune la mai mare, dar nu se poate…

În total sunt 61 de instanţe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Am un feeling că după ce câştig la instanţă, o să le ia faţa ăstora cei de la Tribunalul Cluj, că îndârjirea cu care refuză publicarea datelor poate fi justificată numai de ruşine.

Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare (bravo, chiar nu mă aşteptam), Judecătoria Piteşti, Judecătoria sector 5, Curtea de Apel Galaţi pentru a le enumera pe ele care au un număr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5700.

Pe mine m-a şocat şi numărul fantastic de mare de cereri care se adresează Judecătoriilor. Ţinând cont de competenţa acestor instanţe, mă tot întreb pentru ce Dumnezeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1500 ori la Judecătoria Ploieşti. Dă-o, frate, dracu’ dacă cerem şi primim interceptări pentru furt sau înşelăciune… Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google să vadă unde e Săveniul.”

 

Scurt interviu cu expertul în penal

Pentru a afla mai multe informaţii cu privire la recentele descoperiri ale acestuia, Gazeta de Cluj i-a adresat lui Chiriţă câteva întrebări.

  • Reporter: Cum comentaţi numărul uriaş de mandate de interceptare aprobate de instanţele judecătoreşti din România? Cum comentaţi faptul că peste 97 % din cereri sunt aprobate?

Radu Chiriţă:Într-un singur cuvânt, inacceptabil. Într-un stat de drept, care asigură preeminenţă legii, este inacceptabil. Unică explicaţie pe care o am este aplecarea deosebită a judecătorilor secţiilor penale pentru respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor.

  • Rep.:Cum explică faptul că Tribunalul Cluj i-a refuzat accesul la astfel de date, motiv pentru care i-aţi acţionat în instanţă?Radu Chiriţă:Nu am nicio explicaţie. Cine, personal v-a semnat hârtia prin care vi s-a refuzat accesul la cererea depusă la Tribunalul Cluj? Pe ce motiv?

Radu Chiriţă:Purtătorul de cuvânt al instanţei a semnat, dacă mai ţin bine minte, dar cred că decizia a fost luată de conducerea instanţei.

  • Rep.: Dumneavoastră că reputat avocat în apărarea drepturilor omului, spuneţi-ne care este cazuistică cea mai frecventă pe care aţi întâlnit-o în cazuri pledate de dumneavoastră la CEDO?

Radu Chiriţă: Este prea diversă şi eterogenă că să pot face clasamente în funcţie de frecvenţă.

  • Rep.: Cum explicaţi faptul că ministrul Tudorel Toader nu a finalizat pană acum pachetul de legi pe justiţie.?

Radu Chiriţă:Nu ştiu. Oricum procedura de iniţiere a unor legi importante este de durată, nu cred că s-a pierdut timp acum, ci mai degrabă anul trecut s-a pierd timpul.

  • Rep.:Cum comentaţi faptul că există în rândul magistraţilor(procurori şi judecători)  ofiţeri acoperiţi ai SRI? Cum putem înlătura acest fenomen?

Radu Chiriţă: Nu am certitudinea existenţei unor ofiţeri acoperiţi, poate mai degrabă a unor colaboratori. Cred că unicul mod în care putem luptă acestei forme de corupţie – pentru că şi asta e o formă a corupţiei, la fel de nociva că şi vechea spagă – este transparenţa după la extrem. Dacă am ştii mai multe despre unele decizii ale CSAT privind acest domeniu, dacă nu orice act al SRI ar fi secret de stat, dacă nu am avea 7 servicii secrete la un singur stat, dacă promovările şi detaşările magistraţilor nu ar fi învăluite în fum, dacă procedurile judiciare ar fi mai publice decât sunt acum, orice formă de corupţie, inclusiv prin infiltrarea sistemului de justiţie.

  • Rep.:Cum ar trebui gestionată în prezent arhivă SIPA (desecretizarea arhivei şi publicarea notei, distrugerea sau conservarea acesteia)?

Radu Chiriţă: Ca să răspund la întrebare, ar trebui să aflăm, în primul rând câţi oameni au citit ce scria pe acolo. Înţeleg, spre exemplu, că dl. Danileţ a citit-o, deşi nu mi-e clar în ce calitate. Dacă mai sunt mulţi care or citit-o, cred că soluţia corectă este desecretizarea ei, publicarea ei, să o citim toţi. Altfel, dacă o distrugem înseamnă să lăsăm câţiva dintre cei mai bravi dintre traci cu informaţia şantajabila şi nimeni să nu ştie nimic. Pe de altă parte, dacă nu prea sunt oameni care să fi dat cu ochiul în acea arhivă, prefer să ducem mortul la groapă şi să îi dăm foc. Dacă să fim siguri că nu mai sunt copii uitate cine ştie pe unde.

LĂSAȚI UN MESAJ